Linistea sufleteasca ...o cautam ...o asteptam ...dar se lasa greu de gasit.Unde o cautam? De ce suntem atat de disperati si dependenti de ea ? Si ce inseamna ea mai exact ?...As putea sa indraznesc,linistit fiind de bucuria simtita zilele trecute (si as putea spune in ultimele luni) sa va expun cateva din ideile mele sincere si deschise pentru ca sufletul meu ma indeamna sa fac asta...Linistea de care va povestesc acum e diferita pt fiecare dintre noi , pt unii inseamna a avea alaturi persoana iubita , familia , pt unii inseamna o situatie materiala buna ,iar pt altii inseamna toate astea la un loc , din pacate nu vin toate cu acelasi "pachet".Cand o avem , nu stim intotdeauna sa o pretuim , cand nu o avem am face orice sa o regasim ...din pacate cred ,ca si "linistea asta " e diferita ...in functie de situatie si dasta o traim cu atata intensitate ,dorind parca sa nu se mai termine niciodata...nu cred ca exista liniste permanenta , sau cel putin nu fara vise ,sperante,idealuri si rabdare.Vine,ca si...primavara...se asterne in sufletele noastre,totul infloreste,totul e stralucitor,totul prinde viata...si pe cand incepem sa ne obisnuim,pe cand incepem sa realizam cat de mult inseamna aceasta liniste... apare vantul, cateodata si ploaia,cativa stropi incep sa ne ude obrazul si pana cand intelegem ce se intampla...poate pleca usor sau cateodata prea brusc ,fara avertisment,fara nimic...ne poate lasa singuri cu toata nelinistea in suflete , derutati si dezorientati...strigam dupa ea,dar nu mai vine asa cum a fost(poate venii mai frumos si mai intens dar...cu speranta si incredere),o chemam si o cautam tot timpul visand la asta,o rugam frumos sa revina si asteptam...dar nu poate fi mereu la fel si asta face momentele de liniste si bucurie atat de intense si atat de stralucitoare pentru ca valoarea clipelor de genul asta ,petrecute alaturi de oamenii valorosi cu care le impartim devine de nepretuit si eu respect asta...pentru ca merit,pentru ca poate sunt un om bun,pentru ca numai asa infloreste si se consolideaza totul in jurul nostru prieteni...e pacatoasa uneori si linistea asta , odata plecata avem iarasi de asteptat,apare dorul si nevoia de ea...de liniste,de aceste clipe,de acesti oameni...iar cand revine,iarasi inflorim...oricat de scurta e perioada pt care poposeste in sufletul nostru,e ca si o floare de cactus,asteptam atata timp sa infloreasca iar pe cand sa ne bucuram de frumusetea ei...deja apare timpul si ne arata ca el e stapanul nostru,stapanul lumii si al tuturor acestor clipe pe care le primim asteptandu-le cu nerabdare,cu dor,cu patima .Toata viata ne cautam linistea,armonia sufleteasca...hmmm...Uneori depinde de atat de multe lucruri,incat......devine ...un vis in care atata timp cat vom crede ne va umple sufletul de bucurie asa cum ma simt eu acum...avand inca linistea sufleteasca impartita impreuna cu oamenii alaturi de care am simtit-o zilele trecute...cu mama,cu iubita,cu parintii ei,cu bunicii ei,cu catelul ei,cu florile ei,cu zambetele dulci care insenineaza si cea mai urata vreme,cu lumea ei,in lumea noastra ,cu tot ce ne-a inconjurat in ultimele zile.Pana data viitoare cand astfel de momente ma vor bucura din nou sunt incarcat de putere si optimism,de dragoste si pasiune,de ambitie si incredere,de speranta si voi astepta cu fiecare bataie puternica a inimii din piept ce-mi bate,sa inving timpul facandu-l supusul meu,supusul nostru,si chiar daca nu voi razbate...voi spera la asta si voi fi bucuros sa incerc macar a-l stapanii pentru binele meu,al celor din jurul meu si al tuturor pana la urma...Incercati si voi si poate impreuna vom reusii sa il inrobim ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu