Buna dimineata...

Daca as putea...

As vrea din parul tau sa-mi impletesc coroana si cuib pentru visele-mi infiebantate, as vrea in buza ta sa-mi infing steagul dintilor mei sa stie intreaga lume cine a cucerit acest taram minunat, as vrea din pasul tau sa-mi fac masura fericirii mele, sa o calculez intotdeauna in ai tai pasi departare sau apropiere de mine, as vrea prin venele tale sa curga stralucirea din privirea mea, sa-mi fulgereze pasiunea cu viteza luminii prin trupul tau, sa-ti devorez fiecare gram de carne pentru ca la final sa nu-mi ramana in brate decat iubire si lumina pura...
As vrea sa fiu strop de lacrima nascuta-n ochii tai, dar sa nu cad, sa raman acolo pana vei adormi fericita si eu ma voi topi inapoi in tine.
Adorata mea...Buna dimineata ingerasule...

Cand te sarut...

Iubirea adevarata nu o absorbi de la altcineva ci o radiezi din-nauntrul tau, o stralucire speciala a privirii tale care-mi atrage sufletul ca pe un fluture noaptea la lumina lunii, scantei de fericire ce le admir ca artificiile de revelion, de mii de ori mai frumoase, de mii de ori mai importante si mai pline de bucurie pentru inima mea!... Iubirea adevarata erupe din adancul tau atunci cand implinirea sufleteasca sparge crusta rece de teama care infasoara egoul, te elibereaza si-ti da curaj sa te arunci in golul vietii si sa plutesti peste clipele prezentului cu aripile sperantei, sa intelegi ca nu mai poti trai intunericul pentru ca tu esti lumina! Iubirea mea pentru tine ma face sa sper,sa visez si sa doresc...ma face sa fiu puternic si optimist...Iubirea mea pentru tine nu are limite si nu va avea niciodata...Te vreau a mea pentru totdeauna si fac acest legamant cu tine declarandu-ti in fiecare zi ce simt pentru tine puiule...Cand te sarut simt ca soarele rasare in lume din inima mea, ca buzele tale sunt varful de stanca de pe care ma arunc intr-un nesfarsit ocean de fericire, ca freamatul fierbinte si dulceata aromata sunt semnele ca portile paradisului mi se deschid... Cand te sarut pare ca tot aerul ce l-am respirat o viata intreaga nu e decat avantul ce mi l-am luat spre vartejul gurii tale, spre adancul sufletului tau... Cand te sarut as vrea ca viata mea sa mai inceapa odata, sa ma nasc din nou, sa copilaresc, sa cresc, sa te-ntalnesc iar si sa retraiesc toate aceste clipe minunate. Esti minunata, minunata cum numai eu te pot simti, superba cum numai eu stiu sa te admir si... o da, saruti bine. Nu, nu exagerez, nu te mint, doar te visez...

Scrie-mi un vers frumos pe-o foaie sau mai bine iscaleste-ti sarutul pe buzele mele, spune-mi ca ma iubesti sau mai bine lasa-ti lumina ochilor tai plini de dor sa-mi trezeasca inima, promite-mi toata fericirea din lume sau mai bine intinde-ti bratul sa ne tinem de mana - cu tine strabat zambind necazurile a zece vieti...
As fi nebun sa imi agat visele doar de cuvintele frumoase pe care ti le daruiesc, dar mai nebun as fi sa nu-ti darui tot ce-mi sta-n putinta pentru imaginea incantatoare a zambetul tau fericit, caci si de mi-ar ramane un singur fir de trandafir toata averea pe acest pamant, nebun sau sanatos, tot ti l-as darui sperand c-am sa primesc in schimbul lui inima si poate toata viata ta...
O, stiu prea bine ca visele mele se-mplinesc, caci tu esti cea care stie ce bogatii poate purta un trandafir...
Lumea e o nebunie, las-o-n plata ei, tu asculta-ti inima puiule...

La sfarsitul timpului meu multi vor plange dar prietenii care ma vor cunoaste cu adevarat vor zambii, caci ei vor stii cat am iubit si cat am fost de fericit... cu tine. Si ei vor fi-nvatat pana atunci ca dragostea adevarata nu are nici un stapan, nici macar timpul nu o poate subjuga, caci si-au vazut prietenul iubind o viata ca in prima zi, in fiecare clipa scriindu-si povestea de iubire magica si-n ultima stingandu-se cu ochii luminati de-aceeasi uimire ce l-a patruns din clipa cea mai minunata a vietii sale... cand te-am descoperit pe tine.

Te iubesc Andra...Sa nu uiti asta niciodata...

LA MULTI ANI IMPREUNA Maria...!!!

A mai a dracu meserie…

Cateodata, nu foarte des, cand sint cuprins de zbuciumuri profesionale cauzate de stres, oboseala si nervi, ma gandesc: “ce usor e de aia…” “Aia” fiind practicantii unor meserii ce par profitabile, dorite, vestite si nu foarte solicitante . La prima vedere. Ca sa ajungi sa le practici trebuie facut in prealabil efort... Fizic sau mental... Sa explicitez:

Cea mai tare mi se pare meseria de fotbalist permanent accidentat...sau...fotbalistul care dezamorseaza bombe..Observ privind la fotbalul Romanesc aparitia unor printi (printul Cristea)...Brilianti (fenomenul Mutu)...Nasici (nasul Sandu de la federatie)...Oracolul de la Balcesti cu previziunile lui cu tot (Mitica Dragomir) si alte fenomene dastea aparute peste noapte si facute vedete peste noapte...Vorbesc despre fotbalistul Roman,acel practicant al sportului cu balonul rotund care e permanent in prima linie a cluburilor (de noapte),permanent cel alergat de paparazzi,vanat si tavalit prin toate articolele din ziar si in toate reportajele de la tv fiind protagonist nu neaparat din cauza performantelor sportive ci mai degraba din prisma performantelor de Don Juan cu care l-a inzestrat mama natura... Cum ar fi fotbalistul Tanase....Cristi Tanase (de la steaua)... Pentru ca nu am treaba fix cu el, “Tanase” va fi in postul meu numele generic al fotbalistului vedeta permanent in lumina reflectoarelor chiar si accidentat.... Eu nu sunt mare fan al echipei Steaua... Vad insa adeseori stiri cu el, despre el... Dar in majoritatea stirilor aflu ca e accidentat. Ca e marele absent. Talentatul Tanase e din nou pe prima pagina a ziarelor ca a desumflat nu stiu ce bomba sexy,ca s-a batut in nu stiu ce club din nu stiu ce comuna si alte activitati extrasportive pe care le practica. Mai aflu ce pitzipoanca mai babardeste (cand nu mai are bomba langa el), ce masina mai conduce, ce vila si-a mai facut, la ce chef cu manele s-a mai destrabalat. Dar nu stiu daca de pe canapeaua mea de microbist-light am vazut vreodata un gol marcat de el....Ahhh,sa nu fiu rautacios....imi amintesc ca a marcat un gol pe Anfield impotriva Cormoranilor (Liverpool)...da domne,jos palaria...insa,oricum au pierdut cu 1-4 atunci...

Cu toate astea salariul fotabalistului *Tanase* merge mai departe... Banutii intra in conturi. Omul nu moare de foame si nici de lipsa de atentie din partea media. Suporterii il iubeste, galeriile il aclama... Intrarea lui pe teren e primita cu urlete de entuziasm, tribuna 1 vuieste, peluzele sunt in extaz, se inalta bannerele si stindardele cu numele lui, sustinatoarele feminine simt fiorul orgasmului, nasul le ingheata de emotie, anumite parti aflate sub nas li se incing... Micul cracanel intra extrem de important pe teren, pozeaza, scuipa o data zdravan, se scarpina la ...ouo... de doua ori, urla de trei ori in dreapta si in stanga ca sa vedem ca-i important, fuge dupa o minge si o scapa, paseaza tampistic la mama dreacu’, rateaza singur cu portarul, mai scuipa o data de ciuda, se mai scarpina un pic si la putzulica, si, vaaaaaaaaiii...ce mare vedeta e...apoi se mai si accidenteaza....

Cateva luni vom vedea la televizor sau vom citi in ziare stiri despre recuperarea lui Tanase, despre ce masina si-a mai luat, pe cine a mai babardit, ca e din nou “marele absent” in nu stiu ce meci si ca nu stiu cate echipe se bat pentru acest talentat dar evident ghinionist jucator... Cu toate astea el e primul care ridica la ceruri cupa castigata de echipa lui, plange, urla, isi face cruce, pozeaza, ia prima de victorie, strange pumnii, da interviuri, “a fost greu dar am confirmat pe teren”. Si pe ascuns isi maseaza bucile pline de bataturi formate de la statul prin... cluburile capitalei....

Acum cativa ani bun imi amintesc ca am jucat si eu forbal (vreo 8 anisori m-am chinuit) dar am ramas doar la stadiul de talent nedescoperit,de valoare pierduta,de copil al baloanelor din afara terenului (cand ma uitam la echipa mare) si asta pentru ca eu am facut sport doar din placere...Nu sunt invidios,poate ca nu as fi putut ajunge niciodata un mare fotbalist si poate ca daca ar fi fost asa cel putin nu cred ca as fi ajuns la un asemenea nivel...Pe vremea aia imi aduc aminte ca nici ghete nu aveam si jucam 3-4 juniori cu o pereche de ghete pe care o schimbam intre noi atunci cand intram in teren...Nu despre asta e vorba,am vrut totusi sa impart cu voi parerile mele legate de acesti fotbalisti inchipuiti,aceste talente irosite si acesti Don Juani ai fotbalului romanesc...Ma refer doar la fotbalul din Romania pentru ca afara e cu totul altceva...Fiind un fan (din umbra-mai mare sau mai mic) al echipei Liverpool sau a fotbalului din Anglia in special,nu pot sa nu remarc profesionalismul fotbalistilor si a oamenilor implicati in acest fenomen acolo...Civilizatia fanilor si a tuturor celor implicati intr-un sport atat de frumos asa cum e fotbalul...Sa inchei amiabil,tin sa va spun ca nu urasc neaparat forbalul din Romania...ba chiar ma declar (in suflet) de vreo 15 ani fan al echipei Rapid Bucuresti si chiar sunt mandru de asta pana la un punct...acel punct este atunci cand nu ma asociez cu huliganii care injura,arunca cu diferite obiecte in teren,se duc doar ca sa se bata sau sa scape de anumite frustrari la stadion...Prefer sa raman in umbra,sa apreciez spiritul Rapidistilor adevarati,sa respect galeria atunci cand isi aclameaza cantand 90 de min indiferent de scor si...un caz foarte rar (poate unic in campionatul Romaniei) respectand acel fan premiat de Dl.Copos (pt care planeta se scufunda in fiecare zi) cu un abonament la stadion pe tot sezonul care a dat o replica de senzatie...comparabila cu spiritul din campionatul Angliei...atunci cand a refuzat si a cumparat cu bani acel abonament spunand ca...el vrea sa ajute clubul...

Cam atat despre aceasta idee...V-am salutat din mers prieteni si pentru ca tot a inceput campionatul va urez vizionare placuta la meciuri si...fie ca echipa cu care simpatiza-ti sa castige....