Despre cadouri...

Incep gandurile de azi, planurile de maine, socotelile de zi cu zi, calculele vesnice (desi nu sunt bun deloc la matematica) ,privesc cu incredere in viitor si ma apuc de...scris...

Cu totii ne inumaram “maruntisul”, cui, cat, ce, de ce, i-o placea ori ba?!

Ca in curand vine Mos Craciun...

Vin momente de mare fericire... Ori ba... Ne-om confrunta cu placeri diferite...Eu o am pe-a mea... aia de a oferi – care pentru mine-i mult mai mare decat cea de a primi – sa nu neglijam insa nici placerea de a primi... Si nu ne face placere neaparat obiectul fizic ce ne e plasat sub brad... Primim cu drag sentimentele... Faptul ca cineva s-a gandit la noi, si-a muncit creieru sa ne faca o bucurie, mai mare sau mai mica...(Asta-s eu dar indraznesc sa vb si la general...pt ca fiind roman autentic ,noi ne pricepem la orice,oricat si oricand)...

Ma gandesc in perioada asta si la cei mai amarati...Vai de sufetul oamenilor care n-au cu ce... N-au cu ce sa ia ceva celor mici...sau,celor mari...celor dragi... Ca,cu greu le pun ceva pe masa... De unde sa mai aiba si de pus sub brad ?… Asta in cazul celor ce le pasa si se pierd cand se uita in ochii oamenilor dragi lor... Ca mai sunt si de-aia ce se gandesc in primul rand daca au ce baga ei sub mustata, licoare de incalzit zilele geroase...(dar astazi nu discutam despre aia...).

In fond, pentru mine, sarbatorile nu inseamna pachete multe colorate, legate cu funde, funzi, franghii, funii... Inseamna mobilizarea asta de a face o bucurie. E drept ca sentimentul asta n-ar trebui sa ne anime numai in decembrie, de zile de nastere ori alte “ocazii” deosebite... Frumos ar fi ca tot anul sa traim asa. Frumos ar fi ca nu numai “de Craciun fii (m)mai bun(i)” – ci si in rest. Pana de Craciun si de la Craciun incolo... Da’ lumea nu-i perfecta si daca ne-am trezi constatand ca-i perfecta, am pus-o… Ca suntem deja in Rai... Si poate ca nu vrem...

Poate observati ca nu sunt un Grinch si nu ma iau dracii ca a venit luna cadourilor... Ba dimpotriva...Abia astept...Sunt un ninfoman mic si al naibii cand e vb de cumparaturi...cand e vb de a putea daruii ceva drag familiei mele iar pe mine (ca intotdeauna ) ma las la sfarsit pt ca imi place sa stau,sa analizez,sa privesc bucuria celorlalti ca si cum ar fi a mea...Ma gandesc acum si privesc pe calendar zilele care trec pana la sf.anului...Vb zilele trecute cu iubita mea,ca abia astept sa se duca...a fost un an greu,obositor cu suisuri si coborasuri dar am avut-o aproape pe ea si pe familia ei,am avut aproape familia mea si pe cei dintre putinii prieteni care mi-au mai ramas...Cu ocazia asta ,va multumesc iar pe tine iubito...Te iubesc...si te vreau langa mine pt toata viata... Uite asa mi-ai adus tu iubito cele mai frumoase momente de bucurie,mi- ai transformat viata-mi mohorata in cel mai frumos vis, orice placere cat a fost de mica,ai transformat-o in dorinta,ai rapus timpul si spun toate astea pentru a-ti declara inca odata ca TU esti tot ceea ce-mi doresc de Craciun... Pentru ca tu esti, Zanuta mea...

Hai sa fiti sanatosi si sa puteti darui...Da’ ce?!.. Ori ce-ai vrea sa primesti?

Lumi paralele....

Ehe,dragii mosului nu am mai fost cam de multa vreme pe aici si nu am mai scris din lipsa de chef sau de inspiratie dar astazi a venit vremea sa va mai plictisesc si eu cu ceva pentru ca as vrea sa impart cu voi o povestioara inspirata din fapte reale...Observ in jurul meu ca sezonul cumparaturilor cu ocazia sarbatorilor de iarna sa deschis oficial...Peste tot in jurul meu observ fel de fel de oamenii care impart fluturasi pentru prezentarea diferitelor magazine care isi vor deschide usile in curand,primesc la munca brosuri cu fel de fel de super-megaoferte la diferitele hyper market-uri care doresc sa-si mareasca vanzarile substantial in perioada imediat urmatoare si sunt uimit de agitatia care incet incet creste in jurul nostru...In acelasi timp vreau sa recunosc ca imi place aceasta stare creeata de febra cumparaturilor,astept cu nerabdare (probabil la fel ca voi) sarbatorile de iarna si abia astept sa-mi impart aceste sarbatori cu familia si alaturi de iubita mea (sper ca viitoarea mea sotie gandeste la fel)...Asadar,mi-am facut timp dupa orele de scoala si am dat o raita prin minunatul magazin BIG de la Gara de Sud din Ploiesti...Nu am mai fost de multa vreme pe aici si m-am gandit ca daca tot am putin timp, sa hoinaresc putin si sa vad noutatile ...
Nu povestim azi despre ce se intampla post-deces ori pre-nastere, ci de lumea de langa noi...Fiecare ne “aranjam” mediul inconjurator... Ne inconjuram cu oameni ce gandesc ca noi ori apropiat. Prietenii nostri... Ne invartim in cercuri cu aceleasi valori... Nu despre bani e vorba, o , nu... Frecventam locuri frecventate cam de acelasi gen de oameni, educatie similara, dorinte asemanatoare...Adica ne construim o lume in care ne e bine ori relativ bine... Ne gasim un echilibru. De-aia io nu-mi fac, de exemplu, cumparaturile in orice ghetou sau bomba de cartier.... Prin acest timp de comportament nu scuip pe acele lumi dar nici nu interactionez cu ele... Pentru ca o astfel de interactiune nu mi-ar aduce nimic bun. Nici mie, nici familiei mele... Si cel mai probabil in acele lumi as fi vazut oricum ca un intrus...(lucru care oricum imi displace la culme...pt ca asa sunt construit eu).Nu am har de misionar... Imi place sa ajut cum pot, cand pot. Dar nu voi merge in Sudan ca George Clooney. Nici nu mai voi inrola ca voluntar in cine stie ce misiune de aparare a nu stiu ce, hranire a nu stiu cui ori vaccinare impotriva bolilor aduse de saracie... Ii admir pe cei ce pot face asta. Dar tre sa ai chemare in acest sens...Eu n-o am...Deci si eu, ca si tine (cititorule), mi-am construit o lume. Am niste trasee bine delimitate si toate aceste lucruri le-am facut din obisnuinta... Uneori insa alunec pe langa lumea mea si calc in alte lumi, cu alti oameni, alte valori... Si raman “masca” de fiecare data... Deci ,va povesteam ca am ajuns in minunatul magazin BIG de la Gara de Sud din Ploiesti...N-am pus bine piciorul in magazin ca dau de doua personaje... Aflate la...cumparaturi... El, “domnul”, cam pe la 40 de primaveri. Genul cocalarus agresivus, imbracat sclipitor, cu mult lac. Langa el, iubita-amanta-tiitoarea... Cu vreo 14 ani mai tanara, poate chiar cu 20. Ochii puternic vopsiti, cu negru, cercelus in nas, la fel de blink-blink ca iubitul... El ii zice ei:
- Fa, in mortii ma-tii, daca am zis ca-ti iau geaca, uita-te dupa geci... Nu te uita, in p*** mea, dupa alte rahaturi. Si-asa ma faci la portofel. Uita-te dupa geci ca poate-ti dau si doua capace.
Ea, deloc tulburata de adresarea lui iubitoare, riposta:
- Ma uit dupa ce vreau... Ce daca mi-ai zis ca-mi iei geaca, poate vreau si altceva...
El i-a mai zis vreo 2, inclusiv cu trimitere directa la sugere de organ... Culmea, starea respectiva pe care eu am perceput-o drept agresiva, era normala in acel cuplu. Si m-am gandit ca aia o fi iubirea in lumea lor...
Mai fac trei pasi, apare una... O femeie. Tragea un copil, de mana. Copilul sa fi avut 4-5 ani. Ea vorbea la telefon. De fapt urla, de-o auzeau si statele vecine...
- In p**** ma’tii, nu-mi mai spui tu mie ce sa fac! ...Fac ce vrea p****mea, nu-mi spui tu mie cand sa muncesc, cand sa ma f** si cand sa fac de mancare... Te bag in p**** ma’tii si ma cac pe capul si pe ochii tai, in p**** ma’tii de tampit... o bati pe ma’ta nu ma bati pe mine, etc etc…
Am reprodus aproximativ ce susura ea dulce in telefon... Discutia originala continea mult mai multe pasarici si injuraturi... Eu ma uitam la copil... Mergea netulburat inainte, sugea un covrigel... Nu era speriat de mama lui, de ce auzea, de ce se intampla. Si mi-am dat seama ca acel copil e obisnuit cu asa ceva. A crescut probabil in scandaluri, injuraturi, poate batai. Pentru el era o zi… normala. Poate chiar linistita...
Copilul ala va deveni ori cocalarul ce lua geci “pitzipoancei”, ori o “pitzipoanca” obisnuita cu injuraturile, bataile, cu o lume salbatica si agresiva...
Nici nu stiu de ce i-am facut cocalari si pitzipoance. Atunci cand s-au nascut, aveau toate sansele pe care le are orice copil frumos venit pe lume... Ei, cei de acum, sunt produsul parintilor, al mediului in care au crescut, al lumii lor...Copiii lor vor fi la fel... Si nu-mi ramane decat sa sper ca lumea lor nu o va inghiti treptat pe a mea, pe a voastra... Pentru ca atunci cand voi fi nevoit sa interactionez tot mai des cu aceste lumi, ori fug cu ai mei in codru ori ma mut in… Norvegia... Unde poate-i la fel, dar nu am de unde sa stiu asta ca -nam fost pe acolo.
Ce-i de facut? E ceva de facut?....

Batranete...Haine grele...

In stilul caracteristic in aceasta zi,fratilor va salut cu cel mai al dracu respect...Poate ca va era dor de mine sau poate nu dar imi fac curaj si am sa postez 2 intamplari amuzante care mi-au atras atentia prin drumurile mele dragi si placute...

Asadar...ENJOY...

In aceasta dimineata de octombrie, caracterizata de un frig rece care tot ne bate peste oras, am intrat intr-un magazin de la parterul blocului unde lucrez sa iau si eu ca omul ,o cafelutza.... In fata mea ,prima la rand, o cucoana... Genul de pensionara tare gatita, tare pe pozitie, tare decisa, care (cred ca) de mica a fost un copil sfatos si razgaiat, la adolescenta a fost membra a tineretului comunist al republicii populare romane, apoi informator al securitatii si ceva sefa de hala la o intreprindere de confectii...

De unde stiu toate astea? Se vede de la o posta... Fardata ca o fata “mare” la petrecerea burlacelor inainte de ziua nuntii, cu o boneta bine trasa pe cap, cere doamna 4 pachete de Marlboro... Deci ea nu se incadra la categoria “bietii pensionari” care nu au ce pune pe masa si intr-o zi mananca un mar iar a doua zi isi fac compot din cojile marului...

Cum va spuneam, cere patru Marlboro... Ii da vanzatoarea tigarile, se cauta madama in portofel, numara banu si zice:

- Auzi fetita (catre vanzatoare), n-am sa-ti dau 15 mii...(adicatelea 1 leu jumate in leul greu)..Nu-i problema, da? Ii aduc io alta data, da? Hai, ca-s 15 mii, da?

Isi ia tigarile si da sa plece... Fetita-vanzatoare, paralizata total de atata atitudine, se uita ca boul (vitica) la poarta Raiului... Nu face securista noastra pensionara doi pasi spre iesire (fara sa mai astepte raspunsul fetitei), ca o alta pensionara – aflata la coada – zice:

- Stati doamna, luati de la mine 15 mii.

Eu era sa vomit de greata... Securista nu refuza, ii ia, promitand ca o sa-i inapoieze.

- Ooooo, nu-i nevoie – zice pensionara ajutatoare...si isi aranjeaza cu tact portofelul golit de pomana facuta...

Io era sa vomit din nou... Si-mi venea sa vomit gandindu-ma ca daca in locul securistei cu Marlboro era la coada o babutza sarmana ce-si numara banutii ca sa-si ia trei felii de parizer ori o paine prea putini ar fi sarit sa o ajute... Nu zic ca nu ar fi sarit nimeni... Dar unii sunt impresionati de o stare de fapt, pe altii ii impresioneaza atitudinea…

Ehe,ce vremuri traim...si ca sa fiu in ton cu aceste povestiri din statia de tramvai,mentin suspansul prezentandu-va in continuare un alt eveniment pe care l-am observat zilele trecute intr-o farmacie...unde am fost (ca omul usor bolnavicios) sa-mi iau tratament pt o usoara durere de masea...(tot nu am mai scris de multa vreme)...asa ca imi permit sa va plictisesc mai mult...

La farmacie, la coada...

In fata mea, o persoana de sex feminin ajunsa la varsta a treia... Unii ar spune in etate...Altii o batrana... Cei mai ai dreacu, o baba... Ceruse ceva de dureri. Si tinuse sa-i spuna farmacistei:

-Ma tot rog la al de sus sa ma ia, si El nu mai ia.

Dupa ce si-a luat pastilele, le-a scapat... M-am repezit sa o ajut, dar s-a aplecat mai repede ca mine... Wuuuuvvvv... Asa repede s-a aplecat si s-a ridicat de a facut curent in farmacie... Io ajunsesem numa la jumatatea aplecarii, imi trosnea spatele, ea era deja sus si zicea din nou:

- Nu ma ia Al de sus...

Io am vrut sa-i zic ca la rapiditatea aia nici nu are cum s-o prinda... Nici Al de sus... nici al de jos...

Ideea e ca am mai auzit io de-astea... Si iubita mea bunicuta tot spunea chestiuni de genu’. Si cand a fost sa fie, cred ca ar mai fi stat cu noi... Mi se pare aiurea sa invoci moartea cand asta-i cea mai mare spaima pe care o putem cunoaste. Si de-aia ne impartim in mai multe tipuri.

Aia de ne cacam pe noi de frica numa gand ne gandim la ea – io inclusiv... Da-mi spun ca mai am de trait sute de ani pana acolo, deci deocamdata nu-mi fac griji. Da tot paralizez de groaza cand mai imi trece gand mortal prin scafarilie...

Mai sunt aia ce par a nu-i preocupa subiectul, dar nu cred ca-s multi...

Mai sunt aia ce-si iau zilele, nu pot sa-i condamn ca nu stiu ce-in in sufletul lor, da’s mare dusman al sinuciderii... Cineva cumva tre sa poata ajuta un om cu gand de moarte, nimeni n-ar trebui sa fie singur cu astfel de ganduri...

Am sa inchei acum pentru ca simt o usoara stare de plictiseala in randul vostru (dar,ma stiti guraliv din fire si v-ati obisnuit cu mine probabil) promitandu-va ca am sa mai revin din cand in cand cu cate o postare ce se vrea amuzanta cu speranta ca va mai indulcesc si eu cumva,zilele si viata asta neorganizata prin care suntem nevoiti sa trecem in fiecare zi...

In rest numai de bine, viata lunga cu sanatate va doresc...

Sagetile din tolba lui Seth...

Iata ce spuneau vechii egipteni :
Cautati iubirea si fericirea, asa cum altii cauta puterea, si amintiti-va ca dragostea este si samanta, si floarea, si bucuria... Faptele voastre sa fie de asa natura incat daca vi s-ar face voua aceleasi lucruri, fericirea voastra ar creste... Iubitii pe altii astfel incat si ei sa va iubeasca pe voi si iubiti-va pe voi insiva in asa fel incat sa puteti iubi si pe altii... Aceasta sa fie legea primordiala, piatra nepieritoare pe care trebuie sa fie ridicata o noua lume...
Daca veti pazi aceasta lege, nici o alta nu va mai fi necesara... Totusi, ca sa stiti ce va poate aduce legea primordiala, vreau sa va spun ce recolta veti recolta dupa o singura brazda, daca va veti arata lucratori intelepti... Va veti naste fara frica, pentru ca tatal si mama voastra se vor bucura de rodnicia lor: astfel, strigatele de manie ascutite ca oasele sparte, vacarmul certurilor, vor fi pentru voi o limba necunoscuta, care nu va avea sens in urechile voastre...
Munca voastra va corespunde necesitatilor sufletului vostru: chiar daca sunteti nascuti in casa unui om simplu, veti putea ajunge scribi; nascuti in casa unui olar, puteti deveni luptatori, si chiar fiind fecior de taran puteti deveni nobil... Veti fi masurati dupa greutatea inimii voastre; nu va va fi greu deloc sa cultivati campul, care nu vi se va da nici prea intins, nici prea mic... Nu sunteti legati fortat de nimeni...Iubiti-va aproapele ales si ghidati-va doar dupa legatura de aur a afectiunii...
Daca doi frati nu sunt rude decat prin sange, daca nu se inteleg bine, atunci mai bine sa-si ia ramas bun unul de la celalalt, si fiecare sa plece in alta directie decat sa convietuiasca in dusmanie...
Sa nu uitati ca Seth (invidia, gelozia, raul) stie sa se deghizeze ca sa bata la portile voastre... El poate sa va ofere aur, care nu va apartine de drept... Poate sa va ofere bastonul autoritatii, cand voi stiti ca-i prea greu pentru mainile voastre... Poate sa va ofere vinul imbatator al flatarii, despre care voi stiti ca nu sunteti destul de maturi ca sa-l puteti suporta... Trebuie sa-l recunoasteti ca pe dusmanul vostru si daca el nu renunta cand ii cereti sa va lase in pace, chemati pe prietenii vostri ca sa va ajute sa-l alungati cat mai departe...
Ascultand si supunandu-va Legii Primordiale (a Iubirii), voi ati rupt deja multe sageti din tolba lui Seth...
Sa nu va temeti de singuratate, caci nu veti fi niciodată singuri...!
Sa nu va temeti nici de barbat, nici de femeie, pentru ca voi va veti alege si va veti casatori din dragoste, nu din convenienta...
Sa nu va fie teama de copilul vostru, caci nici un dusman nu se naste din dragoste...
Sa nu va temeti de munca pentru ca ea va fi placuta... Sa n-aveti teama de foamete, caci granarele vor fi pline si pregatite pentru anii de seceta...
Sa nu va ingrijorati de inundatii, pentru ca apeductele si canalele vor fi intretinute in stare buna...
Sa nu va temeti sa cresteti, caci anii va vor deschide orizonturi noi...
Sa nu va temeti de batranete, caci fiecare orizont va va revela tot mai multă intelepciune...
Sa nu va temeti de Seth, caci voi il veti invinge, prin propria voastra inima, prin dragoste...

Pe curand...oameni buni...

Nu am nimic fara tine...Impreuna cu tine,am TOTUL....

E un petic de cer stralucitor undeva pe care mainile mele il pot atinge, e un colt de paradis fermecator undeva pe care ochii mei il pot vedea, e o minune aici pe pamant, pe langa care multi trec nepasatori dar eu am chemat-o in viata mea, o strang in brate infrigurat dupa caldura ei si ii soptesc mereu ”te iubesc .......”
......., zambetul tau e calea mea in viata, poarta-ma oriunde iti doresti doar nu-mi da drumul din inima ta, mi-am facut cuib fericirii in ea...
Oare cum as fi atins fericirea cu pasii care ma stiu purta doar pe pamant, oare cat de departe as fi ajuns fara iubirea ta care ma-ndeamna sa ma opresc, sa-nchid ochii si sa o urmez in locuri pe care nu le pot descrie in cuvinte...
Iubirea ta, acea revarsare de grija si tandrete, acea adiere de priviri luminoase care prind glas si inteles doar in fericirea mea, fara tine m-as fi pierdut printre dune de nisip, fara tine as fi privit nepasator cerul fara sa-nteleg niciodata ca trebuie doar sa-ngenunchez, sa-nchid ochii si sa imi ridic putin chipul... ca sa il sarut.
Tu esti, minunea mea...

Ce norocos m-am simtit cand am strans sarutul tau incins intre buze, cand glasul tau mi-a izbit inima de peretii pieptului, cand privirea ta mi-a inecat rasuflarea, cand atingerea ta mi-a aprins tot trupul...
Cand iubirea ta mi-a sters din memorie tot ce era pamantesc, cand fericirea ta a devenit viciul inimii mele, cand gandurile tale au devenit valuri pentru corabia viselor mele, cand in cuibul bratelor tale s-a ridicat templul sufletului meu...
Cand cuvintele au devenit flori, florile au devenit muzica si muzica a devenit asternut de fiori prins de corzile a doua violine in care facem amor zeci de clipe pierdute-n eternitati...
Gratia divina mi-a atins sufletul prin dragostea ta...si toate astea pentru ca:Langa tine am invatat sa lupt cu viata,am invatat sa zambesc,am invatat sa fiu copil..cand trebuie..si om matur cand intampin greutati si totul necesita ratiune.Fara tine...lupta asta de zi cu zi...mi se pare fara sens.Tu imi dai speranta,incredere,ambitie, vointa...Tu imi dai un sens.

Totul este atat de intunecat..de urat...fara tine puiule.Totul e fara culoare..fara viata..fara glas..fara frumusete..Traiesc pe un taram a carei menire nu o inteleg..fara tine...

Un minut,o secunda,o clipa...

Putem numara stelele de pe cer din nebunie ori din plictiseala... Uneori din ambele motive... Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi, singura stea, singura planeta, singurul soare care conteaza!... Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc... Astfel ca, realitatea ne izbeste cu partea ei ascunsa in umbra. Ceea ce nu vedem, ne vede... Ceea ce nu simtim, ne simte... Ceea ce nu ne lipseste, ne apartine...ceea ce vrem sa avem,intotdeauna va fi greu de obtinut... Treptat, insa, lucrurile pe care nu le vedem, devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa... Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem... Atata timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie... Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari...Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie... Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Telecinemateca...2011

In general iti sfatuiesti prietenii ce filme ar trebui sa vada... Vrei sa le faci un bine, mai ales daca-i cunosti mari cinefili... Un bine mult mai mare le poti face daca le zici ce filme sa NU vada... Niciodata... Sa fuga mancand pamantul daca le vad intr-un raft, sa urle, sa-si smulga parul din cap, sa-si faca cruci cu limba in cerul gurii. Dar sa nu le atinga... Daca intr-o seara iti propui sa vezi un film in intimitatea caminului si nu ai niciun film, dezamagirea e mult mai mica decat daca vezi un film si e prost. Mai bine stai in cap pana-ti ajunge creierul sub covor...

Iar durerea e si mai profunda daca dai bani buni ca sa vezi rahatul. Azi va povestesc un film pe care l-am vazut aseara... Vi-l povestesc ca sa fugiti de numele lui ca de Uciga-l Toaca... L-am vazut incurajat de porniri autodistructive, vroiam sa-mi fac rau, dar a fost si atat de retardat incat m-a interesat. Se numeste While she was out – pitoresc tradus la noi in “O noapte de teroare”. Treburile stau asa:

Actrita din rolul principal e Kim Basinger. Pe vremuri castigatoare de Oscar cu LA Confidential. Si tot pe vremuri imi starnea anumite senzatii ce indemnau un copil nevinovat spre ganduri necurate. Copilul eram eu. La acest film este si producator executiv, ca asta fac actorii de la o anumita varsta. Investesc in filme proaste, ca sa joace in ele. Dar sa nu mai bat spuma-n caciula si sa va zic actiunea.

Ea e o sotie traumatizata. Intr-o seara in care e traumatizata de sotul agresiv, pleaca la Mall... Sa-si revina... Era si seara de Craciun, are si doi copii, da’ ea pleaca la Mall... Acolo nu gaseste loc de parcare. Vede o masina parcata pe doua locuri. Se enerveaza. Ii lasa soferului un bilet in geam. Si merge la Mall. Iese tarziu din Mall, la ora inchiderii. O ataca soferul cu biletul. Soferul mai era cu 3 prieteni. Toti o agreseaza. Toti 4. Ea e curajoasa si ii impinge. Apare un bodiguard de mall, care o apara. Soferul indisciplinat il impusca in cap. De doua ori. Ala moare...

Ea fuge cu masina. Dar merge incet. Suficient de incet ca agresorii sa o ajunga. Ea pierde controlul volanului si intra cu masina intr-un santier, aflat la poalele unei paduri. Masina se infige intr-o stiva de lemne. Un lemn intra prin parbriz, cat pe ce sa-i spulbere capul. Scapa. Rasuflu usurat... Filmul s-ar fi incheiat dupa 8 minute. Era mai bine. Fuge la portbagajul masinii, se uita pe acolo, ia trusa de scule. Isi uita poseta in masina. Atentie, o femeie isi uita poseta, eu cred ca asa ceva nu-i posibil... Si fuge. Dar iar fuge incet. Desi putea sa fuga repede... Sa-si piarda urma. Dar ea fuge incet. E ajunsa de agresori. Din trusa de scule scoate o cheie mare, franceza, si-l loveste pe unul. Tare. Ii rupe clavicula. Si fuge...iar fuge...

Altul fuge dupa ea... Se impiedica, pica in cap, isi rupe capul. Moare. Ea fuge din nou incet... E ajunsa de cei trei ramasi. Unul dintre ei o prinde. Ea scoate din trusa de scule o cheie tubulara. Ii da cu ea in cap de 5 ori si pe urma i-o infige in nas... Ala moare.

Ea fuge. Tot incet. Apoi ceilalti doi o ajung. Unul o prinde. Ea scoate din trusa de scule o surubelnita. I-o infige in ceafa. Ala moare... Ea face un pipi... Intr-un rau.

Apoi fuge... Evident, tot incet...Ultimul o ajunge... Ea se ascunde. Se ascunde bine, dupa o buturuga... Ala-i gasise poseta... Vede ca ea are doi copii. Zice cu voce tare ca-i va vizita copiii... Ea, de dupa buturuga, zice “OOOOO, NUUUUU!!!”... Cu voce tare, normal... El o gaseste. Ea il seduce... Pe loc, intr-un minut se intampla totul. El se lasa sedus, desi cu un minut in urma vroia sa o omoare. Ea, in timpul seductiei, ii ia pistolul. Il impusca. Moare si ala...

Ea isi scoate masina dintre butuci. In prealabil mestereste ceva pe la motor. Ca nu pornea. O porneste. Nu ma mira, avand in vedere ca tocmai omorase 4 barbati. Ea poate orice. Merge acasa. Sotul ei dormea. Ea il impusca...

Sfarsit...

Acum, dragi prieteni cititori, daca va amintiti vreun film atat de prost incat ar trebui sters de pe fata pamantului, spuneti-mi si mie. Salvati-mi doua ore din viata ... Si eu am sa va multumesc.

Visul meu...

Visele ne sunt aripile sufletului, ele ne pot reda increderea si speranta chiar si in cea mai intunecata lume...
In cele mai dificile momente exista un vis care ma inalta intotdeauna peste greutatile vietii: se face ca privesc inainte cu ochii inflacarati de curaj si pieptul arzand de speranta de pe catargul vasului meu, brazdand fulgerator o mare de foc in asfintit... Gonesc spre soarele inecat in flacari, in urma mea lumea se afunda in intuneric si totusi chipul imi straluceste luminat de o fericire din ce in ce mai intensa...
Alaturi de tine reusesc sa alung toate necazurile si intunericul din jurul meu si ma apropii de un taram unde asa ceva nu mai exista; o da, soarele stie prea bine de ce se ascunde acolo, gonesc nebuneste in urma lui exaltand de fericire... caci calatoresc in fiecare zi spre inima ta...

Valuri de adrenalina...

In drumul meu spre gara trec aproape zilnic pe la bariera de la gara de vest din Ploiesti. Ca in fiecare dimineata,ma grabesc sa ajung repede la peronul unde peste maxim 10 min va sosii trenul meu cu care trebuie sa ajung la munca.In dimineata asta m-am hotarat sa o iau prin dreptul barierei si sa ajung direct printre sinele de tren la linia unde va sosii acceleratul de Bucuresti...Observ o tanara babuta foarte grabita care parca dadea sa traverseze sinele de tren...Ma opresc sa observ fenomenul si...

Astept...

Aud o goarna de tren sunand in zare... Uuuuuuuuuuuuu... Vad stimabila doamna grabindu-se ... Venea pe strada, pe langa masini, se apropia de bariera. Vroia sa traverseze calea ferata. Vuietul trenului se auzea tot mai tare... Goarna suna din nou, repetat... Uuuuuu uuuuuuu... Baba grabeste pasul.... Mai repede si mai repede. E baba baba, cu batic si doua papornite in maini, dar are pas repejor. Se apropie de calea ferata. Trenul e aproape. Urla a pericol, a calcare, taiere de capete si oase... uuuuuuuuuuuuuu... Baba ajunge la bariera, trece de bariera, ajunge langa calea ferata, se uita in stanga, vede ca trenul e aproape, trenul vine vine vine urla suiera mugeste uuuuuuuuuuuuuuuuu...

Doamna se mai uita in stanga si in dreapta iar apoi trece peste calea ferata cu pas de caprioara, papornitele ii plutesc prin aer trase dupa ea cu o forta incredibila, slapii ei de cauciuc par a nu atinge sinele de tren, locomotiva trece razant prin spatele babei mugind cu spume, cu mecanicul in pragul infarctului, cu franele deja scrasnind...Vazand toate astea raman masca, rasuflu usurat, era sa vad creieri de baba pe sinele de tren si sange imprastiat pe toata intrarea Ploiesti...

Intrebare: de ce a tinut baba mortis sa traverseze calea ferata inainte de a trece trenul ?... Ar fi trebui sa astepte fix 6 secunde... Am uitat sa va spun ca nu a fost tren ci doar o locomotiva... Deci nu, nu 6 secunde, 4 secunde trebuia sa astepte... O posibila explicatie ar fi ca-i una dintre babele care nu trec niciodata strada pe trecerea de pietoni. Pot sa aiba trecere marcata la 1,5 metri distanta, ele vor trece intotdeauna pe langa trecere... Si taman atunci cand vin mai multe masini.

Probabil nesatisfacuta de faptul ca pana acum nu au zdrobit-o masinile, nemultumita de valurile de adrenalina ce fierb in ea atunci cand se apropie un autobuz, a decis sa-si ridice stacheta. Si acum provoaca trenurile... Poate la inceput sarea calea ferata fara papornite in maini... A fost prea usor. Si-a luat azi si doua papornite. Cand si traversatul cu papornitele, razant, va deveni rutina, ma astept s-o vad trecand calea ferata cu spatele. Ca Michael Jackson... Apoi legata la ochi... ca Ray Charles... sau Stevie Wonder. (exemplu pe alb nu am gasit, baba noastra e alba). In final va incerca sa treaca pe burta... Taras... Si nu prin fata locomotivei, ci va incerca sa penetreze pe sub roti cand trec vagoanele.

Dupa aceste fabulatii ramane totusi intrebarea: de ce a trecut baba prin fata locomotivei?! Voi sa nu faceti asa. O zi buna.

Cu nasicul sau legal ???

Exista in lume asta oameni si oameni asa cum exista prosti si prosti.... Pe prosti in general ii dibuiesti dupa privire ori dupa vorba... Exista ochi inteligenti si ochi goi de orice... Ochii insa te mai pot insela... Dar cand e vorba de vorba, verdictul il poti da repede... Sunt prostii tacuti, care mie imi sunt indiferenti spre …simpatici... Nu-i vina lor ca-s prosti... Ori au din fabricatie modestul nivel foarte mic si orice ar face,(ori ar face altii pentru ei) aia e... dar mai sunt cei cu vointa si nivel micut, dar nu li s-a oferit sansa de a-si dezvolta si prelucra putinul pe care il au... Si au ramas asa... Asadar, pentru astia am ingaduinta si imi vine sa-i ajut si protejez.

Sunt insa prostii cu gura mare... Prostii care-s atat de fuduli incat arata la toata lumea ca sunt prosti gramada... Nu tac,nu tac si basta... Pentru ca-s atat de incapatanati incat nu-si dau seama cat de prosti sunt cu adevarat. Beneficiem si noi, ciclic, pe acest blog, de exemplare de care trebuie sa ne minunam ...si dasta vreau sa va prezint aceasta intamplare prin care am trecut... Rar spre foarte rar, consider ca suntem o comunitate (noi cei putini care citim acest blog) binecuvantata din acest punct de vedere... Nu-i vina lor in totalitate ca sunt asa cum sunt. Eu le doresc sanatate si fericire...dar...sa nu ma enerveze si sa nu ma calce pe coada...pentru ca atunci cand apar...ii urasc si ii dispretuiesc... pana la urma...nu pot sa nu-mi schitez nemultumirea pe care o am atunci cand ii intalnesc...

Recent am descoperit un tip inedit de prostie.... E vorba de o proasta de fapt.... O proasta ce munceste la o agentie CFR. (da, stiti deja, sunt unul dintre prostii care cumpara abonament pe tren). In primul rand mi-am dat seama ca-i proasta dupa abordarea pe care scurt si la obiect mi-a aruncat-o: Ce vrei ma?...Apoi am ramas masca si am simtit cum calmul meu englezesc incepe sa fie tulburat...I-am observat apoi privirea tampa... Goala de orice, oricand, oricum... Nu zambea ,ea vorbea serios ,... Mi-am zis totusi sa nu ma pripesc, poate nu-i proasta, poate-i doar un om necajit... Ce priveste in interior spre problemele ei. Si mi-am facut mea culpa ca judec prea repede oamenii...

Povestea a inceput ajungand cu iubita mea dupa o vacanta frumoasa si un week-end relaxant la gara de vest din Ploiesti unde urma sa ne imbarcam spre casuta din Bucuresti sa ne vedem cealalta jumatate a familiei ...Ajunsi in gara Andra a mers sa-si ia bilet...3 case de bilete libere la prima vedere si liniste in gara...Andra se aseaza la una dintrecele 3 case...privesc linistit in incinta camerei unde sunt asezate casele de bilete deschise si ma relaxez sperand ca totul va decurge normal...Dupa cateva secunde intuiesc ca se intampla ceva si dupa ce citesc uimirea de pe chipul prietenei ,inaintez sa vad care e chestia...Observ imediat ca la una dintre case o duduie echipata cu casca pe cap incerca sa-si ia bilet discutand cu persoana de dincolo de ghiseu o pozitionare mai buna pt ea si bicicleta ei...imi dau seama ca mai dureaza...Intre timp observ ca la cealalta casa de bilete o vanzatoare isi numara incasarile de peste zi si parand foarte preocupata am decis sa nu deranjam numaratoarea manuala in vazul lumii a incasarilor acumulate pe biletele vandute...Respir adanc si incep sa-mi doresc sa rezolvam odata cu acest bilet pt a ne linistii in asteptarea trenului care ne va duce spre casa...Surpriza...Domnul dinaintea prietenei mele si-a luat biletul si casiera a disparut de la ghiseu tocmai cand prietena mea a ajuns sa intinda banii...Fratilor,pur si simplu a disparut,sa evaporat,a ignorat pur si simplu ca la ghiseu mai era cineva dornic sa-si achizitioneze bilet si a plecat fara sa-i pese...fara sa zica ceva...fara sa se scuze sau ceva de genul...Ma mai invart putin...Trecusera deja cateva minute bune...poate chiar vreo 10 minute (in conditiile in care atunci cand am intrat in gara ma repet,erau 3 case de bilete si 3 calatori)...Ma pozitionez strategic in fata casei de marcat de la care plecase acea casiera meseriasa care se ridicase si disparuse fara sa-i pese de client dand dovada (dupa parerea mea) nu neaparat de neprofesionalism in exercitarea meseriei pe care o slujeste dar...dand dovada de o nesimtire fara limite...Ce credeti...???...Dupa cateva min de asteptat in care casiera din stanga nu terminase de inumarat banii iar domnisoara cu bicicleta nu isi achizitionase bilet,trece ca un fulger prin camera unde era pozitionat ghiseul ,meseriasa vanzatoare...Prind momentul si indraznesc sa intreb politicos:

- Fi-ti amabila doamna,aici vinde cineva?...se uita din fundul camerei la mine (umilul si deranjantul calator care vreau sa imi iau bilet) si zice:

-Ce vrei mah?......

Raman masca...o privesc cu uimire si incep sa-i adresez (incercand sa fiu politicos) cateva cuvinte care sa-i dea de inteles ca nu prea e ok modul de servire pe care il aplica:

-Doamna,va rog sa vorbiti frumos,eu v-am intrebat politicos si dumneavoastra ma luati cu ,ce vrei mah???

Pare ca incearca sa dreaga situatia dar observand ca sunt deja nervos incep sa-i adresez (tot politicos) dezaprobarea mea fata de modul in care isi exercita meseria.Ii explic ca nu e normal ceea ce face,ca prosti suntem noi care cumparam (inca ) bilete,ca una,ca alta...si in cele din urma scapa printre dinti un...Imi pare rau,v-am comfundat cu unul care umbla pe aici...Pa ba bi ma-mmmmmmmmmmmmmmmmmmm...imi zic si iarasi ma enervez...adica,incercand sa dreaga situatia ea continua sa ma ia de prost,ba chiar...intreaba rastind mai degraba la prietena mea care dand banii si legitimatia de student...ca,de ce domnisoara imi dati intai carnetul de reduceri si apoi legitimatia...si dastea...Urat din partea ei,pentru ca prietena mea le-a pus pe toate la gramada dar,vanzatoarea fiind bagata la colt de mine care evident eram deranjat de situatie,incerca sa gaseasca o scapare...Ii spun ca am autorizatie si ca o sa rezolvam cumva,ca i-am luat numele si o speriem un pic spunandu-i ca treaba nu o sa ramana asa...

Plecam in cele din urma de la ghiseu,parasim nervosi incinta si in timp ce ne indreptam spre peronul unde in cateva minute trebuia sa apara trenul,trecem gesticuland si minunandu-ne de nesimtirea fara limite a meseriasei auzim in difuzoarele garii...Domnul care are autorizatie pentru Bucuresti Nord este rugat sa se prezinte la casa de bilete....Aproape ca ne bufneste rasul...Instantaneu ajung vedeta,pe prima pagina a mersului de tren,probabil pe prima pagina a caietului cu sugestii si reclamatii al garii (daca ar exista asa ceva)...Toate astea pentru o nesimtita...Am ignorat anuntul,ne-am vazut de treaba noastra si fiind obisnuit cu acest comportament plin de durere in pix al angajatiilor de la cfr am plecat spre Bucuresti...

Inchei povestioara,nu stiu cat de amuzanta sau cat de palpitanta e...dar,consider ca trebuie sa punem stop tuturor oamenilor prosti care ne trateaza cu flit atunci cand incercam sa respectam regulile invatate in timpul celor 7 ani de acasa...sa incercam sa oprim din fasa orice incident in care suntem calcati in picioare de fiecare om caruia ii e sila sa-si exercite meseria si sa incepem cu totii sa cerem si sa impunem respect oferind la randul nostru respect...Sincer eu nu consider ca am gresit cu ceva...nu sunt un tip impulsiv,sunt chiar calm de felul meu dar atunci cand frustrarile unora se revarsa asupra mea sau a familiei mele...ma enervez si incerc sa ma lupt cu toata nesimtirea si prostia oamenilor din jur...sper sa si reusesc...Pentru mine are importanta pentru ca sunt de acum navestist cu acte in regula si chiar imi doresc sa fiu respectat pentru bunul simt de a-mi lua bilet...dar (tot din experienta va spun)...nu e mare diferenta intre a fi pasager clandestin sau cu biletul in regula...dar...asta e o alta discutie...

V-am salutat din mers prieteni si...Calatorie placuta...!!!