Invatam sa cumparam.

Cel putin eu... Invat tarziu, pe barba mea, dar bine ca o fac macar acum...

Cred ca cei de varsta mea poarta in subconstient traumele lipsurilor din epoca-comunista... Cand nu era mai nimic dar ne bucuram de orice. Iar atunci cand era ceva de soi – unt, banane, portocale, pepsi,ulei – ne sinucideam la cozi uriase... Ne asezam la rand cu noaptea in cap, stateam ore intregi, iar atunci cand “marfa” era la liber luam stocuri... En gros... Sa ne ajunga. Tineti minte ciorchinii de banane verzi ce se coceau pe dulap? Unele ajungeau sa se coaca, altele sfarseau verzi in stomacul copilului care eram Eu...

Nu ma trag dintr-o familie ce nu a avut ce face cu banii... Nici nu ma plang de copilaria mea, care a fost absolut decenta, indestulata, curata si fericita... Dar bani de “aruncat” in stanga si in dreapta nu au fost... Cand am inceput sa-mi castig primii banuti, am facut primele greseli... Imi luam mult si prost. La haine ma refer. Eram clientul en-grosurilor. Sa am. Sa fie. Sa fie multe. Sa se vada ca am cu ce...

Apoi cand am avut un pic mai multi bani, mi-am luat haine de “firma”. Plecand de la principiul ca mai bine mai putin dar mai bun... Calitate... Firma-i firma pentru ca-i calitate. Si calitatea buna o cumperi cu bani multi. Din nou greseala bazata pe traume si alimentata de snobism... Iaca asa mi-am luat si primul calculator nou , desi habar n-aveam sa umblu pe el. Si al doilea calculator bun... In rate, firesc, dar am platit la calculatorul ala cativa ani... Including dobanda la banca care nu pierde niciodata...un calculator de la aceeasi firma dar dintr-o clasa net superioara as putea sa iau acum la juma de pret... Si asa voi face cand voi avea de ce, dar chiar nu mai am de ce sa-mi iau alt calculator pt moment... Desi-s baiet si eu, iar baietilor le plac lucrurile misto...hahaha...

Alte greseli majore pe care le-am facut si incerc sa evit: cand scap in magazin cumpar mult. Sa fie. Sa umplu frigiderul. Apoi arunc jumate. Cand cumpar pentru casa, cumpar ceva ce-mi place. Vad ceva intr-un magazin, pac, am cumparat. Indiferent de pret, daca am banii necesari. Greseala...

Am inceput sa ma trezesc, am inceput sa caut, sa compar...sa negociez.. Si probabil la fel faceti si voi, poate v-ati trezit mai repede decat mine. Vad un produs, nu mai sar ca vulturul la hoit...

Nu, nu mai arunc cu banii...Muncesc pentru orice banut destul de mult atunci cand e de munca...sau stau pana inebunesc plictisindu-ma atunci cand nu e de munca... Nu mai imi iau haine de firma doar pentru ca-s de firma. Sa-mi placa, sa fie calitate, si poa s-o cheme pe haina Mumu. Sau gheghe...gherle...etc...Iau ce-mi place,ce cred ca mi se potriveste si privesc de doua ori in buzunar pana sa scot odata...

Comerciantii romani s-au obisnuit sa faca miliarde in fiecare an, vor avea preturi decente atunci cand noi vom invata sa cumparam... Atunci cand nu ne vom mai repezi la orice, atunci cand vom avea rabdare sa cautam, sa pretuim orice ban pe care oricum nu-l prea avem. Lasa-i pe smecheri sa se sparga in fitze.

Sa fiti sanatosi si la punga grosi.

Ceva...Maruntis...

Stiu de unde sa facem rost de bani pentru Romania, s-o scoatem noi din criza daca altcineva nu poate, sa traim si noi ca norvegienii... Aducem bani de acasa...

Pentru ca stiu ca 87,98(6)% dintre voi aveti un recipent in care “colectionati” monede. Maruntis.

Io cel putin…am...

Seara, cand ajung acasa si-mi impachetez nadragii (pe care i-am dat jos in prealabil, nu cu mine in ei), intotdeauna imi cad din buzunare fise... Monede... Maruntis... Cu zgomot abundent de sorcova cazuta in cap, pe scari... E un fel de semnatura sonora a mea... Asa cum zmeul din povesti isi anunta sosirea acasa lovind cu buzduganul in usa, io-mi anunt sosirea tuturor vecinilor imprastiind maruntisul pe podele...

Bineinteles ca nu-i pun (maruntii) inapoi in nadragi, ca iar mi-ar cadea pe jos la reimpachetare... Si as fi idiot... Ii pun intr-o cutiuta (sa-mi zornaie si mai tare)... Asta ma costa a doua zi, cand la orice magazin merg si am nevoie de maruntis... Si nu mai am... Asa ca platesc cu bani de plastic, primesc rest maruntis, care-mi cade seara acasa, la impachetare si ajunge in final in cutiuta...(pe care mama are grija sa-i schimbe din cand in cand si uite asa am o ultima speranta de banuti cand imi frige buza)...

Am inceput sa bag in cutiuta in urma cu ceva vreme...si adun mereu...maruntis... Ganditi-va ca fiecare dintre monedele alea a cazut pe jos cel putin o data in viata ei, de cand a ajuns la mine, picaturi chinezesti pentru vecinii mei... Nu asta conteaza. Conteaza faptul ca si voi aveti recipiente cu fise... Nu fese, fise. Monede. Asa-i? Aveti un cos, o cutie, un porc-pusculita, ceva, orice...

Io cred ca noi, romanii, avem acasa averi uriase... Nu luati in parte. Dar daca toti am scoate maine tot maruntisul pe piata, io-s convins ca am pune in circulatie o suma mare... Mare de tot. Sa cumparam cu maruntul nostru ceva, orice... Deci scoatem si noi tara din criza cu banii pe care deja ii avem?

Cine are marunt adunat acasa?

Astept cu interes parerile voastre si...daca inca nu aveti acasa cutiute cu bani...incepeti sa faceti din asta un obicei...pentru ca asa veti economisi ceva banuti (nu foarte multi dar e ceva) pentru zilele alea cand nici de o cafea nu aveti...

V-am pupat pe portofele...

Progresul civilizatiei

Salutare...

Astazi m-am trezit usor melancolic la vremurile demult apuse ,mai mult sau mai putin indepartate...de aici si ideea mea de a va prezenta (doar in imagini) cateva ipostaze surprinse in lumea asta nebuna,nebuna de tot in care traim in zilele astea...M-am inspirat cautand pe net pozele astea si am placerea sa vi le prezint pentru a incerca sa va amuz macar un picut...Astept cu interes parerile voastre si (de ce nu?) alte poze pe care eu nu le stiu sau le-am omis pentru a nu ma lungii prea tare...

O zi buna si have fun...

E---URILE NOASTRE .............

Costume de baie..........................
Cartofii nostri ..............
Sunculite..............
Ani de liceu.......................!!!!!
Plimbarica...............
Micul dejun.........cu ou..............
Oameni de zapada..................
Natura moarta................
Atractia magnetului................
Harta.....
Unde mergem duminica ????.........
Dezastru...................
Criza in imagini...................
Copii de ieri....copii de azi......
Muzica de altadata............Vulgaritatea de azi
Corespondenta...................
Ciupercutze.................
Bancutze.............Loc de odihna si relaxare............
Tablou..............Arta si precizie.....
Arnold.......
Animale de companie..............
American Beauty...........
Ajutor la batranete.............

Visul meu...

Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa iubesti la fel ca mine... Invata-ma atunci cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire...

Mi-e dor, atat de dor... De tine... De noi... De cum esti cu mine... De cum sunt mereu cu tine...
Iar daca tu stii cum este sa traiesti cu fiinta altuia intr-a ta, te rog, vino langa mine si ramai langa mine pentru toata viata...Sunt plin din varful degetelor pana la capatul firelor de par numai de visuri frumoase, dorinte multe de fericire, speranta si am incredere in noi.... Doamne, cat de frumosi suntem,amandoi...impreuna......
Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa speri pt totdeauna la dragostea noastra...la noi.... Daca eu te simt arzand, te vad stralucind, te aud ascultand, tu raspunzi gandurilor si simturilor mele si ador asta... Te intorci spre mine si ma privesti dincolo de infinit si imi spui ca esti aici langa mine si ca te-ai nascut sa-mi sorbi de pe buze surplusul de dor.... Te iubesc nespus Andra,Te iubesc si te ador mai presus de viata mea...
Mi-e dor sa te stiu langa mine, acolo unde te simt fericita....sa-mi fi aproape cand imi este greu, si cand sunt rau, si trist, si urat si imposibil... Mi-e dor sa te simt si sa te am ,vreau sa nu te pierd niciodata.... Caut pamantul nedescoperit in care sa-mi ingrop greseala si apele care sa-mi spele naivitatea,frica si curiozitatea .
In toate visele mele esti tu, intotdeauna ai fost si intotdeauna vei fi... ma hranesc cu prezenta ta... In realitate, ma sufoc cu dorul ce ne desparte uneori...


Am un vis frumos, mai frumos decat toate care exista... Visul meu esti Tu...

Imi place zambetul tau... Imi plac ochii cu care ma privesti. Imi plac buzele cu care ma saruti. Imi plac mainile cu care ma mangai. Imi plac cuvintele pe care le rostesti si care imi dau fiori. Imi place grija pe care mi-o porti. Imi plac bataile inimii tale. Imi place cand te superi si esti apoi atat de dulce.... Imi place cand ma certi si apoi imi spui ca ma iubesti! ...Imi place!...

La multi ani 2012 !!!...Sfarsitul lumii sau ce?

La multi aaaaaaaani!

Salutare tuturor si din inima va urez un calduros, La multi ani...!!! In primul rand... Cum ati petrecut la cumpana dintre ani?... Ati incercat sa faceti cumpana, beti, si ati picat in nas?... Sa speram ca nu. Eu bine, ceea ce va doresc si voua, ideea-i ca nu-i important unde petreci ci cu cine petreci... Nu-i important ce mananci, ci cat de bine iti pica la stomac... Nu-i important ce bei, ci cat bei, cum bei... Ca sa nu-ti blestemi soarta a doua zi, cautandu-ti portofelul, amintirile si un loc in care se gaseste ciorba acra ori zeama de varza...

Poate pentru multi ,ideal ar fi fost sa petreceti revelionul pe un yaht ancorat intr-un port, la o mare calda – sau in nu stiu ce poiana (dumbrava minunata) alaturi de asa zisele vedete de pe la noi dar pentru mine aceste sarbatori au fost minunate alaturi de iubita mea si de familie...Am avut liniste,relaxare,caldura sufleteasca si am simtit o implinire in inima asa cum nu multi in viata sunt demni a o primii vreodata...Am avut de toate,un brad minunat,impodobit cu mult suflet si bogat cum imi doresc sa fie si anul asta...alaturi tot de oamenii pe care-i iubesc...Am fost un copchil echilibrat si cuminte...pe bune credeti-ma, avand in vedere ca am primit cadouri, am colindat si am fost colindat...am facut paine si cozonaci si bagacios cum sunt am mai stat prin bucatarie incercand sa fur cate ceva din maiestria oamenilor de care m-am atasat enorm...Voua va multumesc din inima,tie iubito si imi doresc sa petrecem in felul asta si de aici incolo...Impreuna...

Vorbeam la sf anului trecut de agitatie si de goana dupa cadouri (mancare si alte prostii)...Fratilor...ca nu stiu, zau, cum e cu criza asta, dar atata lume am vazut in hypermarket-uri de am zis ca nu se poate...rafturi goale,agitatie,cozi si parca uneori disperarea de a mai apuca cate ceva...UUUUUUU,am zis si m-am tirat repede din zona pt ca ma stiti,nu-mi place aglomeratia...A venit ora 00,am pasit cu totii in noul an,plini de speranta si incredere,ne-am sarutat sub vasc si am baut fericiti dintr-o cupa de sampanie punandu-ne dorinte...Sa ne ajute cel de sus sa le putem indeplinii si sa fim sanatosi...Am aruncat cateva bombite (pt ca nu le pot spune bombe si nici macar petarde)...si am admirat cateva artificii dar nu am vazut atat de multe ca in anii trecuti si tare bine a mai fost...Totusi,au fost destule (parerea mea) parca au luat-o romanii razna si toti banii i-au bagat in rachete, lansatoare, petarde si spumigene...Noi ne-am vazut de sfaraitoarele noastre petardute lansate de pe balcon si am reusit sa nu dam foc la nimeni si nimik... Personal mi-au lipsit acele artificii ca-n copilarie, de la dai foc si ard sfaraind... De-alea de se puneau in brad, sa ia foc bradul. Si pe care le fluturam deasupra capului, urland ca “LA MULTI AAAAAANI”, cu grija sa nu-mi aprind geaca de la artific, usor imobil din cauza multelor grade cu minus de afara, cu mana inclestata pe paharele de sampanie...Ehhhhhh,ce vremuri...

Asa ca, am intrat extrem de bine in noul an, sper din inima ca va fi un an bun, bun de tot, si va doresc la fel si voua... Hai, desteptarea, ca-i 2012 si avem treaba... Unii, ca io-s la munca... Asta inseamna ca voi munci pe branci tot anul?!...

Va salut din mers si sa auzim numai de bine...

Despre cadouri...

Incep gandurile de azi, planurile de maine, socotelile de zi cu zi, calculele vesnice (desi nu sunt bun deloc la matematica) ,privesc cu incredere in viitor si ma apuc de...scris...

Cu totii ne inumaram “maruntisul”, cui, cat, ce, de ce, i-o placea ori ba?!

Ca in curand vine Mos Craciun...

Vin momente de mare fericire... Ori ba... Ne-om confrunta cu placeri diferite...Eu o am pe-a mea... aia de a oferi – care pentru mine-i mult mai mare decat cea de a primi – sa nu neglijam insa nici placerea de a primi... Si nu ne face placere neaparat obiectul fizic ce ne e plasat sub brad... Primim cu drag sentimentele... Faptul ca cineva s-a gandit la noi, si-a muncit creieru sa ne faca o bucurie, mai mare sau mai mica...(Asta-s eu dar indraznesc sa vb si la general...pt ca fiind roman autentic ,noi ne pricepem la orice,oricat si oricand)...

Ma gandesc in perioada asta si la cei mai amarati...Vai de sufetul oamenilor care n-au cu ce... N-au cu ce sa ia ceva celor mici...sau,celor mari...celor dragi... Ca,cu greu le pun ceva pe masa... De unde sa mai aiba si de pus sub brad ?… Asta in cazul celor ce le pasa si se pierd cand se uita in ochii oamenilor dragi lor... Ca mai sunt si de-aia ce se gandesc in primul rand daca au ce baga ei sub mustata, licoare de incalzit zilele geroase...(dar astazi nu discutam despre aia...).

In fond, pentru mine, sarbatorile nu inseamna pachete multe colorate, legate cu funde, funzi, franghii, funii... Inseamna mobilizarea asta de a face o bucurie. E drept ca sentimentul asta n-ar trebui sa ne anime numai in decembrie, de zile de nastere ori alte “ocazii” deosebite... Frumos ar fi ca tot anul sa traim asa. Frumos ar fi ca nu numai “de Craciun fii (m)mai bun(i)” – ci si in rest. Pana de Craciun si de la Craciun incolo... Da’ lumea nu-i perfecta si daca ne-am trezi constatand ca-i perfecta, am pus-o… Ca suntem deja in Rai... Si poate ca nu vrem...

Poate observati ca nu sunt un Grinch si nu ma iau dracii ca a venit luna cadourilor... Ba dimpotriva...Abia astept...Sunt un ninfoman mic si al naibii cand e vb de cumparaturi...cand e vb de a putea daruii ceva drag familiei mele iar pe mine (ca intotdeauna ) ma las la sfarsit pt ca imi place sa stau,sa analizez,sa privesc bucuria celorlalti ca si cum ar fi a mea...Ma gandesc acum si privesc pe calendar zilele care trec pana la sf.anului...Vb zilele trecute cu iubita mea,ca abia astept sa se duca...a fost un an greu,obositor cu suisuri si coborasuri dar am avut-o aproape pe ea si pe familia ei,am avut aproape familia mea si pe cei dintre putinii prieteni care mi-au mai ramas...Cu ocazia asta ,va multumesc iar pe tine iubito...Te iubesc...si te vreau langa mine pt toata viata... Uite asa mi-ai adus tu iubito cele mai frumoase momente de bucurie,mi- ai transformat viata-mi mohorata in cel mai frumos vis, orice placere cat a fost de mica,ai transformat-o in dorinta,ai rapus timpul si spun toate astea pentru a-ti declara inca odata ca TU esti tot ceea ce-mi doresc de Craciun... Pentru ca tu esti, Zanuta mea...

Hai sa fiti sanatosi si sa puteti darui...Da’ ce?!.. Ori ce-ai vrea sa primesti?

Lumi paralele....

Ehe,dragii mosului nu am mai fost cam de multa vreme pe aici si nu am mai scris din lipsa de chef sau de inspiratie dar astazi a venit vremea sa va mai plictisesc si eu cu ceva pentru ca as vrea sa impart cu voi o povestioara inspirata din fapte reale...Observ in jurul meu ca sezonul cumparaturilor cu ocazia sarbatorilor de iarna sa deschis oficial...Peste tot in jurul meu observ fel de fel de oamenii care impart fluturasi pentru prezentarea diferitelor magazine care isi vor deschide usile in curand,primesc la munca brosuri cu fel de fel de super-megaoferte la diferitele hyper market-uri care doresc sa-si mareasca vanzarile substantial in perioada imediat urmatoare si sunt uimit de agitatia care incet incet creste in jurul nostru...In acelasi timp vreau sa recunosc ca imi place aceasta stare creeata de febra cumparaturilor,astept cu nerabdare (probabil la fel ca voi) sarbatorile de iarna si abia astept sa-mi impart aceste sarbatori cu familia si alaturi de iubita mea (sper ca viitoarea mea sotie gandeste la fel)...Asadar,mi-am facut timp dupa orele de scoala si am dat o raita prin minunatul magazin BIG de la Gara de Sud din Ploiesti...Nu am mai fost de multa vreme pe aici si m-am gandit ca daca tot am putin timp, sa hoinaresc putin si sa vad noutatile ...
Nu povestim azi despre ce se intampla post-deces ori pre-nastere, ci de lumea de langa noi...Fiecare ne “aranjam” mediul inconjurator... Ne inconjuram cu oameni ce gandesc ca noi ori apropiat. Prietenii nostri... Ne invartim in cercuri cu aceleasi valori... Nu despre bani e vorba, o , nu... Frecventam locuri frecventate cam de acelasi gen de oameni, educatie similara, dorinte asemanatoare...Adica ne construim o lume in care ne e bine ori relativ bine... Ne gasim un echilibru. De-aia io nu-mi fac, de exemplu, cumparaturile in orice ghetou sau bomba de cartier.... Prin acest timp de comportament nu scuip pe acele lumi dar nici nu interactionez cu ele... Pentru ca o astfel de interactiune nu mi-ar aduce nimic bun. Nici mie, nici familiei mele... Si cel mai probabil in acele lumi as fi vazut oricum ca un intrus...(lucru care oricum imi displace la culme...pt ca asa sunt construit eu).Nu am har de misionar... Imi place sa ajut cum pot, cand pot. Dar nu voi merge in Sudan ca George Clooney. Nici nu mai voi inrola ca voluntar in cine stie ce misiune de aparare a nu stiu ce, hranire a nu stiu cui ori vaccinare impotriva bolilor aduse de saracie... Ii admir pe cei ce pot face asta. Dar tre sa ai chemare in acest sens...Eu n-o am...Deci si eu, ca si tine (cititorule), mi-am construit o lume. Am niste trasee bine delimitate si toate aceste lucruri le-am facut din obisnuinta... Uneori insa alunec pe langa lumea mea si calc in alte lumi, cu alti oameni, alte valori... Si raman “masca” de fiecare data... Deci ,va povesteam ca am ajuns in minunatul magazin BIG de la Gara de Sud din Ploiesti...N-am pus bine piciorul in magazin ca dau de doua personaje... Aflate la...cumparaturi... El, “domnul”, cam pe la 40 de primaveri. Genul cocalarus agresivus, imbracat sclipitor, cu mult lac. Langa el, iubita-amanta-tiitoarea... Cu vreo 14 ani mai tanara, poate chiar cu 20. Ochii puternic vopsiti, cu negru, cercelus in nas, la fel de blink-blink ca iubitul... El ii zice ei:
- Fa, in mortii ma-tii, daca am zis ca-ti iau geaca, uita-te dupa geci... Nu te uita, in p*** mea, dupa alte rahaturi. Si-asa ma faci la portofel. Uita-te dupa geci ca poate-ti dau si doua capace.
Ea, deloc tulburata de adresarea lui iubitoare, riposta:
- Ma uit dupa ce vreau... Ce daca mi-ai zis ca-mi iei geaca, poate vreau si altceva...
El i-a mai zis vreo 2, inclusiv cu trimitere directa la sugere de organ... Culmea, starea respectiva pe care eu am perceput-o drept agresiva, era normala in acel cuplu. Si m-am gandit ca aia o fi iubirea in lumea lor...
Mai fac trei pasi, apare una... O femeie. Tragea un copil, de mana. Copilul sa fi avut 4-5 ani. Ea vorbea la telefon. De fapt urla, de-o auzeau si statele vecine...
- In p**** ma’tii, nu-mi mai spui tu mie ce sa fac! ...Fac ce vrea p****mea, nu-mi spui tu mie cand sa muncesc, cand sa ma f** si cand sa fac de mancare... Te bag in p**** ma’tii si ma cac pe capul si pe ochii tai, in p**** ma’tii de tampit... o bati pe ma’ta nu ma bati pe mine, etc etc…
Am reprodus aproximativ ce susura ea dulce in telefon... Discutia originala continea mult mai multe pasarici si injuraturi... Eu ma uitam la copil... Mergea netulburat inainte, sugea un covrigel... Nu era speriat de mama lui, de ce auzea, de ce se intampla. Si mi-am dat seama ca acel copil e obisnuit cu asa ceva. A crescut probabil in scandaluri, injuraturi, poate batai. Pentru el era o zi… normala. Poate chiar linistita...
Copilul ala va deveni ori cocalarul ce lua geci “pitzipoancei”, ori o “pitzipoanca” obisnuita cu injuraturile, bataile, cu o lume salbatica si agresiva...
Nici nu stiu de ce i-am facut cocalari si pitzipoance. Atunci cand s-au nascut, aveau toate sansele pe care le are orice copil frumos venit pe lume... Ei, cei de acum, sunt produsul parintilor, al mediului in care au crescut, al lumii lor...Copiii lor vor fi la fel... Si nu-mi ramane decat sa sper ca lumea lor nu o va inghiti treptat pe a mea, pe a voastra... Pentru ca atunci cand voi fi nevoit sa interactionez tot mai des cu aceste lumi, ori fug cu ai mei in codru ori ma mut in… Norvegia... Unde poate-i la fel, dar nu am de unde sa stiu asta ca -nam fost pe acolo.
Ce-i de facut? E ceva de facut?....