Iubirea este sentimentul cel mai pur..sentimentul care inalta spre cei mai inalti nori si poate aduce cele mai fericite momente din viata unui om.Sa ai parte de iubire inseamna sa traiesti cu adevarat si eu simt,descopar si traiesc alaturi de tine ce inseamna dragostea.Se spune ca a iubi inseamna a trai si ca un om care nu a iubit niciodata nu a trait.Si este adevarat pentru ca iubirea te face sa vezi partea frumoasa a vietii, te face sa traiesti cu adevarat, sa vezi tot ce este minunat in jur, sa simti vibratiile sentimentului atat de cald. A iubi este ceva magnific este ceva ce se intalneste o data in viata si atunci este pentru totdeauna. Sa sti ca imi este greu sa scriu in cuvinte ce simt pentru tine.Pur si simplu nu imi sunt de ajuns toate cuvintele cunoscute sau nu sa ma exprim,vreau doar sa sti ca te iubesc,mai mult decat iti poti inchipui.Esti tot ce mi am putut dori,eu sau orice barbat care viseaza la femeia sufletului .Sunt foarte fericit ca te-am intalnit esti unica femeie din viata mea,implinirea mea totala.Esti totul meu si ma completezi zi de zi.
Esti singura iubire pe care am cunoscut-o cu adevarat. Singura persoana pentru care as face orice in viata asta si ti-as oferi tot ce tu ti-ai dori real sau ireal si am sa fac asta din suflet cu toate puterile mele.Iti jur si iti promit asta...Iti declar si am sa fac orice pentru a te vedea fericita si mandra ca ma iubesti atata timp cat ma vei dorii in viata ta...Mi-as dorii sa fie pentru totdeauna. Te-am cunoscut cand imi doream sa iubesc, parca pe tine te cautasem tot timpul. Imi scriu iubirea pentru tine imi dedic viata mea tie acum si ti-o voi dedica mereu. Andra Maria. Dragostea ne conduce intr-un labirint de sperante ,uneori cu greutati, lacrimi si bucurii. Dar ne protejeaza timpul si ne uneste asa cum meritam puiule. Singurul lucru care il simtim cu adevarat de la viata este iubirea ce ne incalzeste sufletul. Frumusetea-i trecatoare, banii se duc si ei, prietenii se vor imprastia, si intr-un final ramanem tot cu sufletul incalzit de iubirea vesnica care existata mereu. Pentru mine esti raza mea de soare ce mi-a luminat strada vietii care incepea sa se scufunde in intuneric, dar asta era inainte sa te cunosc pe tine sufletelul meu. Nu credeam k voi ajunge sa iubesc cu adevarat vreodata si ca sageata lui Cupidon imi va atinge inima.
Ziua in care te-am cunoscut mi- a adus cel mai de pret cadou posibil. Imi doresc k mereu sa-mi lumineze viata ca si pana acum. Desi uneori mai sunt mici furtuni pe strada mea , dupa scurt timp rasare raza mea de soare si ma lumineaza cu multa dragoste si bucurie, imi readuce zambetul de adinioara.
Te IUBESC cum nu am iubit pe nimeni si vreau k pt toata viata sa-mi fie luminata strada cu raza luminii, intelegerii, respectului si a dragostei infinite.
La multi ani tie,La multi ani impreuna puiule.TE IUBESC ENORM DE MULT Andra !!!
joi, 23 septembrie 2010
luni, 20 septembrie 2010
Vacanta de vis...alaturi de tine...
Incet incet a venit peste noi si toamna,anotimpul care mie personal imi place din mai multe motive…am sa prezint doar cateva...sunt nascut toamna, se incepe scoala in ziua in care sunt nascut eu,mi-am cunoscut toamna iubirea sufletului care ma umple de putere si fericire in fiecare clipa,peisajul se schimba de haine pregatindu-se pentru sezonul rece si alte zeci de motive pe care nu vreau sa le expun acum pentru ca altceva vreau sa va spun in aceste randuri...
Odata cu inceputul toamnei calendaristice si a lunii septembrie a sosit momentul pentru partea a doua din concediul mult asteptat de mine...un concediu minunat petrecut alaturi de tine iubita mea si de familia ta minunata puiule...am inceput amandoi aventura pe data de 4 septembrie cand am plecat la drum lung catre Deva (mai exact am ajuns in Lapusnic) ,pe romaneste la vreo 450 de km de bucuresti intr-o zi frumoasa de sambata...si...am descoperit un drum frumos cu peisaje minunate si locuri in care am pasit impreuna pentru prima data,eu personal simtind bucuria sufleteasca de a impartii aceste momente alaturi de tine iubita mea...Am descoperit un loc frumos care pe cat de rustic este, atat de interesant si plin de locuri atat de frumoase nemaintalnite de mine pana acum.Si mi-a placut extrem de mult,m-am simtit apreciat,curios,mandru ca sunt acolo,incantat sa-ti cunosc rudele si am trecut prin atatea stari frumoase pe care niciodata nu credeam ca le voi simtii...Nu glumesc,nu exagerez si nu mint cu absolut nimic cand iti spun ca m-am simtit atat de bine...defapt,nu imi gasesc nici acum exact cuvintele pentru a exprima in detaliu tot ce am simtit...Sunt un om simplu si nici pe departe un fitos,un pretentios sau un nerecunoscator ,asadar mandria evenimentelor petrecute imi da si acum melancolia acelor momente frumoase petrecute impreuna in aceasta vacanta...Am vizitat Deva,am trecut prin Sibiu,am vizitat parcul dendrologic din Simeria (un loc extraordinar pe care cu totii ar trebuii sa-l vizitam macar odata in viata),am vizitat castelul Huniazilor si cetetea Deva,am participat (atat cat am putut si cat ne-a permis vremea) la muncile specifice mediului rural,ne-am plimbat prin natura,am vazut pentru prima oara in viata locuri atat de frumoase cum nici nu imi imaginam ca pot exista in tarisoara asta a noastra si alte zeci si sute de alte amintiri pe care le port in suflet cu mandrie...Ai avut grija de mine sa pot scapa de emotiile intalnirii cu mega-cateii (ciobanestii carpatini-Cica si Ursu ) ai rudelor tale,m-ai incalzit cu sufletul tau racit fiind si suferind din cauza asta in primele 2 zile ,m-ai tinut de mana in plimbarile noastre lungi si frumoase,mi-ai dat incredere si speranta,am ras,am suspinat,am vizitat amandoi atatea locuri minunate si cu siguranta am reusit sa facem primii pasi impreuna si pentru restul vacantelor ce vor urma...Intotdeauna va fi o placere sa-ti fiu alaturi si sa adunam amandoi aceste bucurii pretioase puiule...ti-o spun si ti-o declar si acum asa cum am facut-o de atatea ori si in realitate pentru ca asta simt...Apoi (pe data de 11 septembrie) am plecat pe drum spre casa...obositi,incantati dar cu un dor nebun de casa...(o sa mai revenim aici-ne-am spus –si inca odata iti declar ca mi-as dorii din suflet)...Am calatorit bine,buburuza si-a indeplinit sarcinile cu succes si pentru asta ii suntem amandoi recunoscatori...am incercat sa mai tragem un pic de timp si am mai facut cateva escale pe drum ,parca nefiind inca satui de atatea plimbari si de dorinta de a descoperii atatea locuri noi si frumoase...In cele din urma am ajuns acasa...linistindu-ne dorul adunat timp de o saptamana cat am lipsit...Mi-a fost dor de Bucuresti (niciodata nu credeam ca va fi asa) ,mi-a fost dor de familia ta,si de locurile care de 1 an de zile le descoperim la fel de frumoase si primitoare...Apoi pe data de 13 septembrie am sosit si la Ploiesti (mi-a lipsit si el )asa cum de asemenea importanta locurilor unde impreuna ne simtim atat de bine ...oriunde am fi puiule...Aceasta data a insemnat ceva important pentru mine si iti multumesc ca mi-ai dat incerderea si sustinerea ta pentru stapanirea emotiilor date de acest eveniment ...Impreuna am trecut cu bine si peste aceste clipe si de aici incolo fiecare inceput de an scolar ne va aduce melancolia acestor momente...Aniversarea noastra de 5 ani si o zi ne va prinde amintindu-ne cu placere de aceste clipe pisule... importanta acestor amintiri nu poate fi uitata de mine...Apoi iarasi la Bucuresti pentru petrecerea zilei mele de nastere...Am implinit o varsta frumoasa si am avut onoarea sa o petrec in mijlocul familiei tale...si intr-adevar m-am simtit ca intr-o familie adevarata...familia mea (daca imi permiti)...pentru ca ma simt mereu langa voi apreciat,iubit,inteles si respectat la adevarata mea valoare...numai voi ma faceti sa simt bucuria sufleteasca completa si nu cred ca exista ceva mai frumos pe acest pamant,m-ati emotionat cu cadoul,m-ati acceptat din nou in mijlocul vostru si iesirea de la pescuit a reprezentat pentru mine inca o bucurie de nedescris intelegand inca odata ce inseamna sa fi iubit si apreciat de oamenii care cred in mine...m-am pierdut pentru cateva clipe si m-am lasat purtat de val simtindu-ma linistit alaturi de voi...si...am pescuit (mai mult tu cu mami) decat eu cu tati dar asta...din cauza ca acele lansetelor noastre au fost prea mari sau poate ca....deocamdata capturile mari nu au vrut sa vina sau...cine stie ???...important e ca ziua de 15 septembrie am petrecut-o fericiti impreuna ...Zilele au trecut,momentele emotionante s-au adunat,caldura placuta ne-a cuprins sufletele si iarasi am simtit pe pielea noastra ce rautacios e timpul cu noi...
Inchei acum cu liniste si cu un dor nebun de tine (pentru ca azi dimineata ne-am despartit) si vacanta de vis sa incheiat pentru moment...de azi vom intra iarasi in programul nostru zilnic,am revenit la dorul ce ne mistuie uneori cand nu suntem unul langa altul si la momentele in care vom spera printre suspine ca timpul sa ne fie aliat de data asta...Multumesc tie pentru zilele minunate,multumesc parintilor tai pentru grija pe care ne-o poarta si in speranta ca ne vom revedea curand puiule iti spun doar atat...Te iubesc asa cum nu credeam ca voi putea sa iubesc vreodata,Te iubesc cum niciodata nu credeam ca e posibil sa iubesc si sunt mandru ca am onoarea sa impart viata alaturi de tine...Imi doresc sa fie asa pana la adanci batraneti,pentru ca Impreuna puiule suntem puternici...simt si cred asta cu fiecare suflare a mea...
miercuri, 1 septembrie 2010
Pofte Doggy Style...
Ham! Ham ham! ...Wof! Wof wof wof!
Am inceput aceasta postare intr-un mod atipic pentru ca si ceea ce vreau sa va spun astazi e total atipic. E o marturisire din seria “omule, tu esti nebun!” Oricum multi dintre voi ma considerati usor dus cu pluta. Dar cei care ati inceput sa ma cunoasteti stiti ca nu sunt un nebun periculos... Sa va spun insa despre ce e vorba.
Sunt un tip pofticios de felul meu dar ma pot abtine cand nu e cazul sau cand simt ca deja intrec masura.... Si vreau sa precizez ca ma refer la mancare, multora dintre voi le-a luat-o imaginatia usor razna citind titlul. Sunt un tip care mananca doar atunci cand ii este foame...(cu mici exceptii uneori). Deci sunt animalic. Iar atunci cand imi este foame consum cu placere orice prind sub bot. Poate sa fie o mancarica extrem de pretentioasa cu un nume pe care nici nu-l pot pronunta sau poate la fel de bine sa fie o bucata de paine cu ceva. Sau doar o bucata de paine. Ba mai mult, nici nu ma omor dupa mancarurile complicate considerate “delicatese”. Din punct de vedere culinar sunt un taran sadea, consumator de fasole, cartofi, carnuri fripte si alte lucruri ce ma plaseaza cu un picior in bojdeuca.
Bucatarul ala englez si rrrarrrrait, Jammie, nu are succes cu mine. Poa’ sa faca pe smecherul cat vrea. Revistele cu retete culinare impodobite cu poze care mai de care mai “delicioase”, incarcate cu sosuri si legume inflorate si fripturi marinate ma lasa total rece. Cand vad o emisiune tv care ne invata cum sa atingem perversiunea in bucatarie nu simt niciun imbold sa sar la cratita si sa-mi dau drumul imaginatiei. Iar reclamele la preparate, semipreparate, restaurante cu pretenti de mare angajament le privesc cu ochi straini si goi.
Cu o singura exceptie.
Ceva imi trezeste simturile. Ceva imi aprinde scanteia in ochi. Ceva imi face narile de pur sange arab (ce sunt eu) sa se trezeasca. Ceva reuseste sa-mi faca papilele gustative sa se desprinda din linistea perpetua in care mediteaza.Ma refer acum la reclamele cu mancare pentru caini sau pisici...acele reclame cu patrupedele necuvantatoare atat de dragalase si jucause de inebunesti cand le privesti...de aceea imi place sa impart mancarea cu animalele...orice ar fi...
Sunt un tip care nu gaseste placere mai mare decat aceea de a impartii in general...uneori impart cu atata placere tot ce am ,incat lumea zice ca-s nebun si ca pe criza e bine sa strangi cureaua...(si,o strang...) dar tot impart,cu lumea din jur,cu cine merita si uneori impart cu animalele de pe strada...de aici si inspiratia pentru postarea asta...Ieri,aflandu-ma cu prietena mea si cu prietena prietenei mele (doamne ...cum suna acest trio)... ,undeva prin Ploiesti,am descoperit (cum facem mereu de altfel) niste cutulei tare dragalasi si capsatori (adika erau atat de infometati saracutii incat te apucau de degete atunci cand le intindeai o bucata de...ceva...si...acel ceva,ieri a reprezentat o bucata destul de mare de parizer taranesc)(pe care il achizitionasem cu intentia de a baga la ramazam a doua zi la servici)...Si au papat saracutii cu atata pofta incat aproape ca m-i sa rupt inima cand am ramas fara momeala si a trebuit sa plec vazandu-i cum se tin dupa noi sa le mai alimentam pofta de....ceva... :d...O sa ma gandesc serios de acum ca atunci cand ma duc la plimbare sa achizitionez din timp niste mancare pentru caini..... Ok, poate si daia de pisici (sa nu se simta in minoritate)... dar sunt un dog lover....
V-am avertizat ca iar ma veti considera nebun. Dar, in apararea mea, va spun ca doar o anume haleala dedicata micilor necuvantatoare imi face cu ochiul...mancarea care este comestibila si pentru om… Nu ma refer la bobitele alea cu aspect de cacareaza de oaie. (Celor care nu au vazut in viata lor cacareze de oaie, le spun ca sint ca niste bilute negre, cu aspect poros, de marimea unei alune in coaja. Celor care nu au vazut niciodata o aluna in coaja – si nici cacareaza de oaie, deci sunt niste oraseni cu pretentii – le spun ca aluna e cat o bila mica de mozzarela... Deci cacareaza de oaie e cat o bila mica de mozzarela, doar ca-i neagra... Alb si negru, bine si rau, ying si yang, hai ca am luat-o razna... Mai pot sa precizez ca-cacareaza de oaie e cat un mic drajeu de ciocolata. Rotund. Teama-mi e ca in anii de copilarie petrecuti la bunci am rontait si cateva cacareze de oaie, mintindu-ma ca cineva a pierdut drajeuri pe ulitele micului orasel...Ploiesti...(ca sa-i fac pe plac aici prietenei mele dar si prietenei,prietenei mele-care sustin mai in gluma mai in serios ca Ploiesti-ul e undeva la tara...).....ele fiind de la capitala domne....
Sa revenim la subiect. Nu ma incita bilele alea insipide, incolore, inodore. Ci acele mezeluri din carne pe care le cumparam de la magazin pt a face cate un sandwitch atunci cand ne frige glanda.... Carnea aia arata atat de bine incat parca-i simt mirosul....(carnaciori,costita,parizer de curcan,pui sau porc,salamior de porc sau chiar de calut...etc etc...) Iar eu sunt un carnivor prin excelenta. Poate ca sunt facute bine reclamele, poate ca au un mesaj subliminal care face atingere direct la coarda mea sensibila, dar acele carnite par atat de fragede, suculente si aromate incat pe loc as da atacul la o strachina bine proportionata si asezonata cu rosii,ceapa si usturoi din plin...bineeeee...recunosc...si un pic de branzica...
Si acum un mic avertisment. Daca veti vedea pe net un filmulet cu caini si un om topaind cot la cot si umar la umar delicioasele bucatele de carne impartite, eu sunt.Si ma declar public ori victima acelor reclame (doar acelor reclame), ori intr-o viata anterioara am fost caine...(sau chiar pisica)... Un caine atat de minunat si care a avut o misiune atat de nobila pe pamant incat s-a reincarnat in teribilul om care sunt eu.
O zi buna va doresc. Ham.
Am inceput aceasta postare intr-un mod atipic pentru ca si ceea ce vreau sa va spun astazi e total atipic. E o marturisire din seria “omule, tu esti nebun!” Oricum multi dintre voi ma considerati usor dus cu pluta. Dar cei care ati inceput sa ma cunoasteti stiti ca nu sunt un nebun periculos... Sa va spun insa despre ce e vorba.
Sunt un tip pofticios de felul meu dar ma pot abtine cand nu e cazul sau cand simt ca deja intrec masura.... Si vreau sa precizez ca ma refer la mancare, multora dintre voi le-a luat-o imaginatia usor razna citind titlul. Sunt un tip care mananca doar atunci cand ii este foame...(cu mici exceptii uneori). Deci sunt animalic. Iar atunci cand imi este foame consum cu placere orice prind sub bot. Poate sa fie o mancarica extrem de pretentioasa cu un nume pe care nici nu-l pot pronunta sau poate la fel de bine sa fie o bucata de paine cu ceva. Sau doar o bucata de paine. Ba mai mult, nici nu ma omor dupa mancarurile complicate considerate “delicatese”. Din punct de vedere culinar sunt un taran sadea, consumator de fasole, cartofi, carnuri fripte si alte lucruri ce ma plaseaza cu un picior in bojdeuca.
Bucatarul ala englez si rrrarrrrait, Jammie, nu are succes cu mine. Poa’ sa faca pe smecherul cat vrea. Revistele cu retete culinare impodobite cu poze care mai de care mai “delicioase”, incarcate cu sosuri si legume inflorate si fripturi marinate ma lasa total rece. Cand vad o emisiune tv care ne invata cum sa atingem perversiunea in bucatarie nu simt niciun imbold sa sar la cratita si sa-mi dau drumul imaginatiei. Iar reclamele la preparate, semipreparate, restaurante cu pretenti de mare angajament le privesc cu ochi straini si goi.
Cu o singura exceptie.
Ceva imi trezeste simturile. Ceva imi aprinde scanteia in ochi. Ceva imi face narile de pur sange arab (ce sunt eu) sa se trezeasca. Ceva reuseste sa-mi faca papilele gustative sa se desprinda din linistea perpetua in care mediteaza.Ma refer acum la reclamele cu mancare pentru caini sau pisici...acele reclame cu patrupedele necuvantatoare atat de dragalase si jucause de inebunesti cand le privesti...de aceea imi place sa impart mancarea cu animalele...orice ar fi...
Sunt un tip care nu gaseste placere mai mare decat aceea de a impartii in general...uneori impart cu atata placere tot ce am ,incat lumea zice ca-s nebun si ca pe criza e bine sa strangi cureaua...(si,o strang...) dar tot impart,cu lumea din jur,cu cine merita si uneori impart cu animalele de pe strada...de aici si inspiratia pentru postarea asta...Ieri,aflandu-ma cu prietena mea si cu prietena prietenei mele (doamne ...cum suna acest trio)... ,undeva prin Ploiesti,am descoperit (cum facem mereu de altfel) niste cutulei tare dragalasi si capsatori (adika erau atat de infometati saracutii incat te apucau de degete atunci cand le intindeai o bucata de...ceva...si...acel ceva,ieri a reprezentat o bucata destul de mare de parizer taranesc)(pe care il achizitionasem cu intentia de a baga la ramazam a doua zi la servici)...Si au papat saracutii cu atata pofta incat aproape ca m-i sa rupt inima cand am ramas fara momeala si a trebuit sa plec vazandu-i cum se tin dupa noi sa le mai alimentam pofta de....ceva... :d...O sa ma gandesc serios de acum ca atunci cand ma duc la plimbare sa achizitionez din timp niste mancare pentru caini..... Ok, poate si daia de pisici (sa nu se simta in minoritate)... dar sunt un dog lover....
V-am avertizat ca iar ma veti considera nebun. Dar, in apararea mea, va spun ca doar o anume haleala dedicata micilor necuvantatoare imi face cu ochiul...mancarea care este comestibila si pentru om… Nu ma refer la bobitele alea cu aspect de cacareaza de oaie. (Celor care nu au vazut in viata lor cacareze de oaie, le spun ca sint ca niste bilute negre, cu aspect poros, de marimea unei alune in coaja. Celor care nu au vazut niciodata o aluna in coaja – si nici cacareaza de oaie, deci sunt niste oraseni cu pretentii – le spun ca aluna e cat o bila mica de mozzarela... Deci cacareaza de oaie e cat o bila mica de mozzarela, doar ca-i neagra... Alb si negru, bine si rau, ying si yang, hai ca am luat-o razna... Mai pot sa precizez ca-cacareaza de oaie e cat un mic drajeu de ciocolata. Rotund. Teama-mi e ca in anii de copilarie petrecuti la bunci am rontait si cateva cacareze de oaie, mintindu-ma ca cineva a pierdut drajeuri pe ulitele micului orasel...Ploiesti...(ca sa-i fac pe plac aici prietenei mele dar si prietenei,prietenei mele-care sustin mai in gluma mai in serios ca Ploiesti-ul e undeva la tara...).....ele fiind de la capitala domne....
Sa revenim la subiect. Nu ma incita bilele alea insipide, incolore, inodore. Ci acele mezeluri din carne pe care le cumparam de la magazin pt a face cate un sandwitch atunci cand ne frige glanda.... Carnea aia arata atat de bine incat parca-i simt mirosul....(carnaciori,costita,parizer de curcan,pui sau porc,salamior de porc sau chiar de calut...etc etc...) Iar eu sunt un carnivor prin excelenta. Poate ca sunt facute bine reclamele, poate ca au un mesaj subliminal care face atingere direct la coarda mea sensibila, dar acele carnite par atat de fragede, suculente si aromate incat pe loc as da atacul la o strachina bine proportionata si asezonata cu rosii,ceapa si usturoi din plin...bineeeee...recunosc...si un pic de branzica...
Si acum un mic avertisment. Daca veti vedea pe net un filmulet cu caini si un om topaind cot la cot si umar la umar delicioasele bucatele de carne impartite, eu sunt.Si ma declar public ori victima acelor reclame (doar acelor reclame), ori intr-o viata anterioara am fost caine...(sau chiar pisica)... Un caine atat de minunat si care a avut o misiune atat de nobila pe pamant incat s-a reincarnat in teribilul om care sunt eu.
O zi buna va doresc. Ham.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)