Miliarde de cuvinte

Nu pot sa-ti spun cat te iubesc, cata nevoie am de tine,
Prin lumea asta fara mila, fara prieteni, fara rost,
De-atata vreme,tu stii ce simt, daca sunt trist sau imi e bine,
Tu esti femeia ce de-o viata, prin gandurile mele-am visat.

Sunt uneori suspine prin cuvinte, sunt soapte ce se ofilesc,
In brate vreau ca sa te tin, ca florile din ramuri noi,
Sadeste-ma la tine-n gand si lasa-ma mereu sa cresc,
Pentru ca sufletele noastre si-n alte vieti vor fi perechi.

De multe ori mi-e dor de moarte, de multe ori o chem in vis,
Prin viata asta pamanteana, ma ratacesc fara sa stiu,
Iti apartin in intregime si asta vreau pana la sfarsit,
Sa-mi fi aproape si-n glas dar si-n tacere,impreuna noi sa fim.

Asatazi e frig, maine e soare si-n alte zile vor fi ploi,
Da-mi in fiecare zi un soare,un cer senin,sa fii a mea, sa-ti apartin,
E iarna-afara si in suflet port iubirea,si toate astea-s pentru noi,
Tu dormi din nou pe bratul meu, si lasa-ma sa te suspin.

Cafelutza noastra, cea de toate zilele

M-am trezit de dimineatza cu ingerul langa mine,parca visam simtindu-ti pielea fina si mirosul dulce al pielii tale suave...si totusi,esti reala,esti visul meu si motivul pentru care ma trezesc in fiecare zi cu zambetul pe buze...Iti spun in fiecare zi cat TE IUBESC si cata nevoie am de tine,si totusi niciodata nu iti pot exprima cu toate cuvintele existente si inexistente,spuse in orice limba,ceea ce simt pentru tine...Andra,Tu esti sufletul meu pereche,declar inca odata,si inca odata ,pentru totdeauna,cu inima deschisa ca Tu esti femeia langa care vreau sa-mi petrec restul zilelor.

Stateam dimineatza in bucatarie si te priveam...inca odata am realizat cat de norocos sunt pentru ca te am...te sorb din priviri in fiecare secunda si te doresc cum nimeni niciodata nu te-a dorit....cum ma alinti,cum ma certi si cum ma ingrijesti zi de zi pentru a-mi da puterea de care am nevoie...Esti ingerul meu Andra si pentru asta iti multumesc din inima...

Tot de dimineatza mi-a incoltit in minte o idee...imi savuram cafeaua de dimineatza si al doilea drog al vietii mele (dupa tine) tigara...si m-am gandit la ceva:



Situatiunea e simpla:


Ma gandeam la micutza noastra planeta si la resursele ei...Planetuta noastra care e deja mult prea populata pentru resursele pe care le are... Mama Terra nu ne mai poate hrani, nu ne mai poate oxigena, ca noi, astia mult prea multi, mancam ca lacustele, taiem paduri, deci nema oxigen, traiasca poluarea...
Ca atare cercetatorii britanici si americani care ar putea sa descopere leacuri la boli si sa ne dea elixir de tinerete fara batranete nu o fac. Studiaza ei altele, cum ar fi de ce se fut mustele mai tandru si intens in mai decat in aprilie... Ca ce sa faca ei cu fondurile…Ca daca am trai toti si s-ar mai naste si alti bebei (datorita tandretii din aprilie care, au descoperit cercetatorii, se aplica si la humanoizi), n-am mai avea nici praf de consumat... Nu praf de-ala alb de trag idiotii pe nasuc si pe urma stranuta de le ies creierii prin uochi, ci praf praf... Pulbere... Dust in the wind.
La uciderea planetei si implicit a noastra contribuie si cafeluta... Aia de o beau si eu,aia de o bei matale acu, cand citesti... Pai cafeaua e culeasa de muncitori care merg la munca acolo, in padurea ori livada de arbori de cafea. Aia merg cu masina, ca nu-s maratonisti, masina care consuma combustibil si polueaza... Poarta haine facute din resurse, ca nu-s bosimani sa aiba o pelicica de coala stransa pe buci. Apoi cafeaua e prelucrata, procesata, de alte aparate ce ne ucid huma muma... Apoi e impachetata in hartiute rezultate din uciderea plamanului viu al planetei, recte copacii... Si ambalajele sint vopsite, scrise, cu culori obtinute din chimicale. Crima, dom’le, crima.
Tu-ti faci cafeluta la espresor, nespresor, filtru, bla bla ga ga, care tot consum ori poluare ori nenorocire se numeste. E, mai iei o gura de cafea?! Mai ia, mai ia, ca si io am luat si de-aia m-am luminat in halul asta...
Da bre, asa cate un pic ucidem noi planeta, cu-cafeaua de dimineata. Io zic sa fierbem zatzul, cum faceam acu vreo 25 de ani. Si mai dam o mica pauza, asea de respiro, planetei. Ori renuntam de tot la cafea. Sa salvam pamantul, sa ne salvam vietile, sa oferim un viitor copchilasilor.
Hai, sa va aud, cine renunta din dimineata asta la cafea? Cine salveaza planeta? Si cine nu…

Alaturi de tine pentru totdeauna...Asta imi doresc

Am mai scris despre asta,am mai discutat si m-am mai lovit de problema asta....Timpul nostru e unic,pentru ca e al nostru si timpul nimanui nu va mai fi la fel ca al nostru...Dasta suntem unici,dasta trebuie sa il pretuim asa cum e,dasta trebuie sa simtim trecerea lui cu fiecare clipa ce zboara fiind intotdeauna cu bucurie in suflet...Iti vorbesc tie Andra,imi deschid sufletul in fata ta si vreau sa ma intelegi corect....te vreau numai pe tine pentru a-mi impartii timpul vietii mele langa tine...Recunosc ca mi-e uneori greu sa ma aflu departe de tine,recunosc ca uneori am tendinta sa urasc timpul asta dar nu o fac...si tu sti de ce....pentru ca tot el ma ajuta sa descopar in fiecare secunda cat de minunata esti....ma face sa fiu indragostit de tine din ce in ce mai mult in fiecare clipa....Nu urasc timpul ci incerc sa-l fac aliat al meu...al nostru...Am incredere ca el ne va face sa iubim din ce in ce mai mult viata unul langa celalalt...Am de ce sa sper,am de ce sa fiu trist atunci cand tu esti trista asa cum am de ce sa fiu vesel atunci cand ma faci mandru de tine,atunci cand toate iti merg bine....Stateam acum cateva zeci de minute in pat si ma gandeam la tine...la noi....Iti simteam parfumul trupului tau in asternuturi si am zis ca trebuie sa postez asta...Ne-am despartit cu greu azi si ca intotdeauna cu speranta si cu dorul ca ne vom regasi curand....cu atat mai mult am avut si micile discutii din care sper ca ai inteles ceva....si anume...ceea ce stiai deja ingerule....Te iubesc si tot ce vorbesc,simt si traiesc langa tine nu as vrea sa se termine niciodata....Am nevoie de tine si recunosc asta....vreau ca inima ta sa ma pastreze inauntru si sa nu ma dea afara niciodata....eu personal,nu vreau sa ies sau sa plec niciodata din sufletul tau,din inima si din mintea ta.....Am sa declar asta acum si pentru totdeauna pentru ca stiu bine ce vreau....Orice as spune si chiar daca uneori fac lucrurile sa para atat de grele...stiu ce imi doresc....Te doresc pe tine Andra...Acum, in acest moment al vietii mele, as vrea sa pot controla timpul. Stiu ca nu-s primul care isi doreste asta, unii chiar au incercat, altii spun ca au si reusit. Dar mie mi-a traznit prin tartacuta acum sa fiu stapanul timpului.

Pentru ca mi-e bine langa tine si mi-ai schimbat viata in bine... Vreau sa ne facem viata noastra...Si as vrea sa bat in cuie trecerea zilelor... Sa-i pastram pe toti cei care ne vor binele langa noi... Dar noi, cei care am mai ramas, ne iubim si nu putem unii fara ceilalti... Dar mi-as dori si o oarecare flexibilitate in stapanirea asta a vremii... S-o opresc pentru mine si pentru tine (sotia mea). Sa las timpul sa curga pentru familia noastra,sa fim cu totii fericiti si mandri ca ne avem...

Poate ai nostri parinti ar vrea sa dea timpul un pic inapoi... Poate si-ar dori sa fie bunici tineri, desi noi ii vedem tineri si frumosi si acum. Da, de-aia spun ca as controla timpul. Sa-l derulez pentru fiecare om drag asa cum isi doreste el.

Dar sa fim impreuna, sa ramanem impreuna, sa uitam de vorbe ca “timpul fuge”, sa nu ajungem la vorbe ca “timpul le vindeca pe toate”, sa nu ne gandim in ceasuri negre ca pierderea timpului e ireparabila... Ca ceea ce a trecut nu se va mai intoarce. Nu. As vrea sa ma pot juca cu timpul. Nu sa-mi bat joc de el, ci doar sa-l rog sa fie mai bun cu noi. Cu amandoi.Impreuna.

Acum sunt fericit. Si totusi coerent in ciuda acestor dorinte stintifico fantastice. Stiu ca nu pot opri timpul. Dar as vrea sa fie ingaduitor cu mine,cu noi si cu familia noastra. Sa-mi aduca zile chiar mai fericite,sa ne bucure pe amandoi in fiecare zi sa ne faca sa fim in fiecare zi mai indragostiti unul de altul ... Zilele negre sa le impinga undeva departe, dincolo de limita gandirii si a temerilor, a lacrimilor... Primesc insa cu drag lacrimi de fericire...Lacrimi de tristete nu vreau,vreau pentru amandoi fericirea vesnica si sunt sigur ca toate zilele astfel traite vor fi unice in fiecare zi daruindu-ne dragostea ce ne leaga...

Pentru voi restul...Aveti grija ce faceti cu timpul vostru, cu timpul celor pe care-i iubiti. Si sa fiti sanatosi!

Sclipirea mea esti tu,ingerul meu

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viată?

Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
si-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci -- cine ştie? Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd -- minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Sarbatori de vis

A mai trecut un an...Ce repede trece timpul ne spunem uneori si personal descopar in fiecare clipa ca atunci cand esti fericit langa jumatatea sufletului pe care o iubesc in fiecare clipa mai mult,timpul trece si frumos...Crestem impreuna si cu atat mai mult e important sa simtim trecerea timpului cu fiecare bataie de inima spre fericire...

Vorbim acum despre sarbatorile de iarna...Anul 2010 a zburat si odata cu el au inflorit dorinte,sperante,vise,ganduri si amintiri .Exact ca un copil am asteptat cu nerabdare sarbatorile de iarna cum de fiecare data astept cu nerabdare intalnirea cu ingerasul meu,alaturi de familia noastra care se bucura alaturi de noi.Am lasat in urma toate relele anului ce a trecut,am uitat clipele mai putin placute,am sarbatorit cu caldura in suflete si ne-am bucurat de fiecare clipa petrecuta impreuna...si aceste sarbatori au fost unice si frumoase...Sunt mult prea multe motive pentru care am simtit asta dar am sa enumar doar cateva dintre ele: Te-am revazut inaintea Craciunului (dupa cateva zile in care ti-a fost mai greu iar eu am fost departe de tine chinuindu-ma fara sa te pot ajuta),Ti-am revazut zambetul care imi incalzeste sufletul de fiecare data,ne-am regasit cu totii in jurul mesei pentru a juca remi (ofticandu-ne ,castigand sau pierzand),pentru a rade,pentru a depana amintiri,pentru a ne pune dorinte si pentru a ne bucura de familia pe care o avem...(intr-o buna zi o sa formam si noi doi o familie, o sa facem si noi asta puiule alaturi de cei care ne vor sustine si ne vor fi alaturi),am impodobit bradul (cel mai frumos brad de pe pamant),am colindat magazinele si am cumparat cadouri (ador cumparaturile alaturi de tine ),am gatit,am admirat primii fulgi de nea,ne-am simtit inconjurati de caldura,grija,dragoste fiind in mijlocul familiei,am impartit cadouri si ne-am bucurat de fiecare zambet,am cantat colinde,am primit colindatorii,am ras cu gura pana la urechi de momentele vesele vizionate la tv dupa ce am stat sa le adunam de pe net,am jucat fifa (si orice jucam ar fi fost cu placere fiind o activitate pe care o facem amandoi),am fost incantat si onorat sa te urmez la serbarea organizata de grupa de teatru pe care o instruiesti la after school si am fost mandru sa fiu acolo vazandu-ti realizarile tale si ale copiilor,ne-am zbenguit in zapada,ne-am plimbat impreuna,am fost cu totii in parc admirand copii si peisajul linistit de iarna,lumea dezmortita dar si relaxandu-ne dupa mesele copioase,am alergat-o pe Minnie bucurandu-ne impreuna cu ea de aerul rece si curat de iarna,am aruncat cu petarde impuscand anul ce tocmai sa scurs din clepsidra timpului,am facut poze care peste ani ne vor aduce zambetul pe buze amintindu-ne de aceste clipe,am depanat amintiri si ne-am pus dorinte,ne-am sarutat ca doi nebuni sub ploaia de fulgi de zapada,am lasat in urma supararile,necazurile si momentele mai putin placute ale anului ce tocmai s-a scurs,ti-am cumparat pentru prima data dresuri (defapt colanti) dovedindu-se o misiune destul de interesanta pe care imi place sa cred ca am trecut-o cu bine,ne-am regasit iarasi la sfarsit de an pe peronul garii (asa cum ador de fiecare data sa te gasesc atunci cand cobor din tren),am iesit in parc cu Ana bucurandu-ne amandoi de zambetul ei dulce,am jucat la loto chiar distrandu-ne in asteptarea extragerilor norocoase...hehe...si multe alte lucruri pe care daca le-as expune acum as ocupa probabil tot spatiul destinat acestui blog...Personal nu mi-a lipsit nimic,lucrurile simple si din inima intotdeauna ma vor incanta,ma vor destinde si vor reprezenta momentele unice pe care cu totii ar trebuii sa le simtim petrecand sarbatorile (nu neaparat de iarna) in familie...Multi ar spune ca sunt lucruri marunte si simple dar eu le apreciez din inima nedorindu-mi altceva mai presus de familie...Multumesc din suflet familiei Balteanu care a acceptat din nou sa pot face parte din mijlocul lor,sunteti niste oameni deosebiti,sunteti oameni cu caracter,oameni simpli si in acelasi timp oameni pe care intotdeauna ii voi asculta cu placere,avand cu siguranta atatea lucruri de invatat.Multumesc cerului,desinului,parintilor mei,prietenilor pentru mesajele primite,colegilor de munca si nu in ultimul rand bunicii iubitei mele pentru clipele frumoase petrecute alaturi.Au fost sarbatori de vis pentru mine,nu mi-a lipsit nimic,niciodata nu-mi va lipsii nimic alaturi de acesti oameni minunati si acum am pasit cu totii in noul an care sper sa ne aduca si mai multe bucurii,si mai multe momente unice si frumoase ,multa sanatate si putere de munca...La multi ani tuturor si ne vedem curand...deja,imi lipsiti...