In stilul caracteristic in aceasta zi,fratilor va salut cu cel mai al dracu respect...Poate ca va era dor de mine sau poate nu dar imi fac curaj si am sa postez 2 intamplari amuzante care mi-au atras atentia prin drumurile mele dragi si placute...
Asadar...ENJOY...
In aceasta dimineata de octombrie, caracterizata de un frig rece care tot ne bate peste oras, am intrat intr-un magazin de la parterul blocului unde lucrez sa iau si eu ca omul ,o cafelutza.... In fata mea ,prima la rand, o cucoana... Genul de pensionara tare gatita, tare pe pozitie, tare decisa, care (cred ca) de mica a fost un copil sfatos si razgaiat, la adolescenta a fost membra a tineretului comunist al republicii populare romane, apoi informator al securitatii si ceva sefa de hala la o intreprindere de confectii...
De unde stiu toate astea? Se vede de la o posta... Fardata ca o fata “mare” la petrecerea burlacelor inainte de ziua nuntii, cu o boneta bine trasa pe cap, cere doamna 4 pachete de Marlboro... Deci ea nu se incadra la categoria “bietii pensionari” care nu au ce pune pe masa si intr-o zi mananca un mar iar a doua zi isi fac compot din cojile marului...
Cum va spuneam, cere patru Marlboro... Ii da vanzatoarea tigarile, se cauta madama in portofel, numara banu si zice:
- Auzi fetita (catre vanzatoare), n-am sa-ti dau 15 mii...(adicatelea 1 leu jumate in leul greu)..Nu-i problema, da? Ii aduc io alta data, da? Hai, ca-s 15 mii, da?
Isi ia tigarile si da sa plece... Fetita-vanzatoare, paralizata total de atata atitudine, se uita ca boul (vitica) la poarta Raiului... Nu face securista noastra pensionara doi pasi spre iesire (fara sa mai astepte raspunsul fetitei), ca o alta pensionara – aflata la coada – zice:
- Stati doamna, luati de la mine 15 mii.
Eu era sa vomit de greata... Securista nu refuza, ii ia, promitand ca o sa-i inapoieze.
- Ooooo, nu-i nevoie – zice pensionara ajutatoare...si isi aranjeaza cu tact portofelul golit de pomana facuta...
Io era sa vomit din nou... Si-mi venea sa vomit gandindu-ma ca daca in locul securistei cu Marlboro era la coada o babutza sarmana ce-si numara banutii ca sa-si ia trei felii de parizer ori o paine prea putini ar fi sarit sa o ajute... Nu zic ca nu ar fi sarit nimeni... Dar unii sunt impresionati de o stare de fapt, pe altii ii impresioneaza atitudinea…
Ehe,ce vremuri traim...si ca sa fiu in ton cu aceste povestiri din statia de tramvai,mentin suspansul prezentandu-va in continuare un alt eveniment pe care l-am observat zilele trecute intr-o farmacie...unde am fost (ca omul usor bolnavicios) sa-mi iau tratament pt o usoara durere de masea...(tot nu am mai scris de multa vreme)...asa ca imi permit sa va plictisesc mai mult...
La farmacie, la coada...
In fata mea, o persoana de sex feminin ajunsa la varsta a treia... Unii ar spune in etate...Altii o batrana... Cei mai ai dreacu, o baba... Ceruse ceva de dureri. Si tinuse sa-i spuna farmacistei:
-Ma tot rog la al de sus sa ma ia, si El nu mai ia.
Dupa ce si-a luat pastilele, le-a scapat... M-am repezit sa o ajut, dar s-a aplecat mai repede ca mine... Wuuuuvvvv... Asa repede s-a aplecat si s-a ridicat de a facut curent in farmacie... Io ajunsesem numa la jumatatea aplecarii, imi trosnea spatele, ea era deja sus si zicea din nou:
- Nu ma ia Al de sus...
Io am vrut sa-i zic ca la rapiditatea aia nici nu are cum s-o prinda... Nici Al de sus... nici al de jos...
Ideea e ca am mai auzit io de-astea... Si iubita mea bunicuta tot spunea chestiuni de genu’. Si cand a fost sa fie, cred ca ar mai fi stat cu noi... Mi se pare aiurea sa invoci moartea cand asta-i cea mai mare spaima pe care o putem cunoaste. Si de-aia ne impartim in mai multe tipuri.
Aia de ne cacam pe noi de frica numa gand ne gandim la ea – io inclusiv... Da-mi spun ca mai am de trait sute de ani pana acolo, deci deocamdata nu-mi fac griji. Da tot paralizez de groaza cand mai imi trece gand mortal prin scafarilie...
Mai sunt aia ce par a nu-i preocupa subiectul, dar nu cred ca-s multi...
Mai sunt aia ce-si iau zilele, nu pot sa-i condamn ca nu stiu ce-in in sufletul lor, da’s mare dusman al sinuciderii... Cineva cumva tre sa poata ajuta un om cu gand de moarte, nimeni n-ar trebui sa fie singur cu astfel de ganduri...
Am sa inchei acum pentru ca simt o usoara stare de plictiseala in randul vostru (dar,ma stiti guraliv din fire si v-ati obisnuit cu mine probabil) promitandu-va ca am sa mai revin din cand in cand cu cate o postare ce se vrea amuzanta cu speranta ca va mai indulcesc si eu cumva,zilele si viata asta neorganizata prin care suntem nevoiti sa trecem in fiecare zi...In rest numai de bine, viata lunga cu sanatate va doresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu