Nu stiu cum se face ca vegetalele mele preferate(si nu numai) sunt cele care nu ar trebui sa se manance... Sau daca se mananca nu ar trebui facut public ca s-au mancat... Si ar trebui sterse toate urmele consumarii lor...Sunt sigur ca ne gandim cu totii la asta.. Iar daca suntem prinsi cu musca pe caciula,sa recunoastem cu demnitate ca le-am consumat.... Da, vorbim despre usturoi si ceapa.
Nu stiu cine si cand a decis ca usturoiul si ceapa emana parfumuri neplacute post ingurgitare... Nu stiu care erau mirosurile suportate in acea epoca in care usturoiul si ceapa au fost scoase in afara legilor olfactive... Desi, din cate stiu eu, multe vreme omenirea nu a excelat prin mirosuri frumoase. Trupurile erau spalate accidental, la o ploaie mai puternica.
Cu toate astea, iata ca astazi mancam ceapa si usturoi ascunsi intre patru pereti...sau chiar ne mandrim cu acest *viciu*... Si mai scapam din cand in cand cate o shaorma (a la dristor) in public ...hahaha... Cu totii speram ca maine ceilalti nu vor simti ce am mancat noi la mesele anterioare...Am mancat din “fructul oprit”, mai exact din leguma oprita. Ceapa ca ceapa, ca pare mai bleaga, si dupa cateva ore de spalat danturi si mestecat gume se lasa pagubasa. Dar cu usturoi-ul e mai grav... Si lasa urme indelungate. Il consider un tip puternic ce-si marcheaza locul.
Mi se pare nedrept uneori ca nu pot consuma la locul de munca un gratar bine facut stropit din belsug cu mujdei sau un pui la rotisor savurat cu mana direct din cuptor....
Mi se pare nedrept ca nu pot manca in fapt de zi o telemea vesela si apoasa, cu trei creste de slanina si o ceapa verde... A, extrem de bine merge la acest meniu si un usturoi verde si fraged precum si cateva rosii...
Sa nu ma intelegeti gresit. Nu consum usturoi si ceapa non stop. Nu port o funie de cepe rosii in loc de curea. Nu am in pletele balaie o cununa impletita din usturoi verde. Nu am atarnate la oglinda retrovizoare capatani de usturoi. Sunt un consumator moderat, dar un sustinator infocat al bietelor legume. Pentru ca le consider discriminate. Atata vreme cat ele sunt niste legume sincere, mandre de ceea ce sunt...Legumele astea joaca-cu cartile pe masa...
Imi imaginez spunandu-ne raspicat si sustinandu-si cauza:
- Astea suntem, ori ne iubesti ori ne urasti. Daca ne iubesti, ia-ne asa cum suntem. Nu suntem mincinosi si trufasi ardei grasi umflati cu chimicale... Nu sintem rosii false cu gust de plastic... Nu suntem castraveti mutanti.
Suntem un fel de dinozauri ai agriculturii de altadata. Suntem ceea ce au avut pe masa strabunii vostri... Am supravietuit traind in umilinta si crescand in umbra... Am murit in tacerea voastra.... Si am fost cumva placerea voastra perversa. Pacatul vostru culinar...
Vrem ca voi, doamne fine si elegante, imbracate in haine de firma si parfumate cu Chanel, sa recunosteti ca ne iubiti cateodata... Si sa ne simtiti cu botul vostru umflat cu Botox fragezimea... Vrem ca voi, prosperi oameni de afaceri ce va laudati ca ati consumat aseara fructe de mare si icre negre, sa recunoasteti ca ne potrivim la perfectiune cu icra alba sau cu o branza buna... Vrem ca voi, regi si presedinti, sa comandati cu voce tare atunci cand sinteti la o nobila intalnire:”O ceapa rosie sparta cu pumnul la masa regeluuuuui!”
Si vrem ca voi, cei ce ne striviti intre dinti privind in jos, sa nu va mai deziceti de noi...
Ceapa verde si apoasa/are loc pe orice masa
Usturoiul aromat/Cel mai bun de savurat...PAC-PAC...M-AI INTELES???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu