O zi buna...

Alergam de dimineata dupa metrou...plecand cu jumatate de inima la mine in timp ce tu ai ramas acasa cu cealalta jumatate din inima mea...apoi m-am trezit in gara...In Gara de Nord,acest loc in care de fiecare data am emotii atunci cand pasesc amintindu-mi mereu emotiile si fericirea ca acolo te voi regasi intotdeauna...Ca de obicei am asteptat ca trenul lenes sa traga la peron si ca un cetatean cinstit si cu bun simt ,m-am dus sa vorbesc cu *nasul* adresandu-i un calduros Buna dimineata si spunandu-i cu respect...
-Sefu,pot sa merg si eu pana la Ploiesti?...
-Sigur ca poti,si imi indica vagonul in care trebuie sa ma pozitionez ca sa nu *incurc* sau sa deranjez *treburile*....ma intelegeti...Sunt obisnuit de acum si dupa ce imi aprind tacticos o tigara,ma indrept usurel catre vagonul indicat...La usa doi tineri isi luau la revedere si pareau emotionati...apoi,am zambit si am simtit si eu emotia pe care o traiesc de fiecare data cand ma despart de locurile in care de acum ma simt...*ca acasa*...Mi-am gasit frumos un locsor si in scurt timp trenul sa pus in miscare umplandu-mi sufletul cu speranta si dorinta de a reveni cat de curand in locurile astea pe care le iubesc de acum...

Dupa cateva zeci de minute...

Trenul zbura *nedrept* de repede spre destinatia mea...ducand in vagoanele lui alaturi de mine si sute de alti calatori care mai de care cu grijile,nevoiele,satisfactiile si dezamagirile lor...e clar ca toti avem un drum...un drum pe care la propriu sau la figurat in urmam in fiecare zi si in fiecare clipa in care existam pe acest pamant...Langa mine o fetita foarte frumoasa cu mama ei (sau cel putin asa parea) care vorbea la telefon spunand ca nu a avut timp sa vizeze nu stiu ce legitimatii si ca merge asa, fie ce o fi...Povestea ca nu a putut prinde trenul de la ora 7 pt ca fetita dormea atat de frumos si nu a vrut sa o trezeasca...Isi cere scuze pt ca va intarzia si apoi inchide telefonul...Fetita parea trista..un inger de fata,credeti-ma era un ingeras...Dupa ce musca (parca fara spor) dintr-un sandwitch ,il impacheteaza tacticos si il intinde femeii spunand ca nu mai poate...Femeia,o dojenea...o intreba daca vrea inapoi acasa(oriunde ar fi aceasta casa)...ea raspunde ca DA...observ fata femeii exprimand emotie dar si tacerea ei nestiind ce sa-i raspunda...apoi o invita sa se intinda iar fetita (continuand sa fie trista) se intinde in bratele ei incercand sa doarma... Ma apropiam de Ploiesti si ma intrebam :
-De ce oare nu mai vine *nasul*?...Nici nu apuc sa-mi termin bine gandul si apare...Nu aveam emotii pentru ca vorbisem cu el si nu aveam de ce sa-mi fac griji...de acum ii cunosc pe toti,sunt ca si amicii mei - glumind un pic cred ca m-as saluta cu ei pe strada daca m-as intalni intamplator...Ma *taxeaza* cu respect...fofiland banutii(5 lei-palarei) cu tactica de sub un bilet vechi ...spun si eu frumos un multumesc din suflet si imi continui prospectarea peisajului ce imi trecea cu repeziciune prin fata ochilor...Trece *nasicul* nostru la doamna cu fetita de langa mine si incepe show-ul...Doamna (respectabila de altfel) explica politicos situatia cu legitimatiile speciale de calatorie dar *nasul* ramane ferm pe pozitie si incepe a explica pe un ton rastit de se uita tot vagonul la scena...cum ca trebuie sa plateasca 45 de lei pt ca este fraudulos sa circuli cu trenul in aceste conditii si ca aceste legitimatii speciale de calatorie se pot viza prin 4 metode diferite...cum ca sncfr-ul ofera aceste variante tocmai pt a veni in ajutorul calatorilor care folosesc aceste legitimatii...Femeia,speriata...spune ca nu are decat 10 lei,copilul incepe sa planga...nasul de neatins...pleaca in cele din urma urmand sa revina mai tarziu sa incaseze banutul pt amenda...
Raman surprins (cunoscandu-mi propria situatie) si observ copilasul incepand sa planga si cu tristete in glas spunandu-i mamei ca or sa ramana pe drumuri...Femeia rabdatoare si plina de calm ia copilasul in brate si il calmeaza spunandu-i ca ei nu o sa-i faca nimic *nasul* si ca va rezolva ea la Buzau (unde trebuia sa incaseze in gara niste bani de la un cunoscut)...situatie prezentata si *nasului* dar neacceptata de acesta ...care a venit cu un raspuns sec...va dau jos la Ploiesti...

Situatie neplacuta...am ramas uimit si ce-mi zic...ma uit in buzunar si realizez ca mai am 32 de lei...auzisem in discutia femeii cu nasul ca aceasta mai are in jur de 10-12 lei si m-am gandit sa o ajut...Indraznesc si intru in seama cu doamna...Respectos o rog sa ma ierte ca intervin...(eram doar noi doi si copilul de acum)...ii explic cum ca as vrea sa o ajut si ramane incremenita de ceea ce vreau sa fac...I-am spus sa nu-si faca probleme si ca ar fi pacat sa coboare la Ploiesti si cu fetita dupa ea sa astepte in caldura urmatorul tren...Imi pune o conditie cum ca accepta banii decat daca ii dau un nr de tel si o adresa ca sa ma contacteze...ii dau nr meu de tel...evit adresa si inmanez banii...In clipa urmatoare copila imi sare de gat si aproape ca plange de fericire spunandu-mi:...Cu banii astia puteti sa faceti altceva domnule...Raman stupefiat si constat ca la cei 7 anisori ai ei gandeste foarte matur ...ii explic ca nu trebuie sa-si faca probleme...ii ating usor barbia cu mana si ii spun sa fie cuminte si ca nu trebuie sa planga niciodata...Aproape ca ajunsesem in Ploiesti si trebuia sa cobor...Ma desparteam cu greu de copila care acum zambea...Imi iau La revedere in cele din urma si imi multumeste si fetita dar si doamna respectiva...Urmatoarea replica a copilei m-a lasat masca....
-Hai sa coboram si noi aici !!!...M-am despartit cu greu si am plecat mandru ca am putut sa ajut asemenea oameni...Mergand pe peron fetita ma priveste din vagon,imi face cu mana si....ce credeti?....deschide geamul (ajutata de mama ei)...si imi striga....
-Ne vedem in Romania...Am zambit cu mandrie si mi-am inceput ziua de munca cu zambetul pe buze....

Nu am expus aceasta postare pt a impresiona pe cineva sau pt a scoate in evidenta bunatatea mea...Le am si eu pe-ale mele,nu sunt nici pe departe perfect...nu caut perfectiunea...Am simtit doar sa va expun mica mea intamplare si sa ma bucur impreuna cu voi ca am putut sa ajut pe cineva...In rest...ramane de vazut,ce va fi...daca ma va mai suna vreodata sau daca ne vom mai intalni...nu asta conteaza...oameni buni...sa nu uitam sa FIM OAMENI...

V-am salutat cu respect...