Seara buna...
Nu ne-am mai auzit de multa vreme si uite ca a venit timpul sa va mai plictisesc cu o povestioara de-a mea...In timpul navetei mele (servici-casa) zilele trecute am putut observa un posibil viitor cuplu de indragostiti ,acum in prag de primavara cea mult asteptata de noi toti....Si....pentru ca (asa cum v-am obisnuit sa scriu despre toti si toate) imi permit in aceasta seara sa va expun (in stilul meu) aceasta intamplare...Sper sa va amuze si pe voi ,la fel cu m-a amuzat si pe mine,furandu-mi un usor zambet pe sub mustati...Have fun...
Marunta ghereta de tabla, asezata strategic in sufletul Garii de Nord colt cu linia 6 (peron pe partea dreapta), mustea de dragoste... Ascunsa sub pachete de tigari, paine prajita cu aroma de usturoi-ceapa ori fara aroma, bere la pet si vodka la jumatate de plastic, o mare iubire dospea ca un aluat temeinic framantat de o vasnica gospodina...
Cele doua jumatati necesare acestui mirabil act erau el, politist de la Transporturi Feroviare si ea, vanzatoare acolo, in ghereta... El statea intr-un colt al gheretei... De altfel singurul colt ramas necotropit de produsele oferite calatorilor contra pretului de baza + un adaos substantial... Tinerel, infasetel in uniforma albastra a aparatorilor legii si dreptatii, drept de spate domina ghereta cu autoritatea data de cascheta perfect asezata pe cap... Un zambet sigur, bine schitat de buzele usor ridicate si-n stanga si-n dreapta, spunea atat: looov looov looooov.... All we need is love, tam tam tadadadam... Era, ce mai incoace si incolo, un paun care se plimba cu coada evantai in jurul sfioasei paunite...
Iar sfioasa paunita trebaluia de zor pe acolo, prin mica ghereta... In jurul lui... Ritualul de curtare, tachinare, oferire si infiorare zdrobea spatiul restrans si-l anihila... Il lichefia si il intindea... Cusca de tabla incarcata de cate si mai cate se transforma intr-o sala de bal... De-aia de roman rusesc... Ori de film rusesc, daca va e mai usor sa vizualizati... Ea nu mai era angajata a chioscului din Gara de Nord, ci o tanara printesa in roche de bal, parfumata si gatita, cu diamante la gat si pene in coafura... El nu mai era militanul peronului, ci viteazul ofiter de cavalerie (din vremea lui Caragiale), tras la tinuta de gala incarcata de prestanta si decoratii, cu mustacioara mijita, fapte de eroism in trecut si in viitor...
Dragostea lor, ce era evidenta pentru un trecator care a bagat capul prin mica deschizatura a chioscului ca sa ceara ”-Un pachet de tigari va rog... Si o bricheta.” ii ducea uneva... Departe... Departe de tumultul si miresmele garii, de tiganii ce scuipau printre dinti spumitze si semintze, de angajati cfr cu figuri abrutizate de sila, munca si lipsuri dar cu un ciocan de lovit vagoane in mana stanga si un cercel ce sclipea stingher in urechea dreapta, de boschetari plutind prin nori invizibil de aurolac, de oameni beti de suparare, bucurie ori pur si simplu din necesitate, de oameni ce plecau, stateau sau veneau...
Netulburati de zgomote si siluete, uitand de ce ii astepta ori nu-i chema acasa, ignorand vocea sparta a unei femeiusti, ascunsa intr-un megafon, ce spunea “Acceleratului de Oradea pleaca peste 5 minute la la linia x”, vanzatoarea de chiosc si politistul de peron isi doreau ca noaptea asta, in care ei erau de serviciu, unul in serviciul altuia, sa fie cat mai lunga... Si dupa ce se termina, sa vina repede noaptea urmatoare... Asa, un fel de noapte polara, de Polul Nord, in Gara de Nord a Bucurestiului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu