Un rasarit de soare te-ndeamna ca sa cugeti
La stralucirea calda,tacuta-a florilor. Un simbol al iubirii ce dainuie prin veacuri,
Un simbol al tacerii ce-i preschimbat in dor.Iti da puterea vie de-a preschimba si muntii,
Iti da speranta vietii salasluita-n duh;E apa curgatoare din albii nesfarsite
Ce se revarsa-n trup mereu,neantrerupt. Un zambet auriu,in prag de dimineata,
Dintr-un suflet mare si cald ce-i auritSe inalta mandru printre alte o mie
Sa priveasca incet,un nou rasarit.Un rasarit ce sufletul comod primeste,
Si il va umple usor cu roua calda,Si iata cum in locul lacrimilor trece
Fantana iubirii, pe a sufletului vatra.Si va rasarii incet ca un fluture in zbor,
In umbra diminetii simtind un fiorSecand incet si mandru tot mai usor
Paraul tineretii intr-un imens dor.Un rasarit al carui soare
Este chiar IUBIREA mare,Un rasarit ce niciodata nu moare
Si se numeste FERICIREA.Iti dedic aceste randuri Andra,completandu-mi legamantul facut...
Te iubesc cum niciodata nu am crezut ca se poate iubi,si cum niciodata nu speram ca voi fi demn de o asemenea iubire...Sunt mandru pentru ca TE IUBESC...!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu