Buna dimineata...pis

http://www.youtube.com/watch?v=LHizBni2DKw&feature=related


M-am trezit inainte sa sune ceasul...mai aveam 20 de min de somn insa ceasul meu biologic m-a indemnat sa ma trezesc...primul lucru pe care l-am facut a fost sa te privesc...dormeai linistita,zambeai in somn asa cum faci de obicei si imediat sufletul mi-a fost incalzit.Te-am privit cateva minute,te-am mangaiat usor si abia daca te-am atins cu buzele pe umarul drept.Ma indesase-i in perete iar tu dormeai pe mana mea stanga care iti sprijinea capul.O priveliste dulce,romantica si totusi atat de emotionanta.Apoi mi-am inchis ochii incercand sa mai profit de putinele minute pe care le mai pot sta langa tine pana cand intr-adevar o sa sune ceasul.Il oprisem pe al tau,nu am vrut sa inceapa sa cante si sa te trezeasca...Zaraza...frumoasa mea zaraza ce stai langa mine si dormi linistita stiind cata nevoie am de tine si cat de fericit ma faci...Clipele au trecut si in cele din urma a sunat ceasul meu,exact la timp ca-ci atipisem iarasi in imbratisarea si caldura ta...iarasi te-am privit,dormeai atat de linistita si pt o clipa m-am intrebat:Ce te face sa fi atat de pura,de linistita,de frumoasa?...poate ca oboseala,poate ca linistea pe care o simti iubindu-ma,poate amandoua...gata cu intrebarile (mi-am zis) si am plecat usor din pat stiind ca trebuie sa ma pun in miscare.Am dat buna dimineata,mama ta ma astepta deja in bucatarie cu cafeaua pe masa...un sentiment de multumire am simtit la primul cuvant de buna dimineata pe care l-am rostit simtindu-ma apreciat,oarecum important si cel mai mult simtindu-ma linistit si implinit ...Am evitat primele contacte vizuale (chipul meu nu putea ascunde in primele minute oboseala dar si tristetea ca am sa plec de langa tine)...apoi,m-am uitat pe geam spunand ca...Parca ar vrea sa ploua...gandindu-ma totusi ca nu va fi asa,ba din contra,va fi o zi buna,linistita,de dor si de amintire a acestor clipe...asa cum sunt,cum au mai fost si cum vor mai fi.Am plecat la baie,intre timp iti luasem un mic notes si un pix,te-ai obisnuit deja sa-ti las biletele pe tastatura si eu m-am invatat sa le ofer pt ca este modul meu de a-ti spune buna dimineata atunci cand faci ochisori si nu sunt langa tine.Am scris cateva randuri,nu stiu cat de importante si cat de coerente sunt,e dimineata,sunt obosit si usor trist ca trebuie sa plec(asa sunt de fiecare data) dar nevoia de a-ti spune ceva (chiar si cand dormi) ma copleseste...Dupa ce m-am spalat pe ochi am revenit in bucatarie unde am inceput ca de obicei o conversatie placuta cu mama ta,care de fiecare data imi da putere si speranta ca vor veni momente bune in ziua si in saptamana care urmeaza...Sorb primele guri de cafea imi aprind tigara si ma uit pt prima oara la ceas...e 7.20 si parca acum 2 min sunase ceasul.Hotarat nu am sa ma leg de timp in dimineata asta...el imi ofera aceste clipe de fericire alaturi de tine si ai tai...in casa ta...cu familia ta...ce sa am cu el?...In fine,totusi el trece si ajung iarasi langa tine facandu-mi bagajul in liniste,faci ochisori si imi oferi un zambet plin de caldura.Iti spun buna dimineata,imi raspunzi si inchizi iarasi ochii incercand sa dormi...esti usor trista ca va trebui sa plec,ai pus mana pe locul unde am dormit eu si din cauza oboselii ai atipit iarasi.Imi dau cu parfum,imi verific toate cele si inainte sa ma cobor in genuchi langa patul tau te intorci (ca prin vis ) cu fata spre mine si iarasi imi zambesti,pari linistita...totusi usor trista stiind ca am sa dispar...iti iau mana si o sarut,nu stiu daca simti dar iti lasi mana moale si te bucuri de buzele mele...nu ma pot abtine si vin peste tine in pat strangandu-te in brate...iti spun ca te iubesc soptindu-ti linistit cuvintele mele de amor...ma intrebi daca am dormit bine si iti raspund privindu-te...excelent pisule...apoi,imi spui sa am grija azi...si apoi ma despart cu greu ducandu-ma spre usa,nu inainte de a te mai privi inca odata cum dormi...iti soptesc ca te iubesc si iti doresc o zi si o saptamana excelenta ...apoi te las sa continui somnul.Imi iau la revedere de la parintii tai si plec la drum...Metro-ul ma astepta...mi-am gasit un loc si am simtit cum parca mi-e greu sa plec...nici metrou-l nu pleca(parca spunandu-mi ca ar trebuii sa cobor,sa alerg sa te mai sarut odata) ca ma va astepta...am suspinat cu gandul la asta si am plecat spre gara...aici trenul nu era garat(iarasi un semn ...mi-am zis)...si am privit in zare asteptandu-l...mi-au venit in minte clipele de ieri cand dupa o zi obositoare ai dorit sa ma vezi si sa fiu langa tine chiar si usor rautacios de sunt uneori...sti deja ca numai in bratele tale si langa tine ma simt complet...Dupa cateva minute eram deja in tren plecand spre Ploiesti.Mi-am pus filmul pe telefon si in timp ce rula imi aruncam ochii peste peisajul ce se desfasura cu repeziciune lasand in urma orasul de care ma leaga dragostea de tine...iarasi am simtit emotia si dorul clipelor traite (ce o fi cu mine?)...de ce azi e altfel?...imediat am simtit cum melancolia imi da putere si am zambit luminand compartimentul...iti amintesti?...mi-ai spus sa zambesc si asta am facut...de 7 luni fac asta si sunt mai fericit ca niciodata ...am ajuns la munca pisule acum...am sa ma gandesc la grija pe care mi-o porti si pana data viitoare cand am sa te strang in brate promit ca o sa am grija de mine...abia astept sa te aud,sa te simt cum zambesti si o sa adun iarasi dor de tine,dor de noi...nu stiu exact de ce am simtit sa scriu aceste randuri dar acum cand ma apropii de sfarsitul postarii simt o implinire si o fericire calda invaluindu-mi trupul stiind ca o sa le citesti si tu...asteptandu-ti reactia am sa-mi raspund singur stiind ca ceea ce simt e DRAGOSTEA...sunt fericit ca te am,sunt mandru de asta si NU AS VREA SA-TI DAU DRUMUL VREODATA SAU SA-MI IMAGINEZ CA TE-AS PUTEA PIERDE ...as fi iarasi pierdut,as fi trist si nu mi-as ierta-o vreodata...as fi iarasi doar pe jumatate...



Buna dimineata ingerule...

Felul tau de a fi...

Mi-ai invadat mintile fara pic de rusine sau parere de rau. Nu te-ai gandit niciodata ca exista astfel de sentimente,astfel de ganduri,de vorbe ,o astfel de dragoste...nu te-ai gandit ca poti trece prin asa ceva,ca poti simti toate astea si chiar mai mult de atat....cand razi,cand te intristezi,cand esti melancolica,cand esti exuberanta,cand ai nevoie de liniste,cand te relaxezi,cand pur si simplu vorbim,chiar si cand dormi... Eh, aflii acum ca nici eu nu cunosteam toate astea...aveam habar dar niciodata nu le-am trait...nu asa...nu atat de frumos,de intens,de pasional si de sincer...draga mea.
Stii cat te iubesc? De unde sa stii? Chiar nici eu nu am idee cateodata … e prea mult pentru gandirea mea, pentru gandirea omeneasca. Stii bine ca iubirea e irationala, de-asta e mai bine sa fie simtita si aratata cand trebuie,fara alte ocolisuri. Vino la mine! Arunca-te in bratele mele si uita grijile, poluarea, prietenii, scoala; lasa muzica deoparte si lasa-ma pe mine sa iti cant . . . Hai sa ne imaginam ca doar atat exista in lumea asta: tu, eu, un tricou lung, un cearsaf racoritor.Hai sa dansam...
Vreau doar sa ma tii in brate . . . sa imi dai drumul cand iti voi spune eu “gata”, dar crede-ma, ai de asteptat.
Eu imbracat in tricoul de la tine,simtindu-ti parfumul dulce ,gustul pielii tale catifelate...caldura ta,atingerea si mangaierea ta...respirandu-ti ideile,impartasindu-ti gandurile,simtindu-ti alinarea dulce a rasfatului si a fericirii in fiecare gest. . . tu jucandu-te in parul meu, in timp ce iti vorbesc, apoi sa iti mangai chipul, sa te iau (iarasi) in brate, sa te tin strans, sa te simt asa . . . aproape; sa te simt parte din mine, sa te simti iubita,apreciata si respectata pentru ceea ce esti si pt.ceea ce ma faci sa fiu langa tine...!
Ma amuza ca observi fiecare gresela a mea si o accentuezi uneori,privesti totul cu zambetul pe buze si ma asculti fermecata cum iti soptesc vorbe de amor,imi zambesti topindu-mi si cele mai inghetate ganduri,ma mangai facandu-ma sa vibrez.Ma intelegi,ma sustii,ma respecti si ai grija de mine,ma certi,ma jughinesti,ma doresti si ma corectezi crezand in mine...in noi... E atat de placut sa te simt,sa te aud,sa impart totul cu tine ...chiar si rautacioasa fiind esti amuzanta si incitanta in felul tau natural de a fi, ba chiar totul se transforma intr-un mister al naibii de placut, de nedeslusit. Ce as mai putea vrea de la tine? Sa fii aici, sa fiu acolo...atat, si as fii pe deplin multumit, impacat, fericit, iubit [ . . .]
Ahhh, cat imi place felul tau de a fi: imi place pt ca esti atat de delicata . . . cu mine. Nici nu am nevoie sa te porti frumos cu altii, ma intereseaza totul unitar- noi. Imi place sa te iubesc, imi place cand imi spui ca ma iubesti. Imi placi cand razi, parca esti un copil care si-a revenit dupa o nota proasta luata la scoala, imi place ca ascunzi entuziasmul, dar te bucura un gest minor, daca vine de undeva din adancul sufletului. Te iubesc pentru ca ma faci sa ma indragostesc tot mai mult de tine, pentru ca imi trimiti mesaje si imi spui . . . ceea ce simti, pentru ca iti place sa ma joc in parul tau,iti place sa imi simti mainile alintandu-ti in mangaierea lina ...pielea . . . pentru ca sunt prea multe motive sa le pot insira aici. Imi placi pentru ca esti copil, esti pur si simplu unica, esti dulce,esti sincera,naturala,rautacioasa,ambitioasa ,frumoasa si desteapta,esti tot ce am nevoie...si esti a mea facandu-ma cel mai fericit barbat de pe pamant...Imi place la nebunie sa te privesc [ . . . ]...imi place la nebunie sa TE IUBESC...

Ganduri frumoase…in timp

Mi-e teama timpul sa nu-l pierd si sa ma uite clipa...
Ma inteb uneori...de ce las timpul sa treaca?...si ma simt vinovat parca de nedreptatea pe care o simt in unele momente cand clipele frumoase par sa se termine pt moment...asta mi-a inspirat randurile ce urmeaza in seara asta si sper sa va placa...asadar,va pun o intrebare...,daca vom gasi un raspuns...poate ca ne va fi tuturor mai usor sa intelegem ca toate trec cu un rost...

De ce nu incercam sa retinem macar secundele, traindu-le, simtindu-le...???...

Eu,va recunosc ca traiesc fiecare clipa,ma bucur de fiecare cuvant si de fiecare secunda petrecuta impreuna cu oamenii importanti din viata mea si totusi…timpul parca zboara uneori parca fugind de noi,parca este nedrept alteori dar intotdeauna acest timp exista si fiecare dintre noi il simtim in felul propriu.…
Se spune ca timpul trece repede in general...eu cred insa ca noi trecem prin timp, iar uneori nu ne marcheaza nicio clipa,alteori ne marcheaza profund si suntem nervosi pe acelasi timp...dar,oricum ar fi el trece...nu asta e neaparat ideea...cred ca cel mai important e...cum trece ?...
Incercam parca sa nu atingem nimic, sa nu miscam nimic, sa nu schimbam nimic atunci cand clipele sunt frumoase si ne produc fericire sau ne aduc linistea de care avem cu totii nevoie...suntem suparati cand totul pare ca merge intr-o directie gresita si atunci suntem furiosi pe clipele astea dar oricum ar fi timpul trece secunda cu secunda…depinde numai de noi cum il facem sa treaca…. Uneori trecem tacuti pe langa amintiri, pe langa evenimente, gesturi, trairi , succese şi dezamagiri...trecem nepasatori pe langa cei din jur...trecem nepasatori fata de noi insine, ca si cum lumea ar fi doar un sir de cadre fara rost, peste care încercam sa trecem cu brio...ca si cum viata ar fi o competitie cu timpul... Am invatat in ultima vreme sa ma bucur de orice imi produce fericire,ma simt puternic,ma simt iubit si iubesc la randul meu ,simt fiecare secunda ce trece atat de intens si totul imi pare atat de scurt cand se termina dar intotdeauna traiesc cu speranta ca aceste clipe vor reveni...si vor fi si mai frumoase...si mai multe...si mai intense...cred ca asa vor fi...pt ca sper si visez la ele,iar eu cred in visele mele pentru ca iubesc un inger si el ma iubeste pe mine ceea ce acum o vreme tot un vis poate ca reprezenta...acum,el e real si dasta cred si ma bucur de visele mele...de realitatea mea,a noastra...traind dragostea zi de zi ca o rasplata (poate) a felului nostru de a fi.

Uitam prea des ca nu timpul este cel cu care trebuie sa ne intrecem...ne-a invins de mult inamicul nostru imaginar...
Sa ne intrecem cu noi, cu fuga de noi...sa ne intrecem cu fuga de toate... Vrem sa traim si, paradoxal, ne grabim spre "iesire" fara sa observam ca avem motive sa ne oprim macar "un timp"...
Sa ne oprim pentru prieteni, pentru zambete, pentru gesturi, pentru soapte, pentru imbratisari, pentru a tremura in racoarea serii sau pentru a mai simti un timp mangaierea razelor pe obraz...pentru o strangere de mana, pentru vorbe, pentru a ne certa si apoi a ne impaca, pentru a invata si a uita ce am invatat, pentru a transforma un lucru banal în ceva extraordinar...pentru a ne indragosti sau pentru a pune patimile noastre intr-un lucru marunt, dar pe care il iubim atat...
Sa ne oprim pentru ceea ce ar putea parea prea firesc: sa traim intr-adevar...

Comparatie...!!!

ATENTIE...!!! Aceste randuri sunt pentru cei care au un simt al umorului bine dezvoltat...Va recomand sa consultati medicul phiholog sau farmacistul dvs daca apar manifestari neplacute...

De asemenea...Aceste randuri nu sunt scrise de mine...eu nu exist...sunt doar imaginea reflectiei tale atunci cand te privesti in oglinda...

Atentie 2>>>!!!...casca bine ochii si intelege ...Nu confunda niciodata inchisoarea cu serviciul...Iata cateva exemple...

INCHISOARE:- Petreci marea majoritate a timpului intr-o celula 2x3 m

BIROU:-Petreci marea majoritate a timpului intr-o incapere 2x2 m

INCHISOARE:- Primesti 3 mese pe zi.

BIROU:-Ai doar o pauza pentru o singura masa si trebuie sa si platesti pentru ea.

INCHISOARE:- Supraveghetorul deschide si inchide toate usile pentru tine.

BIROU:- Trebuie sa aduci cheile si sa inchizi sau sa deschizi singur toate usile.

INCHISOARE:- Poti sa privesti la televizor sau poti face diverse jocuri.

BIROU:-Daca te uiti la televizor sau faci ceva jocuri,poti fi CONCEDIAT...

INCHISOARE:-Ai cabinetul tau personal.

BIROU:-Trebuie sa imparti cabinetul cu altii.

INCHISOARE:-Poti primi vizite de la prieteni sau parinti.

BIROU:-Cu prietenii si familia nu poti nici macar sa vorbesti...

INCHISOARE:- Totul e platit din banii contribuabililor si pentru asta nu trebuie nici macar sa muncesti.

BIROU:-Cheltuielile sunt in sarcina ta si iti taie contributii din salariu pentru a plati puscariasii...

INCHISOARE:-Ai personal de supraveghere.

BIROU:-Aici se numesc *SEFI*

...ASADAR...SERVICI PLACUT SI USOR...

P.S...- Alo!- Da!- Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala?- Da, noi suntem!- Cu Gogu de la cazane, va rog!

SI...INCA CEVA...Un tip afla de la doctor ca a doua zi urma sa moara. Ajuns acasa ii spune lui nevasta-sa si, gandidu-se ce sa faca in situatia asta, cu toata supararea, zice: -Hai, iubito sa facem dragoste. Se produce faptul si iar se gandeau ce sa mai faca si iar: -Hai, iubito sa facem dragoste. Si se repeta faza de vreo 5-6 ori. Tipul mai propune inca o data sa faca dragoste la care nevasta-sa: -Auzi iubitule, tu maine nu te mai trezesti, dar eu ma scol devreme sa ma duc la serviciu.

http://www.funcafe.ro/view_video~farse_la_servici~11~483.html

Scrisoare optimista ...

Draga mama si tata,
Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voi acasa sunteti bine, salutari din inima tuturor... Robert, Mihai, Marian, Mirunei,lui Ionut si Laurei. Spune-le lui Robert si lui Marian ca in armata este minunat si sa se inroleze si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile...La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun... Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul… Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa.... Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea. Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat. Acum or sa rada baietii: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage inapoi ca fratii Stroe de peste deal… Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o vesnicie…). Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sergiu am avut ceva probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg. Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.... Deci nu uitati sa le spuneti lui Robert si lui Marian sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri. Va imbratisez cu drag,














Fiica voastra Luminita...

Bai,suntem destepti...toti,ca noaptea….dasta va scriu noaptea…

Nu prea imi dau seama cum si de ce (vorba vine), am avut o revelatie: romanii sint destepti. Toti... Asa cum stau eu lasat pe un scaun intr-un evident picaj cauzat de un profund plictis (datorat motivului pt.care va scriu aceste randuri), realizez ca am incredibilul noroc sa ma fi nascut intr-o tara de analisti, comentatori, tragatori de concluzii, acuzatori, disecatori, pasatori de vina, o natie de smecheri ce cresc antrenandu-se sa delege responsabilitatile si sa arate ca ei ...E evident destepti si altii, ceilalti, oricare, sint evident prosti.

Si ma intreb cum ...(beeeeepppp)... pasarika....mamei....noastre e posibil asa ceva?! Asta-i intrebarea. Soldatii stiu sa castige razboaiele pamantului ...cand inainte nici nu stiau cum arata glontul sau pe unde se baga in armament (ai FAZAN....si ai pierdut)...explicandu-ti (fiind destepti in capul lor) cum se duc ei la razboi si se lupta cu inamicul invizibil pe timp de pace ,visand inca la eroul zilelor noastre mai ceva ca bruce willis dupa filmul Armaggedon...Groparii stiu intotdeauna sa sape o groapa, chiar cand sint pulbere de beti. Cand nu intra sicriul in groapa e de vina ori pamantul, ori mortul, ori fabricantul cosciugului. Groparu iti spune si de ce, pe larg, cu argumente puternice. Cand nu se mai face cucuruzu pe ogor, taranu iti spune ca-i statu de vina ca nu-i da ajutoare, samanta ca nu-i buna, ceru ca nu da ploaie ori cucuruzu care NU VREA SA CREASCA! Cand moare pacientul tanar ( pana acum 2 zile sanatos fiind) aflam ca era de fapt extrem de bolnav si un doctor nu si-a dat seama iar altul a fost la fel de prost, in niciun caz nu va recunoaste cel care ii constata decesul ca el a gresit. Drumuri nu avem nici acum pentru ca ministrul actual zice ca ministrul de a fost acu un an a gresit flagrant, iar ala de acum trei mandate a fost chiar mai prost decat cel de acum 5 mandate. Cel care va urma va fi mai destept decat cel actual, nu va putea sa faca nimic insa. Ne va zice insa de ce nu a putut, cu acte, documente, statistici.

Toata lumea stie ce se intampla, ce nu merge bine, de ce nu merge bine. Ma simt coplesit, sint apasat de datul cu parerea. Asadar imi dau si eu cu parerea, ce umerii mei sa fac. Concluziile se trag in emisiuni tocshow la teveu, editoriale in ziare, mese rotunde, sedinte, pe stadion, pe santier, la cinema, in casa de nebuni, in carciuma intre doua boraturi pe gard si un pisu mik pe paltonul prietenului cel mai bun. Fiecare-i sufiecient de bun sa zica de ce-s atat de prosti restul. Si vorbele grele, de duh, se spun raspicat, clar, intelept, fara ezitare, furibund, cu convingere...sau,se scriu pe blogg-uri(asa cum fac si eu ca sa ma dau rotund in fata celor care au suficienta rabdare sa-mi citeasca prostiile)...e corect,nu?...(faptul ca recunosc)...la asta ma refeream...

Nu ma intrebati ce mi-a casunat, nu mi-a casunat nimic. Doar ca-s fericit ca vad destepti peste tot, ma bucur ca traiesc aici, ma bucur ca inot in izvoare de cugetare si pentru ca aud in jur... eu sint cel mai destept si mai intelept...voi nu stiti...nu e asa...sunteti prosti...asa se face...hahahaha...ce amuzant... Ar fi pacat ca intelepciunea noastra sa se piarda. Sa arza gandurile noastre ca papirusurile din Alexandria. Asta de aici, din sud-est-ul europei unde s-a inventat smecheria romaneasca (cea mai de pret din cate exista pe pamantul asta plin de fel de fel de genii si mentori care mai de care mai inteligenti)...Ca sa ma incadrez in acest tablou (din care fac parte si oricat as vrea nu am cum sa ies...defapt,poate ca nici nu ar fi fun,pentru ca pana la urma diferenta o fac faptele si nu vorbele si parerile aiurea aruncate-n tramvai... Las si eu o cugetare oarecare, ce-mi trece acu prin cap (ca sa vezi cat de inteligent sunt....sau as fi putut sa fiu daca taceam si nu incercam sa ma racoresc la modul asta...) Lasa si tu una. Absolut ce-ti trece prin cap. Facem colectie. Cugetarea mea e:

Cainii uzi ar fi cu mult mai fericiti decat...Decat ce? Decat cartofii....Si totusi...exista o intrebare....Prajiti sau nu?....(evident...EI...Cartofii)...hehehehehe...V-am salutat din mers si astept parerile voastre...

Despre FALSITATE

Să vorbim despre FALSITATE…Lipsa adevărului sau neintelegerea lui duce la falsitate. De fapt, a fi mereu cu ochii închişi fără să-ţi priveşti propria viaţă înseamnă să trăieşti în falsitate. Nici o altă fiinţă de pe pământ nu este atât de falsă si de rea ca omul.
Naturalul a dispărut cu desăvârşire! Suntem buimaci, mergem pe stradă şi nici măcar nu ne dăm seama dacă atunci când ne întâlnim cu un prieten, coleg de serviciu, rudă, ne comportăm natural cu ei sau nu.
Falsitatea si minciuna se observă peste tot între oameni. Rar întâlneşti oameni deschişi care pur şi simplu te copleşesc cu prezenţa lor.
Măştile noastre au devenit „scuturi” în lupta pentru supravieţuire. Ştim că nu este bine, însă nu facem prea multe în acest sens. Poate nici nu vrem, având în vedere că societatea în sine este o junglă în care cel mai bine adaptat supravieţuieşte. Ne-am închis în noi şi mereu suntem puşi pe harţă în relaţiile cu ceilalţi.Cautam intotdeauna sa fim invingatori chiar daca asta inseamna sa facem rau unora care poate ca nu merita. Fiinţa umană, conştientizează aspectele legate de minciuna si falsitate abia când picam la necaz sau cand ne aflam singuri ,fara rost ,simtindu-ne neimpacati sau tristi...realizam atunci (la nervi ) ca suntem singuri si nu avem pe nimeni,tragem concluzii pripite si aruncam cu venin crezand ca asa reusim sa scapam de asta...nu intotdeauna e cea mai buna solutie prieteni...eu citez fiinta draga pe care o iubesc si care cu ceva vreme in urma imi spunea ca...la sfarsitul zilei e bine sa fi impacat cu tine....nu traim cu lumea...nu depindem de ea...tot ce avem si tot ce ne ajuta este in noi. Pare stupid, însă aşa stau lucrurile... Toate viaţa ne strofocăm să devenim cineva, ne luptăm pentru bunuri materiale efemere şi la final plecăm singuri, nu luăm cu noi nimic. Mi-am dat seama că noi oamenii după ce ne agităm şi agonisim, după cativa ani suntem posomorâţi şi nemulţumiţi de viaţa pe care o ducem.Realizam apoi ca timpul zboara,atat de usor si partea dureroasa este ca lucrurile s-au intamplat...timpul nu il da nimeni inapoi...Profitand de el si facandu-l aliatul nostru ne putem bucura de tot ce poate oferii viata...nu dau exemple...simtiti si traiti alaturi de oamenii care merita asta...Oamenii sunt oglinzi! De multe ori, mă uit la cei din jurul meu şi îi văd cât sunt de dezamăgiţi…. Sunt oameni buni ,unii dintre ei sunt exemplari şi minunaţi! Cei mai mulţi oameni se repetă în fiecare viaţă doar pentru că aşa trebuie. Ritualurile, obiceiurile au rămas adânc înrădăcinate şi nimeni nu observă că nu este suficient.
Viaţa pe pământ nu constă numai în a procrea, a avea o casă şi o slujbă. Din păcate, noi credem că este suficient şi numai aşa ne simţim cu adevărat împliniţi. Da, într-adevăr te poţi simţi cu adevărat împlinit doar dacă nu uiţi cu desăvârşire de tine. Însă, să fim serioşi,…, te umpli de minciuna si falsitate şi apoi când să mai ai timp şi de tine? Slabe şanse! Aşa că, atenţie la acest lucru aviz amatorilor!
Naturalul a dispărut şi am lăsat loc falsului.. Natura este aliata noastră, este cea care ne stă la dispoziţie.. Trebuie doar să deschidem ochii mari şi să privim cu atenţie în jur…Sufletul nostru este comoara ascunsa pe care multi nu o gasesc pt ca nu au rabdare si intelepciune sa o caute...inima noastra ne arata calea si mintea realizeaza cele mai ascunse si imposibile lucruri...Inimii nu ii putem poruncii prieteni...sunt principii,sunt idei (bune sau rele) dar aceste principii ajuta intotdeauna daca sunt si respectate si intelese corect...
Pt ca este primăvara! Să facem cu toţii curăţenie în sufletele noastre! O merităm! Merităm tot ce este mai bun! Să lăsăm încet, încet, măştile deoparte şi să scoatem la lumină tot ceea ce este mai frumos din fiinţa noastră. Avem toate instrumentele! Tot ce trebuie să facem este să le folosim! Nu-mi pierd speranţa că ne vom schimba modul de gândire şi vom lucra cu noi înşine astfel încât să nu ne mai distrugem unii pe alţii.
Falsitatea ne distruge în interior! Ne îmbolnăveşte! A fi natural nu necesită efort! E timpul să facem ceva cu vieţile noastre acum! Atât pentru astăzi...

P.S. Doar EU,TU, MINNIE si Oamenii apropiati noua care ne iubesc si ne sustin neconditionat pentru ca meritam...si pentru ca IMPREUNA suntem ELITA...!!!

Linistea sufleteasca

Linistea sufleteasca ...o cautam ...o asteptam ...dar se lasa greu de gasit.Unde o cautam? De ce suntem atat de disperati si dependenti de ea ? Si ce inseamna ea mai exact ?...As putea sa indraznesc,linistit fiind de bucuria simtita zilele trecute (si as putea spune in ultimele luni) sa va expun cateva din ideile mele sincere si deschise pentru ca sufletul meu ma indeamna sa fac asta...Linistea de care va povestesc acum e diferita pt fiecare dintre noi , pt unii inseamna a avea alaturi persoana iubita , familia , pt unii inseamna o situatie materiala buna ,iar pt altii inseamna toate astea la un loc , din pacate nu vin toate cu acelasi "pachet".Cand o avem , nu stim intotdeauna sa o pretuim , cand nu o avem am face orice sa o regasim ...din pacate cred ,ca si "linistea asta " e diferita ...in functie de situatie si dasta o traim cu atata intensitate ,dorind parca sa nu se mai termine niciodata...nu cred ca exista liniste permanenta , sau cel putin nu fara vise ,sperante,idealuri si rabdare.Vine,ca si...primavara...se asterne in sufletele noastre,totul infloreste,totul e stralucitor,totul prinde viata...si pe cand incepem sa ne obisnuim,pe cand incepem sa realizam cat de mult inseamna aceasta liniste... apare vantul, cateodata si ploaia,cativa stropi incep sa ne ude obrazul si pana cand intelegem ce se intampla...poate pleca usor sau cateodata prea brusc ,fara avertisment,fara nimic...ne poate lasa singuri cu toata nelinistea in suflete , derutati si dezorientati...strigam dupa ea,dar nu mai vine asa cum a fost(poate venii mai frumos si mai intens dar...cu speranta si incredere),o chemam si o cautam tot timpul visand la asta,o rugam frumos sa revina si asteptam...dar nu poate fi mereu la fel si asta face momentele de liniste si bucurie atat de intense si atat de stralucitoare pentru ca valoarea clipelor de genul asta ,petrecute alaturi de oamenii valorosi cu care le impartim devine de nepretuit si eu respect asta...pentru ca merit,pentru ca poate sunt un om bun,pentru ca numai asa infloreste si se consolideaza totul in jurul nostru prieteni...e pacatoasa uneori si linistea asta , odata plecata avem iarasi de asteptat,apare dorul si nevoia de ea...de liniste,de aceste clipe,de acesti oameni...iar cand revine,iarasi inflorim...oricat de scurta e perioada pt care poposeste in sufletul nostru,e ca si o floare de cactus,asteptam atata timp sa infloreasca iar pe cand sa ne bucuram de frumusetea ei...deja apare timpul si ne arata ca el e stapanul nostru,stapanul lumii si al tuturor acestor clipe pe care le primim asteptandu-le cu nerabdare,cu dor,cu patima .Toata viata ne cautam linistea,armonia sufleteasca...hmmm...Uneori depinde de atat de multe lucruri,incat......devine ...un vis in care atata timp cat vom crede ne va umple sufletul de bucurie asa cum ma simt eu acum...avand inca linistea sufleteasca impartita impreuna cu oamenii alaturi de care am simtit-o zilele trecute...cu mama,cu iubita,cu parintii ei,cu bunicii ei,cu catelul ei,cu florile ei,cu zambetele dulci care insenineaza si cea mai urata vreme,cu lumea ei,in lumea noastra ,cu tot ce ne-a inconjurat in ultimele zile.Pana data viitoare cand astfel de momente ma vor bucura din nou sunt incarcat de putere si optimism,de dragoste si pasiune,de ambitie si incredere,de speranta si voi astepta cu fiecare bataie puternica a inimii din piept ce-mi bate,sa inving timpul facandu-l supusul meu,supusul nostru,si chiar daca nu voi razbate...voi spera la asta si voi fi bucuros sa incerc macar a-l stapanii pentru binele meu,al celor din jurul meu si al tuturor pana la urma...Incercati si voi si poate impreuna vom reusii sa il inrobim ...