Increderea...

A invata sa ai incredere este una dintre cele mai dificile sarcini ale vietii"
Isaac Watts.

INCREDEREA Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. * Ex. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinţa orice secret, orice misiune.
Probabil va intrebati de ce am copiat aceasta definitie din Dex...am vrut sa incep cu o definitie clara pe care o gasim dupa cum se poate observa fie intr-un Dex online, fie intr-un Dex pe care il aveti acasa, insa am inceput cu un citat a lui Isaac Watts, care spune ca "a invata sa ai incredere este una dintre cele mai dificile sarcini ale vietii", desigur putem sa subscriem la ceea ce spune el sau nu...de aceasta data am sa subscriu dar, asta nu inseamna ca o consider ceea mai dificila sarcina a vietii, ci este doar una dintre cele mai dificile sarcini ale vietii.
Pentru mine increderea este asemenea unui test pe care mi-l aplic intodeauna atunci cand in jurul meu sau nu numai, intalnesc o persoana noua sa ii spunem asa... un personaj nou din povestea numita viata. Increderea pentru mine mai inseamna si autocunoastere, autoanaliza, rabdare, altruism...
De foarte multe ori atunci cand intalnesc o persoana pe care nu o cunoscusem pana la momentul respectiv si care incearca sa lege o relatie cu persoana mea, indiferent de natura relatiei, imi apar in minte o multime de intrebari de genul : "De ce ar trebui sa am incredere in aceasta persoana, ce imi poate oferi ea pentru ai acorda incredere, pana la ce punct ar trebui sa am incredere in ea, ar trebui sa existe un punct care sa limiteze increderea pe care incercam sa o oferim celeilate persoane ?"... etc..(.exemplele de intrebari care imi apar in gand pot continua... ptr ca am multe ganduri si multe intrebari..), insa ceea ce vroiam sa subliniez este faptul ca increderea se castiga nu se cumpara de la colt de strada, nu se invata asa cum invatam o poezie sau asa cum retinem versurile unei melodii care ne plac foarte mult.....cum spuneam cu riscul de a ma repeta INCREDEREA SE CASTIGA,SE SIMTE SI SE INTUIESTE.
Poate unii trebuie sa avem mai multa rabdare pentru a castiga increderea cuiva, poate trebuie sa facem anumite compromisuri, sa renutam la ceva , pana la urma reusim si o castigam , dar daca nu avem grija sa o pretuim o putem pierde foarte usor... mult mai usor decat am castigat-o.
Dar, inainte de toate nu trebuie sa uitam un amanunt spun eu extrem de important... nu putem castiga increderea unei persoane daca nu avem incredere in sine.M-am comfruntat de multe ori cu situatia asta si de fiecare data multumesc bunului Dumnezeu ,am analizat situatia corect.Pentru ca provocarile vietii le-am trecut cu bine pana acum chiar daca nu intotdeauna mi-a fost usor...si...involuntar sau nu,am realizat ca avand incredere in mine pot reusii...Ca orice om insa uneori increderea oamenilor din jur in propria-mi persoana e foarte importanta in anumite momente.A nu se intelege ca atunci increderea in mine scade...poate ca e pusa la indoiala sau in balanta si atunci avem nevoie cu totii de ajutor (incadrandu-ma aici in categoria oamenilor care pot invata si asculta atunci cand trebuie si merita) Goethe spunea astfel "Daca ai incredere in tine insuti, inspiri incredere si altora"...e un pas in a castiga increderea unei persoane dar nu intotdeauna principalul motiv...pentru ca uneori te poti insela si tocmai lipsa moderata de modestie te poate induce in eroare...uitand (cum se spune) de unde ai plecat....Deci ,pana acum viata nu mi-a dat motive sa ma indoiesc de mine in multe situatii,am simtit mereu acea forta interioara sau exterioara care mi-a dat putere,speranta si intelepciune in fortele mele chiar daca uneori nu aveam solutii de moment.Deci...e important ca pe langa increderea in sine sa te inconjori si de oameni de calitate care te pot ajuta atunci cand simti nevoia fara a pretinde ceva in schimb.Omenia ,sinceritatea,dragostea si respectul (pe langa alte lucruri) nu se pot cumpara sau pune in balanta fara rost...

O sa ma opresc putin si asupra increderii in cuplu, increderea in cuplu se invata si se simte dragii mei , dupa cum spune si citatul cu, care am deschis aceast eseu.
Avem tendinta sa spunem "in cazul meu nu o sa fie asa, noi o sa avem incredere unul in celalalt", astfel am putea spune ca nu ar mai trebui sa apara probleme in cuplu daca exista incredere, insa astfel de probleme sunt frecvente in cuplu si de multe ori ele pornesc de la lipsa de comunicare si aici e nevoie de ambii parteneri ptr ca asta inseamna comunicarea in cuplu (1+1 fac intodeauna 2) .
De fapt de unde apare aceasta lipsa de incredere...sa incepm de la asteptarile pe care le are fiecare unul de la celalalt, sa incepem de la lucrurile nespuse de nici unul dintre parteneri inainte de a incepe o relatie....am putea incepe cu orice , insa inainte de toate trebuie sa fim deschisi cu partenerul/ partenera dar si cu sine , ar trebui sa nu ne fie teama sa stabilim anumite limite si reguli pe care sa le respecte fiecare in parte, ar trebui poate sa ii comunicam inca de la inceput partenerului asteptarile de care vorbeam la inceput.Asa cum v-am spus si intr-o postare anterioara,eu am gasit persoana pentru care increderea si sinceritatea mea merita sa fie duse la extrem si puse in practica zi de zi.Pentru ca o astfel de relatie intotdeauna cred ca este puternica si poate invinge orice obstacol,pentru ca aceasta comunicare sincera si deschisa aduce avantajele pe care multe cupluri nu le au.
Eu doar am venit cu anumite idei de a incerca ca, increderea in cuplu sa nu lipseasca, restul o sa le gasiti fiecare dintre voi.

O sa inchei acum cu un alt citat care mie mi-a placut mult si in rest ca si in alte postari ale mele am sa va las si pe voi sa ma ajutati cu parerile si experientele voastre de viata.

"Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o"

Henry David Thoreau

P.S.-Eu in aceasta directie merg…in directia pe care o simt cu cealalta jumatate a sufletului meu si pe care o daruiesc cu toata suflarea mea.

Puterea oamenilor...

Nu inteleg de ce imi vine greu sa scriu despre stari prin care am trecut de atatea ori.

Cel mai rau imi pare, de fapt, ca ele nu pot fi descrise şi surprinse în esenta lor.

Pentru a le intelege, trebuie sa treci prin ele. Si aici, exista anumite etape de parcurs.

Am fost intrebat acum ceva timp daca as alege fericirea eterna desigur daca acest lucru ar fi fost posibil, tinand cont şi de faptul ca toti cautam fericirea pe parcursul vietii – cel putin asa imi place sa cred.

Da, as alege fericirea. Insa nu eterna. De ce? Ar insemna sa invat sa uit sentimentul de melancolie,emotie sau tristete, si nu vreau. Nu vreau sa uit sa fiu realist.Nu vreau sa fiu fericit mereu stiind (de exemplu) ca persoanei iubite ai este greu.Vreau sa o sustin,sa sufar alaturi de ea si sa inteleg corect situatia sufletelor noastre,gasind impreuna rezolvarea.Da,exista acest inger la care ma refer.Tu esti VEVE.TU ESTI TOT CE AM SI STI BINE CA CEEA CE SIMT ITI SI SPUN MEREU.Am incredere ca totul va fi bine oricat de cuprins de melancolie,emotie sau tristete sunt uneori.Asta fac oamenii,trec prin stari,analizeaza si inteleg situatiile corect depasindu-le...

Le vreau pe toate cele trei, şi pe celelalte care mai raman. Mi-ar fi dor de ele.

Parca as pierde ceva din mine, si as inceta a mai fi eu. Si da, zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celui care plange…

Cred ca totul in viata ar trebui sa se gaseasca in mod ponderat, pentru a se stabili un anumit echilibru al lumii. Daca nu se gaseste, atunci ar trebui ca noi sa facem tot posibilul ca sa se gaseasca.

Sa fie vorba şi aici de alegere?

Pot afirma ca trist esti cand alegi sa nu fii fericit, şi ca de fapt, noi suntem cei care alegem sa vedem partea urata a lucrurilor pentru a ne pune in postura de victime?
Deci,eu am ales...am ales sa fiu echilibrat ,sa inteleg si sa sustin atunci cand simt asta.Am gasit ingerul ce imi da putere si speranta,am gasit calea si nu vreau sa renunt la drumul acesta .Iubesc,simt si traiesc cu fiecare celula a mea.Comunic ,respect si apreciez sinceritatea si increderea.
Asa cred ca ar trebuii sa facem cu totii.Sa comunicam,sa intelegem si sa sustinem atunci cand consideram ca merita.Pentru ca asta e singurul lucru care ne da putere.Aceasta postare o dedic ingerului meu care ma sustine,ma asculta,ma respecta si ma intelege oricat de greu ne-ar fi.Ce putere mai mare poate ridica un om decat dragostea?.....Credeti si voi in ea prieteni...

Pe curand...

Un nou inceput...despre mine

Suntem cu totii usor visatori si mai mult sau mai putin optimisti sau pesimisti (depinde de felul fiecaruia dintre voi) atunci cand se pune problema voluntar sau nu de sfarsituri si inceputuri.Exista unii oameni care sunt tristi atunci cand se termina ceva (mai ales daca nu avem puterea necesara sau resursele de a schimba sau modifica acel lucru sau acea stare )in cazul asta fiind vorba de sfarsitul unui nou an si inceputul altuia,pentru ca intotdeauna in functie de firea omului simtim ca nu suntem pregatiti sa pasim cu o anumita incredere in noul an ,lasam in urma anumite stari si evenimente petrecute mai mult sau mai putin placute ,lasam cuvinte nespuse si stari care ne-au produs atata bucurie sau atata rau,lasam amintiri de care suntem legati mai mult sau mai putin,lasam dureri la care nu ne-am fi asteptat,lasam bucurii de care ne amintim cu caldura si care nu am fi vrut sa se termine,ne bucuram de noi oamenii pe care i-am cunoscut si suntem dezamagiti de unii care ne-au aratat adevarata fata si ne-au tratat asa cum nu am fi meritat, insa simplul fapt ca nu stim ce va urma unora ne provoaca o anumita stare.Fie ea de bine,de rau,de optimism sau pesimism trebuie sa mergem inainte si sa lasam destinul sa ne arate in fiecare clipa ce a pregatit pentru noi fara sa ne gandim la lucruri negre si la teama grijilor nebune si perverse care pandesc la orice pas in lumea din ziua de azi.Ei bine prieteni,aflati ca eu nu sunt tipul acesta de om care sa se ramoleasca pe zi ce trece si sunt omul care absorb energia atunci cand o descopar si ma bucur de ea alaturi de oamenii pe care ii respect si ii iubesc.Pasesc cu incredere in fiecare lucru pe care il fac,ma dedic complet lucrurilor placute si care ma multumesc ,desi uneori imi este si mie greu,si ca fiecare dintre voi ma straduiesc sa ies cu capul sus la fiecare sfarsit de zi din lumea in care traim cu totii,iubesc cu fiecare celula a mea,ma straduiesc si visez la lucrurile care ma fac fericit,si desi uneori sunt o fire greu de clintit ma arunc de fiecare data cu incredere si speranta in fiecare inceput de an stiind si sperand in acelasi timp ca va fi mai bine,in acelasi timp recunosc ca fac greseli nefortate uneori dar asta pentru ca se intampla pur si simplu insa fiind genul de om care ma supar repede si in acelasi timp gandindu-ma si analizand situatia imi trece la fel de repede recunoscand atunci cand gresesc si purtandu-mi steagul sus atunci cand consider ca am dreptate...Va sfatuiesc sa faceti si voi la fel si cred ca fiind optimisti si incurajand zambetul si bucuria,optimismul si usoara nebunie,dragostea si sentimentele sincere si alte astfel de stari sunt sigur ca va fi bine pentru toata lumea dar in principal pentru propria persoana...Nu sunt omul care face bilantul anilor trecuti prea mult (desi recunosc ca uneori e necesar pentru a vedea cu ce am evoluat si ce am schimbat in viata noastra de-a lungul anilor ce s-au scurs,fiind intotdeauna bine sa traim dupa deviza care zice ca ...VIATA TREBUIE INTELEASA DOAR PRIVIND IN TRECUT DAR POATE FI TRAITA NUMAI PRIVIND CU INCREDERE IN VIITOR),dar nici persoana care se arunca cu capul inainte fara sa incerce sa analizeze putin (desi uneori e bine sa actionezi asupra primului impuls pozitiv) dar sunt omul sperantelor si viselor placute,sunt omul care simte si traieste si mai ales acum...sunt omul care iubeste si se bucura de fiecare clipa in care sufletul imi este invadat de zambetul cald al persoanei iubite fiind incurajat asa cum imi place sa cred pozitiv sa simt si sa traiesc intotdeauna sincer si alaturi de principiile mele de viata creeate,invatate sau uneori descoperite atunci cand nu credeam sau nu stiam de ele.Intotdeauna m-i sa spus cum ca as fi un ambitios,un orgolios si uneori un incapatanat dar dragii mei va recunosc cu mana pe inima ca aceste calitati sau defecte (analizati si descoperiti singuri) mi-au dezvoltat acest instinct pozitiv de auto-aparare,nu-mi plac minciunile si nici persoanele care pretind ceva fara sa ofere,nu-mi plac oamenii prefacuti si care joaca roluri si mai presus de toate nu-mi plac oamenii care nu au suficient curaj uneori sa isi arate adevarata identitate,nu-mi plac oamenii care pretind ca le stiu pe toate si au uitat sa fie modesti,nu-mi plac oamenii care uita sa spuna un simplu ...multumesc...atunci cand trebuie...Poate ca sunt un om bun,poate ca am anumite calitati si cu siguranta si multe defecte caci nu am pretentia sa fiu perfect ca-ci atunci cand cautam perfectiunea uitam sa mai apreciem simplele fapturi care se pot bucura si de lucruri marunte si care nu se pot cumpara cu toti banii din lume...omenia nu o poti cumpara,sufletul unui om,ideile si idealurile lui,dragostea sau alte sentimente pe care unii au uitat sa le mai simta cu adevarat in ziua de azi.Asadar imi place sa cred ca timpul nu a trecut degeaba pe langa mine si cu siguranta sunt constient ca mai am atatea de invatat de la viata.Sper ca pentru inceput aceasta postare va facut placere si sper sa ne revedem curand prieteni asa ca va rog sa-mi permiteti sa va urez bun venit pe acest blog si un sincer si calduros LA MULTI ANI...