Paunul si paunita...

Seara buna...

Nu ne-am mai auzit de multa vreme si uite ca a venit timpul sa va mai plictisesc cu o povestioara de-a mea...In timpul navetei mele (servici-casa) zilele trecute am putut observa un posibil viitor cuplu de indragostiti ,acum in prag de primavara cea mult asteptata de noi toti....Si....pentru ca (asa cum v-am obisnuit sa scriu despre toti si toate) imi permit in aceasta seara sa va expun (in stilul meu) aceasta intamplare...Sper sa va amuze si pe voi ,la fel cu m-a amuzat si pe mine,furandu-mi un usor zambet pe sub mustati...Have fun...

Marunta ghereta de tabla, asezata strategic in sufletul Garii de Nord colt cu linia 6 (peron pe partea dreapta), mustea de dragoste... Ascunsa sub pachete de tigari, paine prajita cu aroma de usturoi-ceapa ori fara aroma, bere la pet si vodka la jumatate de plastic, o mare iubire dospea ca un aluat temeinic framantat de o vasnica gospodina...

Cele doua jumatati necesare acestui mirabil act erau el, politist de la Transporturi Feroviare si ea, vanzatoare acolo, in ghereta... El statea intr-un colt al gheretei... De altfel singurul colt ramas necotropit de produsele oferite calatorilor contra pretului de baza + un adaos substantial... Tinerel, infasetel in uniforma albastra a aparatorilor legii si dreptatii, drept de spate domina ghereta cu autoritatea data de cascheta perfect asezata pe cap... Un zambet sigur, bine schitat de buzele usor ridicate si-n stanga si-n dreapta, spunea atat: looov looov looooov.... All we need is love, tam tam tadadadam... Era, ce mai incoace si incolo, un paun care se plimba cu coada evantai in jurul sfioasei paunite...

Iar sfioasa paunita trebaluia de zor pe acolo, prin mica ghereta... In jurul lui... Ritualul de curtare, tachinare, oferire si infiorare zdrobea spatiul restrans si-l anihila... Il lichefia si il intindea... Cusca de tabla incarcata de cate si mai cate se transforma intr-o sala de bal... De-aia de roman rusesc... Ori de film rusesc, daca va e mai usor sa vizualizati... Ea nu mai era angajata a chioscului din Gara de Nord, ci o tanara printesa in roche de bal, parfumata si gatita, cu diamante la gat si pene in coafura... El nu mai era militanul peronului, ci viteazul ofiter de cavalerie (din vremea lui Caragiale), tras la tinuta de gala incarcata de prestanta si decoratii, cu mustacioara mijita, fapte de eroism in trecut si in viitor...

Dragostea lor, ce era evidenta pentru un trecator care a bagat capul prin mica deschizatura a chioscului ca sa ceara ”-Un pachet de tigari va rog... Si o bricheta.” ii ducea uneva... Departe... Departe de tumultul si miresmele garii, de tiganii ce scuipau printre dinti spumitze si semintze, de angajati cfr cu figuri abrutizate de sila, munca si lipsuri dar cu un ciocan de lovit vagoane in mana stanga si un cercel ce sclipea stingher in urechea dreapta, de boschetari plutind prin nori invizibil de aurolac, de oameni beti de suparare, bucurie ori pur si simplu din necesitate, de oameni ce plecau, stateau sau veneau...

Netulburati de zgomote si siluete, uitand de ce ii astepta ori nu-i chema acasa, ignorand vocea sparta a unei femeiusti, ascunsa intr-un megafon, ce spunea “Acceleratului de Oradea pleaca peste 5 minute la la linia x”, vanzatoarea de chiosc si politistul de peron isi doreau ca noaptea asta, in care ei erau de serviciu, unul in serviciul altuia, sa fie cat mai lunga... Si dupa ce se termina, sa vina repede noaptea urmatoare... Asa, un fel de noapte polara, de Polul Nord, in Gara de Nord a Bucurestiului...

Science morning

Buna dimineata ...

Vreau sa va povestesc o intamplare (amuzanta -zic eu) pe care am trait-o astazi in drum spre servici...In afara de faptul ca e vineri si sunt oarecum relaxat inainte de week-end ,am plecat cu fruntea sus spre servici osciland daca sa-mi iau sau nu abonament sau bilet pe tren in dimineata asta (pt ca minunatul meu abonament a expirat aseara)...Ma indrept frumusel spre gara,ajung in timp util,imi iau cafelutza cu lapte si ajung pe peron....ca in fiecare dimineata imi aprind tacticos tigara,sorb din cafeaua fierbinte si astept sosirea trenului ca un navetist care se respecta...Toate bune si frumoase...soseste trenul...exact cand opreste monstrul langa mine imi termin tacticos ultima gurita de cafea si tigara,urc si ma asez in primul compartiment gol sperand ca se va umple (ca in fiecare zi) de navetistii cu abonamente...nu trec 30 de secunde si in urma mea navalesc oamenii grabiti sa-si ocupe cate un loc...Ma asez la geam in directia de mers si ma trezesc in compartiment cu 4 femei si un barbat (fiind sotul uneia dintre cele 4 femei,dar nu are importanta asta)...Acesta isi scoate laptop-ul si incepe sa se lucreze ceva in timp ce sotia lui se aseaza vis a vis de el...Vis a vis de mine se aseaza o femeie de vreo 30 de anisori gravidutza in 2-3 luni...Femeile (care pareau a fi colegele femeii) incep sa discute despre sarcina acesteia si toate pareau incantate...Se pune trenul in miscare si ciulesc urechile la discutiile celor 4 femei (in timp ce imi faceam oarecum emotii pt faptul ca eu calatoresc clandestin astazi-dar mizez pe faptul ca nasicul nu prea se omoara sa verifice abonamentele navestistilor si trece mai departe de parca noi nu existam)...se discuta despre cate kg a luat femeia,se stabileste sexul viitorului bebelus,se discuta despre poftele,greturile,dieta si vestimentatia femeii si se ajunge la nume de copii...Sunt incantat,astept ca atunci cand vizionez un film cu sufletul la gura sa aud,sa aflu,sa ma amuz...credeti-ma ...in sinea mea am zambit,mi-am imaginat ca la un moment dat si eu cu sotia mea vom avea aceasta mica problema...Au aparut discutii legate daca e mai bine sa fie baiat sau fata,daca e mai bine sa nasti la termen sau prematur (am aflat ca cei prematuri par sa fie mai isteti),se discuta daca e mai bine sa nasti natural sau prin cezariana (se pare ca nasterea normala e mai buna....am aflat printre altele ca (cica) baietii trebuie sa fie programati (adica-imi imaginez-sotie,azi gata,facem treaba) si fetele cica apar atunci cand nu sunt programate (sotie-hai sa mai facem si noi o treaba daia rusinoasa-zice el....ok barbate,hai...zice ea) si se pun oamenii pe treaba....asa ar aparea fetele...In sinea mea m-am crucit cu doua maini imaginandu-mi ca e cam ciudata chestia dar....in cateva secunde vine si explicatiunea: Se spune ca (vezi doamne) cromozomii Y....ai barbatilor ,zburda prin corpul femeii cam 24 de ore,dupa care mor...ailaltii (adica cromozomii X...traiesc pana la o saptamana...sunt mai lenesi si cand ajung la destinatie....ajung...se stabilesc,isi fac casa si cresc...Adica,daca programezi copilul cand femeia e la ovulatie maxima in ziua respectiva....ai sanse mari sa fie baiat.... Am mai aflat ca femeia are o sarcina usoara pana acum,nu are greturi sau varsaturi,cu oboseala sta bine si nici nu se prea omoara cu poftele...S-a ingrasat putin (cam 6-8 kg) dar nu e o problema ca e obisnuita,pt ca inainte a avut vreo 90 de kg si in urma unui tratament a slabit pana la 36 de kg intr-un an...Am aflat de asemenea ca greutatea la nastere a copilului trebuie sa fie de maxim 4 kg pentru ca altfel micutul ar putea avea probleme de sanatate...gen diabet sau probleme de inimioara...am ascultat barfite (ca intre femei) cum ca o anumita doamna care era slabuta ar fi nascut gemeni si cu uimire femeile se intrebau...unde au crescut micutii...etc etc...Apoi a sosit nasicul...probabil si el ciulind urechea la subiectul de discutie....ne-a intrebat frumusel de abonamente....am dat afirmativ din cap cu totii facand un sincron pe ritmul melodiei-Glasul rotilor de tren-neremixata si sa tirat...Personal am rasuflat usurat pt ca am fentat de data asta *sistemul*...Pana la Bucuresti am mai aflat cateva chestiute pe care o sa v-i le prezint acum: Cica sunt dispozitive de incalzit laptele (un fel de termos-uri) astfel incat micutul bebelus sa savureze lapticul in cele mai bune conditii,exista (mai nou) pampersi din bumbac (pentru a nu irita pielea copilasului)....asemanatoare celor cu care ne-am echipat noi cand eram mici...exista doctori care recomanda folosirea acestori pampersi pana la o varsta cat mai mare (gen cativa anisori) pentru a nu stresa copilasul punand-ul la olita,am mai aflat ca copilasul are program de fitnes in burtica regulat si pare ca uneori e nervos dand din picioruse (asa se presupune-pt ca daca e boxeur,da din manute) uneori...Timpul a trecut si in cele din urma am ajuns la Bucuresti si cu biletul neluat dar si in siguranta oferita de sncfr in cele 40 de minute de calatorie.Interesanta experienta,incantatoare afland lucruri pe care nu le stiam,amuzanta uneori dar recomfortanta pe alocuri...simtindu-ma ca la Discovery chanel fara tv...Nu am sa ma mai lungesc acum prezentant comentariile facute sau contraargumentele mele referitoare la comentariile facute pentru ca probabil m-as lungii foarte mult si chiar nu are rost...Tot ce am vrut sa expun cu aceasta postare e faptul ca in fiecare zi aflam lucruri noi,facem comparatii intre ceea ce am trait noi,ce am mancat si ce am invatat noi ...Vremea trece,vremea vine...si uite asa pe zi ce trece mai invatam cate ceva...Interesanta dimineata si nu pot sa ma abtin sa nu fiu usor melancolic sau curios de ceea ce o sa traiesc eu cu viitoarea mea sotie atunci cand vom ajunge la aceasta etapa...

Sa aveti o zi buna si va astept comentariile ca de obicei...

Have a nice day...

Tie, jumatatea mea...La multi ani iubito...!!!

E un petic de cer stralucitor undeva pe care mainile mele il pot atinge, e un colt de paradis fermecator undeva pe care ochii mei il pot vedea, e o minune aici pe pamant, pe langa care multi trec nepasatori dar eu am chemat-o in viata mea, o strang in brate infrigurat dupa caldura ei si ii soptesc mereu ”te iubesc .......” ......., zambetul tau e calea mea in viata, poarta-ma oriunde iti doresti doar nu-mi da drumul din inima ta, mi-am facut cuibul fericirii in ea... Oare cum as fi atins fericirea cu pasii care ma stiu purta doar pe pamant , oare cat de departe as fi ajuns fara iubirea ta care ma-ndeamna sa cred in tine,sa cred in noi , sa-nchid ochii si sa o urmez in locuri pe care nu le pot descrie in cuvinte... Iubirea ta, acea revarsare de grija si tandrete, acea adiere de priviri luminoase care prind glas si inteles doar in fericirea mea, fara tine m-as fi pierdut printre dune de nisip, fara tine as fi privit nepasator cerul fara sa-nteleg niciodata ca trebuie doar sa-ngenunchez, sa-nchid ochii si sa imi ridic putin chipul... ca sa il sarut...

Tie , jumatatea mea , in a carui privire imi vad oglindindu-se numai frumusetea sufletului meu , tie , templu al iubirii pure arzandu-mi in brate , buze moi si dulci, brate tandre si ocrotitoare , tie, ....... , iti daruiesc dragostea mea neconditionata, sa arda vie si coplesitoare cum numai in cuibul bratelor noastre o poate face ! Pentru tine ma voi ridica dupa orice lovitura, pentru tine voi ierta oricat de mult va fi nevoie, oricat de sus voi ajunge , voi fi mereu copilul fericit cand te tine de mana , oricat de departe voi pleca voi fi la doar un gand departare de tine , oricate ganduri si probleme ma vor coplesi tu vei fi mereu visul meu cel mai frumos si drag... Orice voi face , oricine voi deveni , oriunde voi ajunge , voi fi mereu jumatate din tine...

Toate astea pentru ca...esti frumoasa cum numai inima mea te poate imagina si dulce cum doar buzele mele au gustat vreodata pe acest pamant... As vrea sa nu te mai rupi din bratele mele , as vrea-n privirea ta sa raman pierdut pentru totdeauna caci ea e fereastra mea de pe pamant spre paradis... Am sa-ti spun un secret , frumusetea nu vine din formele tale ci din felul cum rasari si plutesti peste privirea mea fermecata , cum ma saruti , cum ma mangai , cum isi iau zborul soaptele de pe buzele tale senzuale... Frumusetea ta vine din izvorul nesecat al dragostei tale si ori de cate ori te simt langa mine , ca un abur dulce de magie senzuala sau ca un bulgare incins de pasiune arzatoare , ma infior de fiecare data, caci esti frumoasa dincolo de ce-mi pot cuprinde ochii...

Permite-mi sa-ti fac un simplu cadou ,cateva cuvinte dar bucati din sufletul meu pe care le soptesc pentru a intelege ceea ce simt pentru tine...Adevaratele comori nu se pot dramui in palme nici cuprinde cu privirea , adevaratele comori se dramuiesc pe buze cu ochii inchisi... si numai tu ma poti face cel mai bogat barbat de pe pamant... Cand ma certi supararea ta imi brazdeaza sufletul adanc si vorbele tale isi seamana semintele in ele... Apoi lasi sa treaca peste ele timpul si dragostea ta neconditionata iar roadele rasar intotdeauna... Numai tu stii sa-mi ingrijesti si imbogatesti sufletul , iubirea mea... Nu e greu sa spui te iubesc , dar cine are vointa sa stranga apoi spinii supararii la piept doar ca sa iti poata dezvaluii greselile... E asa frumos sa stii ca ai langa tine pe cineva care te iubeste mai mult ca pe propria-i fiinta... Si daca totusi te mai ranesc cateodata sa stii ca o fac doar pentru ca trebuie sa ma conving din nou ca ingerul ce-mi sta alaturi e chiar o femeie in carne si oase...E drept...o fac involuntar fara sa realizez sau fara sa vreau...Intotdeauna te voi iubii ,voi traii cu speranta ,dorinta si voi suspina la gandul ca esti a mea...Voi simtii asta atata timp cat tu vei dorii sa mi-o arati...cat timp ma vei dorii langa tine....Pentru ca iubirea mea pentru tine nu are limite si nu va avea niciodata...Primeste-mi in dar umilul cadou si un calduros LA MULTI ANI Maria...

Tu esti dragostea mea... De-ar fi lumea asta frumoasa ca tine am traii in paradis , din pacate lumea nu e asa cum ne-o dorim noi intotdeauna dar in lumea mea esti tu.. pentru mine tu ,esti dragostea mea , esti intreaga mea lume si cu siguranta ma simt fericit si norocos pentru ca te am... Acum, la aceasta aniversare, n-am putut sa ma gandesc la nimic altceva legat de tine decat la dragoste... Da, Maria=Dragoste... Iata de ce aceste cuvinte le-am ales pentru tine...La multi ani iubirea mea... La multi ani din suflet,la multi ani cu dragoste , ca-i mai buna decat toate , si-are sa-ti daruiasca ea si sanatate si fericire si tot ce iti doresti… pt ca n-ai sa-ti mai doresti nimic daca o sa ai dragoste din belsug... Sa fii pt totdeauna la fel ca si acum , o femeie iubita si fericita !!!

Buna dimineata...

Daca as putea...

As vrea din parul tau sa-mi impletesc coroana si cuib pentru visele-mi infiebantate, as vrea in buza ta sa-mi infing steagul dintilor mei sa stie intreaga lume cine a cucerit acest taram minunat, as vrea din pasul tau sa-mi fac masura fericirii mele, sa o calculez intotdeauna in ai tai pasi departare sau apropiere de mine, as vrea prin venele tale sa curga stralucirea din privirea mea, sa-mi fulgereze pasiunea cu viteza luminii prin trupul tau, sa-ti devorez fiecare gram de carne pentru ca la final sa nu-mi ramana in brate decat iubire si lumina pura...
As vrea sa fiu strop de lacrima nascuta-n ochii tai, dar sa nu cad, sa raman acolo pana vei adormi fericita si eu ma voi topi inapoi in tine.
Adorata mea...Buna dimineata ingerasule...

Cand te sarut...

Iubirea adevarata nu o absorbi de la altcineva ci o radiezi din-nauntrul tau, o stralucire speciala a privirii tale care-mi atrage sufletul ca pe un fluture noaptea la lumina lunii, scantei de fericire ce le admir ca artificiile de revelion, de mii de ori mai frumoase, de mii de ori mai importante si mai pline de bucurie pentru inima mea!... Iubirea adevarata erupe din adancul tau atunci cand implinirea sufleteasca sparge crusta rece de teama care infasoara egoul, te elibereaza si-ti da curaj sa te arunci in golul vietii si sa plutesti peste clipele prezentului cu aripile sperantei, sa intelegi ca nu mai poti trai intunericul pentru ca tu esti lumina! Iubirea mea pentru tine ma face sa sper,sa visez si sa doresc...ma face sa fiu puternic si optimist...Iubirea mea pentru tine nu are limite si nu va avea niciodata...Te vreau a mea pentru totdeauna si fac acest legamant cu tine declarandu-ti in fiecare zi ce simt pentru tine puiule...Cand te sarut simt ca soarele rasare in lume din inima mea, ca buzele tale sunt varful de stanca de pe care ma arunc intr-un nesfarsit ocean de fericire, ca freamatul fierbinte si dulceata aromata sunt semnele ca portile paradisului mi se deschid... Cand te sarut pare ca tot aerul ce l-am respirat o viata intreaga nu e decat avantul ce mi l-am luat spre vartejul gurii tale, spre adancul sufletului tau... Cand te sarut as vrea ca viata mea sa mai inceapa odata, sa ma nasc din nou, sa copilaresc, sa cresc, sa te-ntalnesc iar si sa retraiesc toate aceste clipe minunate. Esti minunata, minunata cum numai eu te pot simti, superba cum numai eu stiu sa te admir si... o da, saruti bine. Nu, nu exagerez, nu te mint, doar te visez...

Scrie-mi un vers frumos pe-o foaie sau mai bine iscaleste-ti sarutul pe buzele mele, spune-mi ca ma iubesti sau mai bine lasa-ti lumina ochilor tai plini de dor sa-mi trezeasca inima, promite-mi toata fericirea din lume sau mai bine intinde-ti bratul sa ne tinem de mana - cu tine strabat zambind necazurile a zece vieti...
As fi nebun sa imi agat visele doar de cuvintele frumoase pe care ti le daruiesc, dar mai nebun as fi sa nu-ti darui tot ce-mi sta-n putinta pentru imaginea incantatoare a zambetul tau fericit, caci si de mi-ar ramane un singur fir de trandafir toata averea pe acest pamant, nebun sau sanatos, tot ti l-as darui sperand c-am sa primesc in schimbul lui inima si poate toata viata ta...
O, stiu prea bine ca visele mele se-mplinesc, caci tu esti cea care stie ce bogatii poate purta un trandafir...
Lumea e o nebunie, las-o-n plata ei, tu asculta-ti inima puiule...

La sfarsitul timpului meu multi vor plange dar prietenii care ma vor cunoaste cu adevarat vor zambii, caci ei vor stii cat am iubit si cat am fost de fericit... cu tine. Si ei vor fi-nvatat pana atunci ca dragostea adevarata nu are nici un stapan, nici macar timpul nu o poate subjuga, caci si-au vazut prietenul iubind o viata ca in prima zi, in fiecare clipa scriindu-si povestea de iubire magica si-n ultima stingandu-se cu ochii luminati de-aceeasi uimire ce l-a patruns din clipa cea mai minunata a vietii sale... cand te-am descoperit pe tine.

Te iubesc Andra...Sa nu uiti asta niciodata...

LA MULTI ANI IMPREUNA Maria...!!!

A mai a dracu meserie…

Cateodata, nu foarte des, cand sint cuprins de zbuciumuri profesionale cauzate de stres, oboseala si nervi, ma gandesc: “ce usor e de aia…” “Aia” fiind practicantii unor meserii ce par profitabile, dorite, vestite si nu foarte solicitante . La prima vedere. Ca sa ajungi sa le practici trebuie facut in prealabil efort... Fizic sau mental... Sa explicitez:

Cea mai tare mi se pare meseria de fotbalist permanent accidentat...sau...fotbalistul care dezamorseaza bombe..Observ privind la fotbalul Romanesc aparitia unor printi (printul Cristea)...Brilianti (fenomenul Mutu)...Nasici (nasul Sandu de la federatie)...Oracolul de la Balcesti cu previziunile lui cu tot (Mitica Dragomir) si alte fenomene dastea aparute peste noapte si facute vedete peste noapte...Vorbesc despre fotbalistul Roman,acel practicant al sportului cu balonul rotund care e permanent in prima linie a cluburilor (de noapte),permanent cel alergat de paparazzi,vanat si tavalit prin toate articolele din ziar si in toate reportajele de la tv fiind protagonist nu neaparat din cauza performantelor sportive ci mai degraba din prisma performantelor de Don Juan cu care l-a inzestrat mama natura... Cum ar fi fotbalistul Tanase....Cristi Tanase (de la steaua)... Pentru ca nu am treaba fix cu el, “Tanase” va fi in postul meu numele generic al fotbalistului vedeta permanent in lumina reflectoarelor chiar si accidentat.... Eu nu sunt mare fan al echipei Steaua... Vad insa adeseori stiri cu el, despre el... Dar in majoritatea stirilor aflu ca e accidentat. Ca e marele absent. Talentatul Tanase e din nou pe prima pagina a ziarelor ca a desumflat nu stiu ce bomba sexy,ca s-a batut in nu stiu ce club din nu stiu ce comuna si alte activitati extrasportive pe care le practica. Mai aflu ce pitzipoanca mai babardeste (cand nu mai are bomba langa el), ce masina mai conduce, ce vila si-a mai facut, la ce chef cu manele s-a mai destrabalat. Dar nu stiu daca de pe canapeaua mea de microbist-light am vazut vreodata un gol marcat de el....Ahhh,sa nu fiu rautacios....imi amintesc ca a marcat un gol pe Anfield impotriva Cormoranilor (Liverpool)...da domne,jos palaria...insa,oricum au pierdut cu 1-4 atunci...

Cu toate astea salariul fotabalistului *Tanase* merge mai departe... Banutii intra in conturi. Omul nu moare de foame si nici de lipsa de atentie din partea media. Suporterii il iubeste, galeriile il aclama... Intrarea lui pe teren e primita cu urlete de entuziasm, tribuna 1 vuieste, peluzele sunt in extaz, se inalta bannerele si stindardele cu numele lui, sustinatoarele feminine simt fiorul orgasmului, nasul le ingheata de emotie, anumite parti aflate sub nas li se incing... Micul cracanel intra extrem de important pe teren, pozeaza, scuipa o data zdravan, se scarpina la ...ouo... de doua ori, urla de trei ori in dreapta si in stanga ca sa vedem ca-i important, fuge dupa o minge si o scapa, paseaza tampistic la mama dreacu’, rateaza singur cu portarul, mai scuipa o data de ciuda, se mai scarpina un pic si la putzulica, si, vaaaaaaaaiii...ce mare vedeta e...apoi se mai si accidenteaza....

Cateva luni vom vedea la televizor sau vom citi in ziare stiri despre recuperarea lui Tanase, despre ce masina si-a mai luat, pe cine a mai babardit, ca e din nou “marele absent” in nu stiu ce meci si ca nu stiu cate echipe se bat pentru acest talentat dar evident ghinionist jucator... Cu toate astea el e primul care ridica la ceruri cupa castigata de echipa lui, plange, urla, isi face cruce, pozeaza, ia prima de victorie, strange pumnii, da interviuri, “a fost greu dar am confirmat pe teren”. Si pe ascuns isi maseaza bucile pline de bataturi formate de la statul prin... cluburile capitalei....

Acum cativa ani bun imi amintesc ca am jucat si eu forbal (vreo 8 anisori m-am chinuit) dar am ramas doar la stadiul de talent nedescoperit,de valoare pierduta,de copil al baloanelor din afara terenului (cand ma uitam la echipa mare) si asta pentru ca eu am facut sport doar din placere...Nu sunt invidios,poate ca nu as fi putut ajunge niciodata un mare fotbalist si poate ca daca ar fi fost asa cel putin nu cred ca as fi ajuns la un asemenea nivel...Pe vremea aia imi aduc aminte ca nici ghete nu aveam si jucam 3-4 juniori cu o pereche de ghete pe care o schimbam intre noi atunci cand intram in teren...Nu despre asta e vorba,am vrut totusi sa impart cu voi parerile mele legate de acesti fotbalisti inchipuiti,aceste talente irosite si acesti Don Juani ai fotbalului romanesc...Ma refer doar la fotbalul din Romania pentru ca afara e cu totul altceva...Fiind un fan (din umbra-mai mare sau mai mic) al echipei Liverpool sau a fotbalului din Anglia in special,nu pot sa nu remarc profesionalismul fotbalistilor si a oamenilor implicati in acest fenomen acolo...Civilizatia fanilor si a tuturor celor implicati intr-un sport atat de frumos asa cum e fotbalul...Sa inchei amiabil,tin sa va spun ca nu urasc neaparat forbalul din Romania...ba chiar ma declar (in suflet) de vreo 15 ani fan al echipei Rapid Bucuresti si chiar sunt mandru de asta pana la un punct...acel punct este atunci cand nu ma asociez cu huliganii care injura,arunca cu diferite obiecte in teren,se duc doar ca sa se bata sau sa scape de anumite frustrari la stadion...Prefer sa raman in umbra,sa apreciez spiritul Rapidistilor adevarati,sa respect galeria atunci cand isi aclameaza cantand 90 de min indiferent de scor si...un caz foarte rar (poate unic in campionatul Romaniei) respectand acel fan premiat de Dl.Copos (pt care planeta se scufunda in fiecare zi) cu un abonament la stadion pe tot sezonul care a dat o replica de senzatie...comparabila cu spiritul din campionatul Angliei...atunci cand a refuzat si a cumparat cu bani acel abonament spunand ca...el vrea sa ajute clubul...

Cam atat despre aceasta idee...V-am salutat din mers prieteni si pentru ca tot a inceput campionatul va urez vizionare placuta la meciuri si...fie ca echipa cu care simpatiza-ti sa castige....

Psihologul de serviciu...

Imi propun in seara asta sa vorbim despre o meserie ce ma fascineaza ...O meserie care in ziua de azi are mare cautare printre toti oamenii cu putere de munca care se afla in campul muncii si spera sa ajunga intr-o astfel de pozitie cat mai repede,cu cat mai putina munca si fara prea mare implicare...Meseria la care ma refer este cea de *Patron*...caci mai nou asta e o meserie.... Stiu ca trag concluzii pripite si poate idioate dar ma bazez pe ceea ce vad in viata reala,pe ceea ce traiesc eu zi de zi sau pe ceea ce mai aflu si eu de pe la prieteni...Sa zicem ca io sunt angajatul.... Imi fac cu greu curaj sa dau ochii (cand are el timp sa dea ochii cu mine) cu celebrul meu patron....care defapt nu e patron...e un pui de sef nascut sau inchipuit peste noapte...sau ma rog...el e acolo sus.....imi scuipa seminte in cap pt ca deocamdata el are puterea si gata...trebuie sa tac,sa ascult si sa stau drepti cand el isi mangaie fascinat de atata putere tacticos buricutul lui frumos.... Prefer sa ma mai intalnesc cu el pt ca din cand in cand mai am si eu cate o problema,pe care nu o prea pot discuta cu toata lumea din firma si atunci prefer sa discut direct cu cel care poate decide ce si cum...mi-e cam rusine de situatie ...imi fac griji ca s-ar putea supara pe mine,ca ii rapesc din timpul lui pretios si ca poate il supar sau deranjez cu ceva dar totusi imi calc peste emotii si vreau aceasta intalnire cu el...Imi doresc intalnirea asta la fel cum imi doresc sa fiu ascultat si consiliat de catre un medic psiholog atunci cand am probleme si sper sa nu-mi explodeze capsorul...

Imi imaginez aceasta intalnire cu seful meu intr-un mediu care sa-l claseze pe o pozitie inalta in varful piramidei trofice...in biroul lui...Deci ma plateste cu un salariu regeste (minim pe economie) pentru o sedinta de o ora, intru in biroul lui oval...de unde cu 10 min inainte sa vin eu plecase vreo Monica... patronul (seful) e pe fotoliul lui de piele, cu ochelarii pe nas, picior peste picior, cu barbia sprijinita in mana dreapta. Ma invita sa ma intind pe canapea, ma intind, ma priveste peste ochelari, ma intreaba care-i problema mea :

- M-am indragostit de servici! ...spun eu...

Seful nu pare deloc surprins... Nu mai poate fi luat pe nepregatite, a auzit atat de multe la viata lui... Ma priveste patrunzator... Pare ca se gandeste profund la cele spuse de mine. In birou e o liniste perfecta. Se aude doar secundarul ceasului de pe perete, cadenta lui imi mananca leu cu leu...neuron cu neuron... Tacerea sefului imi suge... nervii si rabdarea.... A mai trecut un minut – in care el gandeste – mi-au mai zburat 100 de neuroni. Apoi imi lanseaza implacabila intrebare. Care pe mine ma da pe spate, noroc ca m-am intins pe canapea:

-”Si ce crezi despre asta?” – privindu-ma la fel de interesat peste ochelari, profund curios de zbaterile mele si de chinul meu.

- Pai ce sa cred? Ca serviciul asta nu ma iubeste si el pe mine… Totul a inceput cand m-i s-a parut ca ma fileaza... Stiti, domnu’ sef, vorba aia, “iti fileaza lampa”...Iti faci probleme cand nu ai...Caut solutii si nu e bine....le gasesc,le aplic,banda merge dar se aude cam fasait...stiti cum e....orice as face parca nu e bine... Eu am crezut altceva despre serviciul asta dar vad ca el nu ma iubeste asa cum il iubesc eu pe el… La inceput parerea asta a mea era sfioasa, statea in coltul ei, apoi a fost din ce in ce mai indrazneata, isi facea loc in capul meu ca sa-mi atraga atentia, eu ii schimbam solutiile,taceam,imi vedeam de treaba mea dar...serviciul asta al meu...parca nimic nu vroia sa accepte... asa am inceput sa ma agit tot mai des, mi-a placut perioada in care mi-a dat impresia ca totul merge intr-o directie buna... apoi serviciul... nu m-a mai bagat in seama, imi doream sa i se deschida ochii ca sa vada din nou cat ma zbat, nu sa intamplat asta, imi schimbam ideile,aplicam sute de variante dar el ( totusi nejustificat) nu a vrut sa mai auda de mine si sa facut din ce in ce mai rau.... Motivand ca pun suflet nu m-am lasat si am tras de el sa vada si el (serviciul) ca vreau sa fie bine... dar el...nimic...Si uite asa eu, angajatul, povestesc minute multe-multe toata tarasenia... El se face ca ma asculta atent... Poate chiar doarme. Poate sefii din ziua de azi (mai ales nascuti sefi peste noapte) sunt antrenati sa doarma cu ochii deschisi atata vreme cat angajatul vorbeste...(sau munceste)... Cand angajatul tace se trezesc si ei... Ora mea de consiliere a trecut, neuronii mi-au fost mancati,nervii mi-au fost tociti.... Si atunci cand eu tac el imi spune:”Vreau sa te gandesti bine la ce mi-ai zis… Si vorbim data viitoare…” Suna ceasul, gata sedinta….

Vine ora viitoare. El ma intreaba: Te-ai gandit bine? Eu ii zic la ce m-am gandit, el ma intreaba “ce crezi despre asta”, eu ii povestesc toata ora ce cred despre asta, el imi zice la finalul orei sa ma gandesc bine la ce i-am zis ca discutam ora viitoare. Si tot asa...

Acum (dupa ce am aberat atata) inchei postarea cu o intrebare...Voi (cei care la fel ca mine munciti la patron) ce parere aveti?...unde gresim fratilor? si ce trebuie sa facem pentru a avea si noi linistea si satisfactia ca mergem la munca pentru a fi apreciati si rasplatiti pt neuronii pe care ii consumam zi de zi cu astfel de oameni...va astept parerile si poate cu ocazia asta realizez si eu....macar in ceasul al 12-lea...unde si daca gresesc cu ceva...