Ham! Ham ham! ...Wof! Wof wof wof!
Am inceput aceasta postare intr-un mod atipic pentru ca si ceea ce vreau sa va spun astazi e total atipic. E o marturisire din seria “omule, tu esti nebun!” Oricum multi dintre voi ma considerati usor dus cu pluta. Dar cei care ati inceput sa ma cunoasteti stiti ca nu sunt un nebun periculos... Sa va spun insa despre ce e vorba.
Sunt un tip pofticios de felul meu dar ma pot abtine cand nu e cazul sau cand simt ca deja intrec masura.... Si vreau sa precizez ca ma refer la mancare, multora dintre voi le-a luat-o imaginatia usor razna citind titlul. Sunt un tip care mananca doar atunci cand ii este foame...(cu mici exceptii uneori). Deci sunt animalic. Iar atunci cand imi este foame consum cu placere orice prind sub bot. Poate sa fie o mancarica extrem de pretentioasa cu un nume pe care nici nu-l pot pronunta sau poate la fel de bine sa fie o bucata de paine cu ceva. Sau doar o bucata de paine. Ba mai mult, nici nu ma omor dupa mancarurile complicate considerate “delicatese”. Din punct de vedere culinar sunt un taran sadea, consumator de fasole, cartofi, carnuri fripte si alte lucruri ce ma plaseaza cu un picior in bojdeuca.
Bucatarul ala englez si rrrarrrrait, Jammie, nu are succes cu mine. Poa’ sa faca pe smecherul cat vrea. Revistele cu retete culinare impodobite cu poze care mai de care mai “delicioase”, incarcate cu sosuri si legume inflorate si fripturi marinate ma lasa total rece. Cand vad o emisiune tv care ne invata cum sa atingem perversiunea in bucatarie nu simt niciun imbold sa sar la cratita si sa-mi dau drumul imaginatiei. Iar reclamele la preparate, semipreparate, restaurante cu pretenti de mare angajament le privesc cu ochi straini si goi.
Cu o singura exceptie.
Ceva imi trezeste simturile. Ceva imi aprinde scanteia in ochi. Ceva imi face narile de pur sange arab (ce sunt eu) sa se trezeasca. Ceva reuseste sa-mi faca papilele gustative sa se desprinda din linistea perpetua in care mediteaza.Ma refer acum la reclamele cu mancare pentru caini sau pisici...acele reclame cu patrupedele necuvantatoare atat de dragalase si jucause de inebunesti cand le privesti...de aceea imi place sa impart mancarea cu animalele...orice ar fi...
Sunt un tip care nu gaseste placere mai mare decat aceea de a impartii in general...uneori impart cu atata placere tot ce am ,incat lumea zice ca-s nebun si ca pe criza e bine sa strangi cureaua...(si,o strang...) dar tot impart,cu lumea din jur,cu cine merita si uneori impart cu animalele de pe strada...de aici si inspiratia pentru postarea asta...Ieri,aflandu-ma cu prietena mea si cu prietena prietenei mele (doamne ...cum suna acest trio)... ,undeva prin Ploiesti,am descoperit (cum facem mereu de altfel) niste cutulei tare dragalasi si capsatori (adika erau atat de infometati saracutii incat te apucau de degete atunci cand le intindeai o bucata de...ceva...si...acel ceva,ieri a reprezentat o bucata destul de mare de parizer taranesc)(pe care il achizitionasem cu intentia de a baga la ramazam a doua zi la servici)...Si au papat saracutii cu atata pofta incat aproape ca m-i sa rupt inima cand am ramas fara momeala si a trebuit sa plec vazandu-i cum se tin dupa noi sa le mai alimentam pofta de....ceva... :d...O sa ma gandesc serios de acum ca atunci cand ma duc la plimbare sa achizitionez din timp niste mancare pentru caini..... Ok, poate si daia de pisici (sa nu se simta in minoritate)... dar sunt un dog lover....
V-am avertizat ca iar ma veti considera nebun. Dar, in apararea mea, va spun ca doar o anume haleala dedicata micilor necuvantatoare imi face cu ochiul...mancarea care este comestibila si pentru om… Nu ma refer la bobitele alea cu aspect de cacareaza de oaie. (Celor care nu au vazut in viata lor cacareze de oaie, le spun ca sint ca niste bilute negre, cu aspect poros, de marimea unei alune in coaja. Celor care nu au vazut niciodata o aluna in coaja – si nici cacareaza de oaie, deci sunt niste oraseni cu pretentii – le spun ca aluna e cat o bila mica de mozzarela... Deci cacareaza de oaie e cat o bila mica de mozzarela, doar ca-i neagra... Alb si negru, bine si rau, ying si yang, hai ca am luat-o razna... Mai pot sa precizez ca-cacareaza de oaie e cat un mic drajeu de ciocolata. Rotund. Teama-mi e ca in anii de copilarie petrecuti la bunci am rontait si cateva cacareze de oaie, mintindu-ma ca cineva a pierdut drajeuri pe ulitele micului orasel...Ploiesti...(ca sa-i fac pe plac aici prietenei mele dar si prietenei,prietenei mele-care sustin mai in gluma mai in serios ca Ploiesti-ul e undeva la tara...).....ele fiind de la capitala domne....
Sa revenim la subiect. Nu ma incita bilele alea insipide, incolore, inodore. Ci acele mezeluri din carne pe care le cumparam de la magazin pt a face cate un sandwitch atunci cand ne frige glanda.... Carnea aia arata atat de bine incat parca-i simt mirosul....(carnaciori,costita,parizer de curcan,pui sau porc,salamior de porc sau chiar de calut...etc etc...) Iar eu sunt un carnivor prin excelenta. Poate ca sunt facute bine reclamele, poate ca au un mesaj subliminal care face atingere direct la coarda mea sensibila, dar acele carnite par atat de fragede, suculente si aromate incat pe loc as da atacul la o strachina bine proportionata si asezonata cu rosii,ceapa si usturoi din plin...bineeeee...recunosc...si un pic de branzica...
Si acum un mic avertisment. Daca veti vedea pe net un filmulet cu caini si un om topaind cot la cot si umar la umar delicioasele bucatele de carne impartite, eu sunt.Si ma declar public ori victima acelor reclame (doar acelor reclame), ori intr-o viata anterioara am fost caine...(sau chiar pisica)... Un caine atat de minunat si care a avut o misiune atat de nobila pe pamant incat s-a reincarnat in teribilul om care sunt eu.
O zi buna va doresc. Ham.
Am inceput aceasta postare intr-un mod atipic pentru ca si ceea ce vreau sa va spun astazi e total atipic. E o marturisire din seria “omule, tu esti nebun!” Oricum multi dintre voi ma considerati usor dus cu pluta. Dar cei care ati inceput sa ma cunoasteti stiti ca nu sunt un nebun periculos... Sa va spun insa despre ce e vorba.
Sunt un tip pofticios de felul meu dar ma pot abtine cand nu e cazul sau cand simt ca deja intrec masura.... Si vreau sa precizez ca ma refer la mancare, multora dintre voi le-a luat-o imaginatia usor razna citind titlul. Sunt un tip care mananca doar atunci cand ii este foame...(cu mici exceptii uneori). Deci sunt animalic. Iar atunci cand imi este foame consum cu placere orice prind sub bot. Poate sa fie o mancarica extrem de pretentioasa cu un nume pe care nici nu-l pot pronunta sau poate la fel de bine sa fie o bucata de paine cu ceva. Sau doar o bucata de paine. Ba mai mult, nici nu ma omor dupa mancarurile complicate considerate “delicatese”. Din punct de vedere culinar sunt un taran sadea, consumator de fasole, cartofi, carnuri fripte si alte lucruri ce ma plaseaza cu un picior in bojdeuca.
Bucatarul ala englez si rrrarrrrait, Jammie, nu are succes cu mine. Poa’ sa faca pe smecherul cat vrea. Revistele cu retete culinare impodobite cu poze care mai de care mai “delicioase”, incarcate cu sosuri si legume inflorate si fripturi marinate ma lasa total rece. Cand vad o emisiune tv care ne invata cum sa atingem perversiunea in bucatarie nu simt niciun imbold sa sar la cratita si sa-mi dau drumul imaginatiei. Iar reclamele la preparate, semipreparate, restaurante cu pretenti de mare angajament le privesc cu ochi straini si goi.
Cu o singura exceptie.
Ceva imi trezeste simturile. Ceva imi aprinde scanteia in ochi. Ceva imi face narile de pur sange arab (ce sunt eu) sa se trezeasca. Ceva reuseste sa-mi faca papilele gustative sa se desprinda din linistea perpetua in care mediteaza.Ma refer acum la reclamele cu mancare pentru caini sau pisici...acele reclame cu patrupedele necuvantatoare atat de dragalase si jucause de inebunesti cand le privesti...de aceea imi place sa impart mancarea cu animalele...orice ar fi...
Sunt un tip care nu gaseste placere mai mare decat aceea de a impartii in general...uneori impart cu atata placere tot ce am ,incat lumea zice ca-s nebun si ca pe criza e bine sa strangi cureaua...(si,o strang...) dar tot impart,cu lumea din jur,cu cine merita si uneori impart cu animalele de pe strada...de aici si inspiratia pentru postarea asta...Ieri,aflandu-ma cu prietena mea si cu prietena prietenei mele (doamne ...cum suna acest trio)... ,undeva prin Ploiesti,am descoperit (cum facem mereu de altfel) niste cutulei tare dragalasi si capsatori (adika erau atat de infometati saracutii incat te apucau de degete atunci cand le intindeai o bucata de...ceva...si...acel ceva,ieri a reprezentat o bucata destul de mare de parizer taranesc)(pe care il achizitionasem cu intentia de a baga la ramazam a doua zi la servici)...Si au papat saracutii cu atata pofta incat aproape ca m-i sa rupt inima cand am ramas fara momeala si a trebuit sa plec vazandu-i cum se tin dupa noi sa le mai alimentam pofta de....ceva... :d...O sa ma gandesc serios de acum ca atunci cand ma duc la plimbare sa achizitionez din timp niste mancare pentru caini..... Ok, poate si daia de pisici (sa nu se simta in minoritate)... dar sunt un dog lover....
V-am avertizat ca iar ma veti considera nebun. Dar, in apararea mea, va spun ca doar o anume haleala dedicata micilor necuvantatoare imi face cu ochiul...mancarea care este comestibila si pentru om… Nu ma refer la bobitele alea cu aspect de cacareaza de oaie. (Celor care nu au vazut in viata lor cacareze de oaie, le spun ca sint ca niste bilute negre, cu aspect poros, de marimea unei alune in coaja. Celor care nu au vazut niciodata o aluna in coaja – si nici cacareaza de oaie, deci sunt niste oraseni cu pretentii – le spun ca aluna e cat o bila mica de mozzarela... Deci cacareaza de oaie e cat o bila mica de mozzarela, doar ca-i neagra... Alb si negru, bine si rau, ying si yang, hai ca am luat-o razna... Mai pot sa precizez ca-cacareaza de oaie e cat un mic drajeu de ciocolata. Rotund. Teama-mi e ca in anii de copilarie petrecuti la bunci am rontait si cateva cacareze de oaie, mintindu-ma ca cineva a pierdut drajeuri pe ulitele micului orasel...Ploiesti...(ca sa-i fac pe plac aici prietenei mele dar si prietenei,prietenei mele-care sustin mai in gluma mai in serios ca Ploiesti-ul e undeva la tara...).....ele fiind de la capitala domne....
Sa revenim la subiect. Nu ma incita bilele alea insipide, incolore, inodore. Ci acele mezeluri din carne pe care le cumparam de la magazin pt a face cate un sandwitch atunci cand ne frige glanda.... Carnea aia arata atat de bine incat parca-i simt mirosul....(carnaciori,costita,parizer de curcan,pui sau porc,salamior de porc sau chiar de calut...etc etc...) Iar eu sunt un carnivor prin excelenta. Poate ca sunt facute bine reclamele, poate ca au un mesaj subliminal care face atingere direct la coarda mea sensibila, dar acele carnite par atat de fragede, suculente si aromate incat pe loc as da atacul la o strachina bine proportionata si asezonata cu rosii,ceapa si usturoi din plin...bineeeee...recunosc...si un pic de branzica...
Si acum un mic avertisment. Daca veti vedea pe net un filmulet cu caini si un om topaind cot la cot si umar la umar delicioasele bucatele de carne impartite, eu sunt.Si ma declar public ori victima acelor reclame (doar acelor reclame), ori intr-o viata anterioara am fost caine...(sau chiar pisica)... Un caine atat de minunat si care a avut o misiune atat de nobila pe pamant incat s-a reincarnat in teribilul om care sunt eu.
O zi buna va doresc. Ham.
Domnule Dan..sa stiti ca acele 'cacareze' cum le numiti sunt chiar bune (unele dintre ele). De obicei cand cumpar mancare uscata pentru Minnie, obisnuiesc sa gust ce cumpar. Normal, toti petshop-ishtii si -ishtele sunt ingroziti de gestul meu, de-a dreptul normal. Un caine e ca un copil. Cand dai unui copil mancare, nu vrei sa o gusti inainte sa vezi daca e buna? Asa sunt si eu. Si gust pana cand gasesc bobita care imi place si cumpar produsul respectiv de la marca aferenta. Pentru ca stiu ca daca mie imi place, ii place si micutei mele. Asa ca..tu doar salivezi..eu gust. P.S. Mancarea de pisica e f. concentrata si naspa la gust, dar cea de caine e ok de consumat. Are gust de biscuiti sarati sau cu diferite arome.
RăspundețiȘtergereInca un P.S. Mancarea la plic pentru catei are gust de tocanita buna de tot! Unii biscutii de recompensa sunt atat de dulci si de aromati ca iti vine sa ii mananci dimineata la ceai!
Hihi...wof! Ham ham ham!
Minnie aici de fata, in calitate de judecator suprem este de acord!