duminică, 21 martie 2010

Intrebare existentiala


Vad multi oameni care-si duc viata de la o zi la alta. Fiecare zi e o lupta pentru supravietuire. Painea de pe masa poate lipsi azi. Medicamentul care-i tine pe linia de plutire e scump, poate prea scump. Unii reusesc sa invinga, sa-si schimbe cursul vietii. Ajutati de mintea lor, de imprejurari, de prieteni, de conjucturi favorabile. Altora, carora toate le-au mers din plin, viata li se schimba brusc in mod negativ. Si nu le trebuie mult sa cedeze.
Cei invatati cu greul cred ca sunt mult mai solizi in anumite momente chiar daca si acestia au nevoie de sustinere si incredere pt a depasi astfel de situatii mult mai usor decat ar face-o singuri. Cred ca acesti oameni pot aduna in spatele lor mai multe probleme de acest gen decat cei care au dus o viata lipsita de griji. Cei care lupta si spera cred ca au sanse sa iasa la liman pt ca fiecare zi o privesc ca pe un tarm indepartat, demult dorit, demult visat, pe o corabie ce pana atunci a plutit prin furtuna. Exista si cei la care apare blazarea, trairea rectilinie si uniforma prin noroi si lipsuri. Putinul devine un mod de viata, lipsa de pretentii devine obisnuinta, absenta visarii e la ordinea zilei. Nu-si permit sa viseze pentru a nu fi dezamagiti. Si o noua dezamagire poate fi prea mult.

Eu optez pentru lupta in orice conditii, consider viata bunul cel mai de pret.Sunt un visator de felul meu si cei care nu viseaza si spera sau lupta alaturi de mine nu au ce cauta in inima mea.Am idealuri,propriile mele idei si desi sunt o fire ambitioasa recunosc ca uneori depind de sustinerea si sfaturile celor din jur.Urasc singuratatea si o astfel de viata nu mi-ar fi pe plac,poate dasta caut mereu atentie si sustinerea macar morala in anumite momente sau situatii intalnite in viata mea.Cu toate astea imi permit sa va pun acum o intrebare ce poate parea simpla dar care in acelasi timp este extrem de grea, parerea mea:

Daca ai avea de ales, ai vrea o viata buna, plina de orice iti doresti dar scurta, ori o viata lunga si, sa spunem, mai “chinuita”.

Eu as opta pentru varianta doi. Avand in buzunar speranta, increderea in mine si increderea in cei dragi mie.


Numai bine prieteni...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu