O zi buna...

Alergam de dimineata dupa metrou...plecand cu jumatate de inima la mine in timp ce tu ai ramas acasa cu cealalta jumatate din inima mea...apoi m-am trezit in gara...In Gara de Nord,acest loc in care de fiecare data am emotii atunci cand pasesc amintindu-mi mereu emotiile si fericirea ca acolo te voi regasi intotdeauna...Ca de obicei am asteptat ca trenul lenes sa traga la peron si ca un cetatean cinstit si cu bun simt ,m-am dus sa vorbesc cu *nasul* adresandu-i un calduros Buna dimineata si spunandu-i cu respect...
-Sefu,pot sa merg si eu pana la Ploiesti?...
-Sigur ca poti,si imi indica vagonul in care trebuie sa ma pozitionez ca sa nu *incurc* sau sa deranjez *treburile*....ma intelegeti...Sunt obisnuit de acum si dupa ce imi aprind tacticos o tigara,ma indrept usurel catre vagonul indicat...La usa doi tineri isi luau la revedere si pareau emotionati...apoi,am zambit si am simtit si eu emotia pe care o traiesc de fiecare data cand ma despart de locurile in care de acum ma simt...*ca acasa*...Mi-am gasit frumos un locsor si in scurt timp trenul sa pus in miscare umplandu-mi sufletul cu speranta si dorinta de a reveni cat de curand in locurile astea pe care le iubesc de acum...

Dupa cateva zeci de minute...

Trenul zbura *nedrept* de repede spre destinatia mea...ducand in vagoanele lui alaturi de mine si sute de alti calatori care mai de care cu grijile,nevoiele,satisfactiile si dezamagirile lor...e clar ca toti avem un drum...un drum pe care la propriu sau la figurat in urmam in fiecare zi si in fiecare clipa in care existam pe acest pamant...Langa mine o fetita foarte frumoasa cu mama ei (sau cel putin asa parea) care vorbea la telefon spunand ca nu a avut timp sa vizeze nu stiu ce legitimatii si ca merge asa, fie ce o fi...Povestea ca nu a putut prinde trenul de la ora 7 pt ca fetita dormea atat de frumos si nu a vrut sa o trezeasca...Isi cere scuze pt ca va intarzia si apoi inchide telefonul...Fetita parea trista..un inger de fata,credeti-ma era un ingeras...Dupa ce musca (parca fara spor) dintr-un sandwitch ,il impacheteaza tacticos si il intinde femeii spunand ca nu mai poate...Femeia,o dojenea...o intreba daca vrea inapoi acasa(oriunde ar fi aceasta casa)...ea raspunde ca DA...observ fata femeii exprimand emotie dar si tacerea ei nestiind ce sa-i raspunda...apoi o invita sa se intinda iar fetita (continuand sa fie trista) se intinde in bratele ei incercand sa doarma... Ma apropiam de Ploiesti si ma intrebam :
-De ce oare nu mai vine *nasul*?...Nici nu apuc sa-mi termin bine gandul si apare...Nu aveam emotii pentru ca vorbisem cu el si nu aveam de ce sa-mi fac griji...de acum ii cunosc pe toti,sunt ca si amicii mei - glumind un pic cred ca m-as saluta cu ei pe strada daca m-as intalni intamplator...Ma *taxeaza* cu respect...fofiland banutii(5 lei-palarei) cu tactica de sub un bilet vechi ...spun si eu frumos un multumesc din suflet si imi continui prospectarea peisajului ce imi trecea cu repeziciune prin fata ochilor...Trece *nasicul* nostru la doamna cu fetita de langa mine si incepe show-ul...Doamna (respectabila de altfel) explica politicos situatia cu legitimatiile speciale de calatorie dar *nasul* ramane ferm pe pozitie si incepe a explica pe un ton rastit de se uita tot vagonul la scena...cum ca trebuie sa plateasca 45 de lei pt ca este fraudulos sa circuli cu trenul in aceste conditii si ca aceste legitimatii speciale de calatorie se pot viza prin 4 metode diferite...cum ca sncfr-ul ofera aceste variante tocmai pt a veni in ajutorul calatorilor care folosesc aceste legitimatii...Femeia,speriata...spune ca nu are decat 10 lei,copilul incepe sa planga...nasul de neatins...pleaca in cele din urma urmand sa revina mai tarziu sa incaseze banutul pt amenda...
Raman surprins (cunoscandu-mi propria situatie) si observ copilasul incepand sa planga si cu tristete in glas spunandu-i mamei ca or sa ramana pe drumuri...Femeia rabdatoare si plina de calm ia copilasul in brate si il calmeaza spunandu-i ca ei nu o sa-i faca nimic *nasul* si ca va rezolva ea la Buzau (unde trebuia sa incaseze in gara niste bani de la un cunoscut)...situatie prezentata si *nasului* dar neacceptata de acesta ...care a venit cu un raspuns sec...va dau jos la Ploiesti...

Situatie neplacuta...am ramas uimit si ce-mi zic...ma uit in buzunar si realizez ca mai am 32 de lei...auzisem in discutia femeii cu nasul ca aceasta mai are in jur de 10-12 lei si m-am gandit sa o ajut...Indraznesc si intru in seama cu doamna...Respectos o rog sa ma ierte ca intervin...(eram doar noi doi si copilul de acum)...ii explic cum ca as vrea sa o ajut si ramane incremenita de ceea ce vreau sa fac...I-am spus sa nu-si faca probleme si ca ar fi pacat sa coboare la Ploiesti si cu fetita dupa ea sa astepte in caldura urmatorul tren...Imi pune o conditie cum ca accepta banii decat daca ii dau un nr de tel si o adresa ca sa ma contacteze...ii dau nr meu de tel...evit adresa si inmanez banii...In clipa urmatoare copila imi sare de gat si aproape ca plange de fericire spunandu-mi:...Cu banii astia puteti sa faceti altceva domnule...Raman stupefiat si constat ca la cei 7 anisori ai ei gandeste foarte matur ...ii explic ca nu trebuie sa-si faca probleme...ii ating usor barbia cu mana si ii spun sa fie cuminte si ca nu trebuie sa planga niciodata...Aproape ca ajunsesem in Ploiesti si trebuia sa cobor...Ma desparteam cu greu de copila care acum zambea...Imi iau La revedere in cele din urma si imi multumeste si fetita dar si doamna respectiva...Urmatoarea replica a copilei m-a lasat masca....
-Hai sa coboram si noi aici !!!...M-am despartit cu greu si am plecat mandru ca am putut sa ajut asemenea oameni...Mergand pe peron fetita ma priveste din vagon,imi face cu mana si....ce credeti?....deschide geamul (ajutata de mama ei)...si imi striga....
-Ne vedem in Romania...Am zambit cu mandrie si mi-am inceput ziua de munca cu zambetul pe buze....

Nu am expus aceasta postare pt a impresiona pe cineva sau pt a scoate in evidenta bunatatea mea...Le am si eu pe-ale mele,nu sunt nici pe departe perfect...nu caut perfectiunea...Am simtit doar sa va expun mica mea intamplare si sa ma bucur impreuna cu voi ca am putut sa ajut pe cineva...In rest...ramane de vazut,ce va fi...daca ma va mai suna vreodata sau daca ne vom mai intalni...nu asta conteaza...oameni buni...sa nu uitam sa FIM OAMENI...

V-am salutat cu respect...

O avem de locul 12

AVERTISMENT – IN ACEST POST SE VOR FOLOSI CUVINTE VULGARE .

Cu viteza vantului si a gandului am aflat o stire (pe bune) conform careia cercetatorii germani (culmea, nu britanci) ar fi facut un top al penisurilor din Europa... Adica au masurat 10 mii (zece mii) de penisuri din 25 de tari. In stare de erectie, zic ei, cercetatorii germani... Si avem o veste buna si una proasta... Aia proasta ar fi ca nu suntem in top zece, adica vai pe puta noastra... Aia buna e ca in spatele nostru mai sunt 13 state cu penisuri si mai mici,...adica putulici, noi fiind pe un onorabil loc 12... Adica iar am picat undeva la mijloc, cum ne-a fost dat intreaga noastra istorie.

Conform masuratorilor facute (intotdeauna m-am intrebat cand am citit despre astfel de masuratori cum si mai ales cine ii convinge pe subiecti sa …faca o figura frumoasa, poate sunt niste cercetatori gen Cici Balerina sau poate, de ce nu, Pamela Anderson) romanul are lungimea medie de 14.30 cm de puta.... Sunt convins ca toti veti sari sa spuneti:”asa mica?!”, dar conform cercetatorilor germani neamul romanesc sta bine la capitolul…asta.

Cel mai prost, adica pe ultimul loc, sunt grecii... Fluiericea lor medie ar masura 12,18 cm. Alo, Leonidas, numa’ casca-i de tine! ...Cum naiba ai reusit tu sa faci puta atat de mare la Termopile?!... Asta ii ajuta pe turistii romani, masculi, care-si fac concediul de vara pe plajele Greciei... Da, puteti purta (oribilii) slipi tanga fara jena. Grecoaicele va vor privi cu ochi mari si intunecati de apreciere. Iar grecii va vor impinge, ca din greseala cu freza in nisip...

Stimati romani, va avertizam insa ca nu ar trebui sa faceti pe smecherii in Franta... Pe Coasta de Azur. Pentru ca ei, Jeanii Valjeani, sunt detinatorii matarangii numero uno din Europa, cu o marime medie de 15,48 cm. ..La multi ani si la mai mare, acum realizez ca bietul Napoleon (se spune ca o avea de vreo 6 cm) era exceptia ce confirma regula. Si acum inteleg de ce fac frantujii pe smecherii si daca-i gasesti cu curu-n noroi...

Si mai am o veste trista. Si italienii stau bine in comparatie cu noi... O au cu 0,65 cm mai mare. Se pare ca suficient de mare diferenta ca sa ne-o traga bine pe unde ne-au prins prin anii 105-106.... Si suficient de mare ca tot mai multe romance sa-si lase sotii acasa, motivand ca ele merg sa castige o paine cinstita in Italia... Yeah, right…

Dar sa incheiem cu o veste buna. Castraveciorul bulgaresc e mai mic decat carnatul nostru de Plescoi. Nu stiu cu cat, ca nu ne-au spus cercetatorii germani. ..Cert e ca sint cu 4 locuri in…hmmm….spatele nostru. Deci sint suficient de in spate si o au suficient de mica sa ne-o traga cand ne prind, pe nestiute…

Noi sa fim sanatosi.

Barbati “imbunatatiti”

Noi, masculii, sexul (preferabil) tare, blestemul si binecuvantarea voastra, doamnelor, doriti si huliti in egala masura, sintem total dezavantajati dintr-un punct de vedere. Doar unul, ca in rest nu ne plangem, sintem binecuvantati cu multe si bune... In cazul in care vrem sa ne upgradam un pic lookul nu prea avem ce face. Voi aveti un intreg arsenal la indemana... Ma refer la farduri, coafuri, vopseluri, rimeluri, lentile, botoxuri, silicoane, push-upuri. Daca esti femeie si nu arati ca Padureanca la trezire (rosie in obrajori ca tomata data-n parg, cu cositele negre ca pana corbului si groase ca piciorul calului, cu buzele rosii si fragede ca fragutele, cu ochii umezi si cristalini ca lacul cel albastru de munte) te incui o ora in baie si iesi de acolo mai aratoasa ca Gina Lolobrigida... Piesa, vorba aia... Pe cand noi?! Noi nu prea avem de ales, asta daca ne pasa cum aratam. Si daca incercam sa facem ceva sintem judecati. Brusc nu mai suntem heterosexuali pentru ca ni se spune metrosexuali cu porniri homosexuale. Nu ca ar fi ceva rau in asta… Si pentru ca exista mii de dame care le dau milioanelor de dame sfaturi sa fie mai frumoase, m-am gandit sa fiu eu dam si sa le dau miilor de dami niste sfaturi sa fie toti Van Dammi...

1. La barbati totul tine de atitudine... Mai ai un smoc de par, poarta-l cu mandrie. Chiar daca e deasupra urechii stangi... E smocul tau, restul parului a cazut din cauza unei functionari intense a creierului. Care a supraincalzit calota craniana si a dus la arderea radacinilor. Deci e semn de mare desteptaciune, vultur plesuv ce esti tu...

2. Ai burta, nicio problema... Semn evident de prosperitate. Muritorii de foame nu au burta. Nu au cum sa o formeze, nu au cum sa o o intretina. Indreapta umerii, scoate burta in evidenta, nu-i usor sa faci burta, nu-i usor sa porti o burta... E semn de putere, de coapse de otel ce sint nevoite sa deplaseze o sarcina suplimentara... Zambeste sigur pe tine, calca apasat, imprima burtii o miscare sexy asa cum unele femei au invatat sa paseasca in asa fel incat sa-si puna fundul in valoare...Eventual...scarpina-te cu mandrie in buric si pentru a creste placerea,zambeste larg sa se vada dintele de haur pe care de asemenea trebuie sa il expui cu mandrie de fiecare data cand ai ocazia....ohhh,da...(era sa uit)...ascunde-l totusi la vreo bataie pentru a evita atragerea atentiei adversarului si sa nu foloseasca dintisorul tau exact ca pe o tinta de antrenament...in rest,totul e ok...

3. Ai curul mare si turtit dar ai vrea sa-l ai mic si rotund? Ca la asta crezi tu ca se uita femeile? Gresesti... La asta se uita femeile superficiale, care apreciaza aparentele si nu sint interesate de chestiunile profunde. Un cur mare si turtit inseamna munca de intelectual... Munca de creatie... Un om care are un job de creatie este creativ pe toate planurile. M-ati auzit, doamnelor, pe TOATE planurile... Un cur turtit inseamna munca de raspundere, de coordonare, inseamna idei, decizie, putere. ..Cur mic si tare, piept bombat plasat deasupra unui abdomen bine proportionat au intretinutii, filfizonii ce merg la sali ca sa-si poata purta mai apoi tricourile mulate si blugii jerpeliti. Ei nu au altceva in cap decat gantere, ochelari de soare si ritmuri tz tz tz tz de club. Oameni pe care nu te poti baza.

4. Ai bratele subtiri ca trestia si o paloare bolnavicioasa in obraji? Normal. Nu dai la ciocane in gerul iernii. Nu tai coapci in padure. Nu torni betoane in santiere. Culoarea din obraji ti-e data de orele lugi petrecute in *culisele puterii*, acolo unde se face si se desface lumea... Omule, arata-i femeii buricele degetelor tale, las-o sa vada izvorul creatiei, las-o sa-to vada pielea usor patinata de numaratul banilor, de scrisul cecurilor. Sau de ce nu, al poeziilor... Cati crezi tu ca mai sunt ca tine, multi?! Nu, nu mai sunt. Si, vorba aia, barbatul tre sa fie un pic mai frumos decat dracu’. In rest totul tine de atitudine!

sweet love kiss...

Sufletul meu vorbind cu mine...

Poti sa ii spui "Te iubesc" inainte de masa si "Strang eu masa, puisor" dupa, Totul din iubire. Poti sa o suni de 10 ori pe zi sa o intrebi ce face, doar pt ca iti e dor de ea... Daca ii trimiti un buchet de trandafiri urias simti ca infloresti de bucurie... Daca ii faci cadou un cristal Swarowski fara motiv ("just because it's Sunday") sau orice altceva (chiar un lucru minor) cumparat din dragoste ,te simti fericit... Daca o vezi intrand la duş si te innebuneste cu silueta si sanii ei perfecti,simtind cat de norocos esti,asta e implinire sufleteasca. Daca abia astepti sa o vezi din nou ca sa faceti dragoste este dorinta,pasiune si placerea de a fi cu ea.... Daca o scoti in oras la teatru sau pur si simplu la o plimbare,reprezinta tot ce te face fericit. Daca pleci de nebun dupa ea, doar sa va vedeti pt cateva clipe sau sa va impacati dupa o cearta, iti asculti simturile si iti urmezi inima.... Daca o ajuti sa treaca peste cele mai grele momente din viata ei,ascultand-o si incurajand-o pt ca merita si crezi in ea,este pentru ca e parte din tine....

Eu...vorbind cu sufletul meu...

...simt si traiesc alaturi de tine...

Atunci cand inchid ochii si tu ma invalui cu fiinta si aura ta, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de tine, atunci stiu ca te iubesc... Daca imi spui cuvinte grele si eu vreau sa strang in brate, atunci te iubesc... Daca vreau sa fiu langa tine pur si simplu, dar nu sunt si te las sa respiri, te iubesc. Daca ma scol dimineata cu gandul la tine, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunci sau daca imi zambesti sau de ce imi spui, si seara mereu sunt melancolic pt ca nu esti langa mine, inseamna ca te iubesc... Daca eu nu sunt poet, dar iti scriu o poezie, te iubesc. Daca mi-as da cele doua picioare pentru fericirea ta, chiar daca nu esti cu mine, atunci sigur te iubesc... Daca iti spun ca te iubesc si tu ma refuzi cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru tine, inseamna ca am dreptate. Daca vreau sa iti aflu temerile si greutatile in speranta ca le pot lua asupra mea ca tu sa nu trebuiasca sa le cari, o fac pt ca te iubesc. Daca ma voi descoperi vreodata in totalitate, te voi iubi pt totdeauna si ne vom consuma iubirea in rai (pentru ca acolo vom fi)...impreuna

Specialistii lu’ peste

Eu sint cel care in anul 1990 imi faceam jucarii din scanduri de lada, cuie si dopuri de pluta...

Eu sint cel care dintr-o pereche de pantofi bej, cu scai, mi-am facut in 1992 o pereche de pantofi negri cu siret... Si nimeni nu si-a dat seama...

Eu sint cel care in 2001 castigam 7 milioane de lei, plateam rate de 3,5 milioane, , ma imbracam si mai reuseam si sa traiesc... Dar tot eu am fost cel care in acele vremuri i-a luat gagicii (de atunci) salam ieftin desi ea isi dorea muschiulet si i-am oferit flori furate din gradinile blocurilor,desi ea isi dorea trandafiri...... Am refuzat-o desi eram inca in perioada de curtare...

Si voi imi spuneti mie cum sa economisesc, cum sa-mi planific cheltuielile ca sa fac fata crizei?!... Mai oameni buni, eu am trait intr-o criza permanenta... Si daca nu strabat o criza inventez o criza. Altfel nu ma simt bine...Unii spun ca sunt nebun,sau poate ambitios dar eu cred totusi ca sunt doar un simplu om,cu suflet si doar cu ambitie si poate putina minte...caut sa imbunatatesc mereu fiecare situatie si sa supravietuiesc in conditiile date pana la capat...oricare ar fi acel capat si unde...pe romaneste prefer sa pier pe mana mea si a oamenilor care totusi cred in mine...(decat sa casc gura la diversi specialisti)...imi pare o varianta buna in care eu cred cu putere...

Postarea de azi e inspirata din aparitia unei noi categorii de specialisti... Romania e plina de specialisti in orice, sintem un popor special, o natie aleasa, divina, ne pricepem la orice, nu la nivel de cunoastere ci de epxertiza si analiza... Dar cu toate astea avem mai putini kilometri de autostrada decat Statul Bantu... Ei bine, au aparut pe fondul crizei aceste firme de consultanta care te invata si ma invata, cum sa strang cureaua... Baieti destepti, care se vor imbogati in vremuri grele din banii unor fraieri care teoretic nu stiu cum sa se gospodareasca si practic vor sa economiseasca bani...(parerea mea)...

Deci, ca sa ne fie clar, niste oameni care au tot mai putini bani apeleaza la alti oameni care, contra cost, ii vor invata cum sa-si dispecereze banii. Platind niste bani pentru aceste sfaturi competente. Pai sfatul meu (daca imi permiteti), incompetent, ar fi sa economiseasca niste bani si sa nu mai apeleze la acesti competenti... Deja sunt in castig. In al doilea rand am vazut la televizor un asemenea specialist in economii. Pai specialistul ala, care era de fapt specialista, parea a purta numele Criza... Sa-i zicem Criza Ionescu... Vedeai criza in ochii ei. Auzei criza in vocea ei tremuranda. Daca asa arata specialista care stie cel mai bine din Romania ce trebuie sa faci cu banii, daca ea e idealul romanului traitor in vremuri de criza, pei eu vreau sa fug in Ghana... Daca eu voi ajunge in cel mai bun caz ca ea, care face pe consultanta cu mine, imi dau seama ca viitorul meu ( de criza) e deosebit de negru...

Pana una alta cred ca eu stiu mai bine decat oricine ce vreau sa mananc, cu ce hartie vreau sa ma sterg la fund (2 straturi, 3 ori 8, cu arome ori fara) cu ce sa ma imbrac si unde sa-mi fac vacantele... Eu decid ce benzina imi bag in masina sau o imping pana la serviciu si inapoi acasa. Impingand masina nu mai dau nici bani la sala...

Totusi as fi curios sa ma intalnesc cu un specialist in criza. Sa-l intreb daca a venit la intalnire cu masina sau cu autobuzul (economie) sau pe jos (economie-economie). Sa-l intreb ce a mancat de dimineata, ce a baut, ce pantofi poarta, ce chiloti, cu ce detergent si-a spalat chilotii sau daca i-a spalat doar cu apa. Adica mi-as dori sa demonstreze ca e capabil sa faca economii dar in acelasi timp e si in stare sa duca o viata decenta...

Si abia apoi sa ma invete pe mine, cel care a vandut ziare,a spalat parbrizele masinilor ,a vandut produse de papetarie,a furat flori si a cumparat mezeluri pt sandwitch-uri, cum sa fac economie...

V-am salutat cu deosebit respect...

Picaturi de ploaie...

...Si imi e dor...de un nou sarut...

Am inchis muzica...am inchis usa...am inchis totul in jur ...iar in acest moment totul e tacut in jurul meu ...nu se mai aude nimic, singurele sunete sunt produse de tastatura...

Ideea e ca e liniste deplina si astept un singur lucru, sa inceapa sa picure usor, usor... iar mai apoi sa ploua...

Sunt indragostit (si tu sti asta-te iubesc pe tine Andra), iar ploaia(si nu numai) ma apropie mereu de tine,de amintirile noastre si de diminetile noastre in care parca timpul isi accelereaza miscarea facand despartirea atat de grea, ploaia asta functioneaza totusi in avantajul nostru imaginandu-mi ca voi gasi in fiecare strop de ploaie cate un sarut de-al tau si trimitandu-ti cu fiecare picatura de ploaie cate un gand de-al meu ...imi e dor sa aud cum se lovesc stropii de ploaie de fiecare obiect exterior din jur si imi dau seama cat de placut e sa adormi linistit sa simti iar cum se aude un zgomot necontrolat si care totusi are o ordine bine definita...

Sunt doar picaturi..., din nori...dar uneori totul e atat de placut incat ar trebui sa ne bucure...

E minunat sa iesi in ploaie si sa te lasi privit de cer...sa ridici privirea cat mai sus si sa vezi fiecare picatura cum se apropie de fata ta. Te ating zeci de stropi ... e o ploaie curata...rece...racoritoare...chiar speciala....

Suna ciudat sa iti doresti sa vina ploaia...si nu ca ar fii seceta... poti spune ce vrei...ador ploaia...daca mai e si noapte deja e intreg universul intr-o singura clipa...si poti savura viata pentru o mica perioada de timp altfel...facand dragoste pe covor,simtindu-ti trupul gol alaturi,simtind caldura pielii tale fine,mangaierea ta dulce si sarutarile tale atat de pline de dorinta...

O sa ploua iar...o sa te acopere candva o patura de picaturi reci...dar sa nu fugi si sa te adapostesti pentru ca pierzi toata placerea, pierzi exact cele mai bune momente in care te poti destinde...te poti relaxa si poti prinde viata iar...

Unii se simt vii doar atunci cand ploua, torential daca se poate si cat se poate de mult...si exista chiar o iubire intre ploaie si cel ce o adora...nici nu ai sa racesti daca te uzi leoarca...e ca un fel de "contract" cu Divinitatea...sau cu norii atat de darnici ce ne ofera aceste placeri... ne curata,ne protejeaza,ne mangaie si ne invaluie...

Ploaia....picaturi de suflete ce acopera alte suflete...picaturi de placere ce trezesc amintiri...picaturi de dragoste ce te fac sa plutesti si sa traiesti dragostea prin fiecare por...prin fiecare suflare,cu fiecare secunda ce trece...

Daca vrei sa simti cu adevarat ceva iesit din comun...si sa poti spune " woow" incearca sa daruiesti un sarut in ploaie ...si nu te opri...uita de orice se intampla in jurul tau si continua pana la epuizare sau pana la cer si inapoi...pentru ca daca se intampla lucrul asta e dragoste adevarata...

Sa-mi daruiesti sarutarile tale in ploaie......chiar si ultimele daca asta iti doresti... ploaia va fi martorul nostru mereu amintindu-ne de noi...e frumoasa ploaia,o asemuiesc cu dragostea,nu tot timpul perfecta,nu tot timpul linistita...dar intotdeauna pasionala si plina de momente ce produc amintiri...

Sunt si pesimisti care atunci cand ploua sunt tristi...si duc dorul de soare...si asemuiesc picaturile cu lacrimi pline de durere, cu dragostea neimplinita sau cu visul pierdut din cauza destinului. Dar sa nu dam vina pe destin pentru ce facem noi cu mana noastra.....

Eu zbor si ma bucur de gandul de acum ...vreau sa ploua cat mai curand, intr-o seara...sa fiu langa tine daca se poate si sa adorm cu gandul la ce vrem noi...amandoi...impreuna...un suflet pereche,doua picaturi ce intotdeauna se vor acompania,se vor impreuna si se vor bucura de fiecare clipa ce trece purtandu-ne in suflet...sa spunem la multi ani...acum,maine,peste 1 an sau poate 5...poate pana la sfarsitul vietii noastre...poate pana la sfarsitul vietii pe pamant...nu am sa visez la asta...pentru ca esti in realitate...si sper doar ca impreuna sa ne bucuram de fiecare strop de ploaie ce va trece peste noi...de fiecare furtuna chiar plina de suparare de va fi...unindu-ne cu dragoste asa cum meritam...


La multi ani Veve...!!!...Te iubesc in fiecare zi mai mult...mai mult...mai mult...intr-un infinit de sentimente sincere si calde...asemeni unei ploi de vara dar cu fiecare anotimp ce trece peste noi cu mai multa placere...

A fost odata ca niciodata

A fost odata ca niciodata o vreme de poveste...Au fost vremuri demult apuse, peste care au trecut ani si fapte...A fost odata vremea povestilor. In acele timpuri viata unui copil era plina de culoare... O camera mica a unui bloc mic se transforma ca prin minune ori intr-un castel, ori intr-o pestera incarcata cu bogatii. Iar copilul se transforma dupa voie ori intr-un Fat Frumos neinfricat, ori intr-un Muc cel Mic si istet sau intr-un Croitoras Viteaz... Copilul era intotdeauna de partea binelui. Si singura lui misiune era sa invinga zmei paralei, sa escaladeze turnuri, sa ucida balauri ce scoteau flacari pe nari, sa salveze printese incuiate dupa usi grele, zavorate cu gratii de metal... Un harait de placa al unui pick-up vechi era poarta dintre lumea reala si lumea de poveste... Un pacanit usor, poarta se ridica si mii de lumi isi asterneau drumurile grele ori de aur, la picioarele copilului. Copilul trebuia doar sa aleaga pe ce drum vrea sa o apuce in seara respectiva... Ce vrea sa fie, ce piedici vrea sa treaca. Aceste lumi stateau cuminti in rafturi, in fiecare seara. Ori sub forma de placi de vinil, in coperti colorate pe care asteptau printi si printese. Ori sub forma de carti mici si dolofane. Povesti Nemuritoare, daca le mai tineti minte...Si eu am fost copil,un copil simplu ce am crescut (ca voi ceilalti) cu aceste momente,cu povesti cu printi sau printese...si acum inca mai sunt copil si cu mandrie va spun ca mi-as dori sa pastrez in suflet aceasta placere toata viata.In aceasta seara am sa va descriu o poveste amuzanta prin ochii copilului ce sunt acum...Sper sa va distrati si astept cu interes parerile voastre...

Albul ca Zapadul

Era o zi nu tocmai buna de nascut. Dar Rominei ii venise sorocul, fructul dragostei ei fierbinti cu Albano dadea sa iasa afara. Acum, in mijloc de octombrie, acum, cand era frig, acum, in zi de marti. Nu tocmai zi, ca era spre seara. Si in salonul de nasteri palpaia un bec chior.

Fara prea multe dragalasenii, Romina a fost poftita de o asistenta trupesa sa se puna pe masa de nasteri. Cu cracii in sus. Si sa nu mai vaite ca nu rezolva nimic. Si sa nasca odata (ca niciodata), ca avem treaba. Speriata si infrigurata, Romina s-a supus. Intotdeauna a fost ascultatoare...sau grabita... (ca o paranteza, nici lui Albano nu i-a rezistat mult, mai exact deloc. Italian de italian, macaronarul i-a zis scurt intr-o zi, ziua in care s-au cunoscut: Vaffanculo! Nu a iesit chiar asa, au intervenit usoare schimbari de pozitie, dar au fost urmari. Adica a ramas gravida. Nu s-a opus. Albano s-a speriat si a fugit. Oricum era neserios. Nu s-a opus nici atunci.)

Si asa a aparut pe lume Albul ca Zapadul, in acea zi friguroasa . Era atat de alb incat toti cei din sala de nasteri au crezut initial ca-i mort demult. Si au inceput sa fredoneze prohodul. Nu, el era doar alb. Alb de tot. Atat de alb incat dupa ce a fost pus pe un cearseaf imaculat, asistenta trupesa era sa se aseze cu curu’ pe el. Era mai alb decat cearseaful, grasa nu-l vazuse...

Dar anii au trecut. Albul ca Zapadul crestea frumos. Dar era tot mai alb. Adeseori lumea il intreba daca se simte rau si-l trimitea acasa. La scoala nu apuca sa bage capul in clasa, ca profesoara ii zice:”Du-te acasa, ti-e rau” El, bietul, incerca sa zica:”Nu mi-e rau, asa sint eu, mai alb…” “Taci, nici nu-mi imaginez cum poti vorbi la cat de rau iti este. Du-te acasa.” El, care mostenise graba lu’ ma-sa, pleca acasa...

Din cauza culorii i-a fost greu sa-si gaseasca si o slujba. Intra la interviuri, angajatorii sareau sa-i dea un pahar cu apa. Si-l trimiteau acasa. “Pai nu mi-e rau, am venit la interviu…” “Imi pare rau, nu vrem sa lesinati la interviu, va rugam sa plecati acasa. Va sunam noi….” Nu, nu-l sunau. Dar nici el nu insista.

Dupa zile si zile de incercari, a reusit sa se angajeze. La teatru. In unele piese era statuie. In una a fost chiar un bust... Il trageau intr-o cutie de la bust in jos si el statea asa. Alb cum era. Intr-o alta piesa era monument mortuar intr-un cimitir. Statea intins pe o placa cu ochii inchisi. Asa alb cum era el. Si toata lumea zicea ca e un actor foarte foarte bun.

Viata incepuse sa fie frumoasa. Pana intr-o alta buna zi, cand la teatru s-a nimerit si primarul localitatii Albena. Acolo primarul se alegea dupa culoarea pielii, adica era cel mai alb cetatean. Deci si primarul din Albena era alb, dar nu alb ca Albul ca Zapadul nostru. Oricum, primarul s-a inegrit de furie si gelozie. Exista un om mai alb ca el, un om care-i putea fura postul. Trebuia eliminat. L-a chemat pe vanator. Si i-a zis sa-l impuste...pac-pac,m-ai inteles???

Vanatorul l-a pandit cand iesea de la teatru. A pus pusca la ochi, Albul ca Zapadul i-a aparut in catarea pustii... Asa alb cum era el. Vanatorul s-a speriat, i-a zis sa se duca acasa daca ii e rau. Si asa a scapat. Vestea i se dusese insa. Inclusiv pana in dormitorul primarului din Albena, la nevasta lui. O mulatra focoasa, Mihaelova Jacksenova, ce se dorea pe alb. Pe cat mai alb. Cum Albul ca Zapadul era mai alb ca sotul ei, primarul din Albena, a facut pe dreacu in patru si a ajuns la eroul nostru. S-a pus pe el, el nu a comentat ca era grabit ca ma-sa. Romina, v-am spus de ea...

Dupa noua luni, intr-un spital inghetat, venea pe lume un nou copil. Osama. Nu Obama, Osama...

Si au trait fericiti pana la adanci batranete...PAM-PAM..

SFARSIT...