Miracolul iubirii...Happy Dragobete*s day...

El o zareste si o intalneste cand nici nu se astepta. Se simte strapuns de un fulger , desi in primele lor clipe nici nu isi amintea ca a intalnit-o vreodata.Apoi realizeaza ca destinul ii intinde o mana lui...si poate lor... I se pare cea mai frumoasa femeie pe care a vazut-o vreodata, de o perfectiune desavarsita, o creatura coborata din Ceruri. Ramane pierdut analizand-o prima oara cand se intalnesc dupa cateva zile in care doar si-au vorbit. Ce zambet divin, ce chip luminos, ce sinceritate si ce minte sclipitoare,ce sinceritate...parca se cunosteau de-o viata...ce mister.... E fermecat. Ea il observa si la un moment dat ii zambeste. Ii surprinde privirea si, putin speriata, face un pas inapoi. Revine. Il analizeaza cu un ochi obiectiv si suspicios, dar cu o subtilitate desavarsita. El nici nu realizeaza ca e privit la randu-i. Intr-un final, el isi aduna resursele de curaj pentru a o aborda calm si deschis cu toata faptura sa. Ea ii intinde mana cu aceeasi retinere care a determinat-o sa faca un pas inainte pentru a-l intalni...din nou.... Incep o conversatie timida. Lui i se confirma prima impresie. Ea incepe sa zambeasca, la inceput mai subtil, dupa aceea mai cu incredere. Suspiciunea incepe sa bata in retragere, dar undeva in mintea ei poate ca era atunci o intrebare cu privire la intentiile lui. Vorbeste relaxat, cu detasare, nelasand sa tradeze nici o emotie pe fata ei. Si totusi, suspiciunea pare sa se destrame incet-incet si ea nu poate sa nu admire si sa fie uimita de unicitatea barbatului care ii vorbeste atat de frumos. Si restul e istorie, cum se spune…


Nu m-am putut abtine sa nu va spun o particica din aceasta poveste care imi aduce mereu aminte de inceputurile relatiei pe care o traiesc acum… si din care am tras deocamdata cateva concluzii. In primul rand am remarcat suspiciunea cu care fetele abordeaza baietii si suspiciunea cu care ii intampina cand le abordeaza ei ....sau cand sunt abordati de ele...poate,pentru ca viata a vrut asa.... In al doilea rand, nu cred ca exista femeie pe lumea asta care sa nu se intrebe ce a vazut iubitul ei la ea, de ce a ales-o fix pe ea din atatea femei, ce-l face sa ramana langa ea , etc., etc. Oricat de multa incredere ai avea in tine, cred ca asemenea intrebari tot rasar in capul unei femei la un moment dat.(cum de altfel orice barbat realist si onest e uneori pus pe ganduri si chiar incantat de raspunsurile lor...) Nu-ti vine sa crezi ca poti sa fii totul pentru cineva cand pentru altcineva nu esti nimic, ca poti sa fii vazuta drept cea mai frumoasa femeie din lume de cineva, cand altcineva nu te vede decat ca pe o femeie oarecare. Dar ce pot eu spune ca barbat ? Frumusetea e relativa si fiecare percepe lucrurile diferit. Vorba zicalei, “Beauty is in the eye of the beholder” (”Frumusetea este in ochii celui care priveste”). Sau altfel spus, “nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, iar gusturile nu se discuta, mai ales in dragoste. Si cine poate condamna un barbat indragostit? Poate vi se va parea exagerat ce urmeaza sa spun, dar mie un barbat indragostit mi se pare fascinant de frumos....(stiu...suna aiurea, ca-ci acum laud lumea barbatilor din care fac si eu parte, care stiu sa multumeasca destinului clipa in care s-au indragostit). Ati incercat vreodata sa cititi poezia unui barbat indragostit? Cum ii stralucesc ochii cand cineva aduce in discutie numele EI? Cu cata pofta si admiratie ii priveste fiecare detaliu al chipului si trupului? Cum o apara si o protejeaza cand cineva face un lucru cat de mic sa o supere? Cum i se lumineaza intregul univers cand EA zambeste si e fericita? Iar despre femeia care e astfel iubita nu pot spune decat ca ar trebui sa se considere cea mai norocoasa dintre femei.Toate se vor invartii in jurul acestei relatii atata timp cat ea va exista si amandoi vom crede si vom lupta pentru ea.Asta seara am simtit nevoia sa ma exteriorizez astfel pentru ca sunt un barbat indragostit...de EA....de tine ...tu,cea care citesti si probabil acum zambesti spunandu-ti in gand...Imi lipsesti pisule...sau poate....cine stie,esti chiar linistita ca ne-am intalnit si curioasa sa vezi unde vom ajunge dupa atatea cate construim in fiecare zi...Ei bine,in aceasta seara...Iti multumesc pisoiule pentru ca existi si iti urez *de Dragobete*...LA MULTI ANI... !!!

Nevoia de bine...Incredere ca rasplata a ceea ce suntem...

Nu am a va spune nimic special in seara asta , dar totusi…Cred ca intr-o buna zi or sa vina vremuri bune (cum au mai fost), pentru mine si pentru voi. Daca acum imi e greu, nu am sa ma las batut. Cred ca in sinea mea sunt un om bun si niciodata nu am fost nevoit sa ma indoiesc de acest lucru...Ba,chiar am fost incurajat sa cred asta si culmea...am primit multumiri pentru acest lucru...nu sunt singur...(cum am facut greseala sa cred uneori)... Ma bucur de lucrurile simple si curate (chiar daca in ultimele saptamani acestea nu au ajuns sa ma mai linisteasca atat cat as vrea)...dar ma bucur pentru ca invat sa cunosc si sa inteleg persoanele dragi mie,oamenii in care cred si pe care ii am in viata mea. In aceste lucruri simple si sincere sta frumusetea si perfectiunea dupa parerea mea.... Uite, cerul e perfect, un copac verde e mirific, soarele e absolut superb, o ploaie sanatoasa are farmecul ei, la fel si un pârţ eliberator poate fi de bine ori un stranut provocat de un cer senin si nu neaparat de gripa porcina poate reduce tensiunea gandurilor , insa......aveti grija pe unde va invartiti si cu cine...hahaha

Iubesc si am nevoie de persoanele dragi mie ca si cum as disparea maine din viata lor sau a noastra a tuturor. Desi poate o voi face peste juma de secol,poate impreuna cu jumatatea care imi va completa viata ,poate o voi face in somn, sau poate amandoi imbratisati...cine stie? Caut sa-i ascult si sa ma bucur de fericire alaturi de cei dragi mai intens decat o faceam vreodata (nu pentru a fi prea grabit, ci pentru a-i intelege si a descoperii pe ei si implicit si pe mine)..., ei sunt puterea mea, renasterea mea in clipele grele. Le iubesc defectele, imperfectiunile, nu numai calitatile....le apreciez chiar si vorbele dure,sau rautacioase pentru ca asta ii face sa fie Ei, oamenii pe care ii apreciez. Nu caut niciodata sa ma indepartez de acesti oameni pe care ii am in viata , pentru ca altimnteri imi va fi ingrozitor de dor de ceea ce ma critica odata,sau ma invata sau poate doar ma asculta si ma intelegea...

Traiesc fiecare zi, ora, minut, cu inima plina. Incerc sa daruiesc cat de mult pot. Din mintea mea, din sufletul meu. Satifsactia mea de a da ceva cuiva drag, e mult mai mare decat cea de a primi... Un zambet recunoscator ori o imbratisare sincera sunt minuni care-mi dau putere. Ma intaresc. Uneori imi este (ca si voua) atat de greu si am momente in care sincer cred ca toate au picat pe mine...dar ma intaresc amintindu-mi singur ca o viata traita cu zambetul pe buze si-n priviri,o viata traita cu speranta si incredere e o viata lunga, sanatoasa si frumoasa....Las la o parte ura, rautatea, incrancenarea,pentru ca aceste lucruri dor si distrug totul in jur. Ura atrage ura, ...scoate sabia si de sabie vei pieri... Nu am luat-o razna si nici nu ma cred Michael Jackson, nu cant Heal the World cand stau pe buda dimineata, dar simt ca asta-i secretul depasirii unor momente mai grele, al unei vieti frumoase,sincere,plina de respect ,vindcarea si rezolvarea problemelor si a necazurilor prevazute sau neprevazute si bucuria unui trai bun alaturi de semenii care ma accepta asa cum sunt...bun sau rau....

Sper ca ceea ce v-am spus nu suna a profetiile unui moş cu un crac in groapa nici a unui prezicator ce anunta Apocalipsa si predica pocainta, izbavirea, tavalirea cu fruntea in tarana. Pastrez in minte destula ura, furie si rautate, zac in mine niste diavoli ce joaca tabinet si asteapta doar un semnal ca sa semene durere si sa arunce involuntar cuvinte grele si negandite insa desi nu e bine ,cumva realizez insa ca imi pot invenina singur viata, in timpul in care o pot face mai buna. Sfarsitul nu e cel prevazut de Maiasi, nu o sa vina in 2012, nu o sa se scufunde continente si nici nu o sa cada avioane....Desi mai cad, dar asta-i deja chestie de inginerie.

Sfarsitul lumii noastre ni-l putem aduce singuri, maine, prin ceea ce facem ori ce gandim,ni-l putem aduce singuri atunci cand suntem plictisiti de ceea ce avem sau suntem nesatisfacuti pe deplin de ceea ce primim de la viata fara sa luptam...Ma gandesc cand spun asta la cei ce nu au nici macar ce am eu...Asadar...merg inainte pentru ca asa trebuie sa fie... Sfarsitul fiecaruia dintre noi (fizic sau psihic)...., daca nu intervine absolut accidental prin caderea unui ghiveci de la etajul 6, il putem aduce chiar noi...singuri pentru ca renuntam (voluntar sau involuntar ) la anumite lucruri sau oameni ,sau pur si simplu ne complacem in durere si suferinta vremurilor nasoale pe care le traversam uneori...nu zic ca ar trebuii sa zburdam zilnic cu zambetul pe buze ,sau sa fim falsi,sau sa plangem tot timpul mintindu-ne ca e bine,sau sa cerem fara sa oferim etc. dar nici sa suferim la nesfarsit...

Asadar,nu am sa ma las batut chiar si singur de as fi pe acest pamant (desi multumesc bunului Dumnezeu ca nu sunt).Voi cauta sa ma bucur de ce m-i se ofera (pentru ca inseamna ca asta merit uneori...si voi astepta sa primesc numai lucruri bune...insa sper sa fiu pregatit si pentru cele rele...sau macar acestea din urma cand vor venii ,sper sa fiu pregatit sa le pot infrunta)...Voi primi cu drag dragii mei,ma voi bucura de o pala rece de vant ce ma va izbii dimineata in frunte,ma voi bucura sincer de o strangere sincera de mana,de sarutul persoanei iubite,de imbratisarea ei si de tot ce-mi poate oferii,ma voi bucura de oamenii care ma vor sustine si care vor crede in mine chiar si criticandu-ma cateodata,ma voi bucura de clipa traita acum...pentru ca fiind langa mine ...inseamna ca ma inteleg, ma apreciaza pentru ceea ce sunt si ma iarta pentru ceea ce cred ca pot sa fiu dandu-mi putere...inseamna ca merit asta...iar ei merita sa simta bucuria mea,drept rasplata la increderea si gesturile lor...

Daca Muprhy zicea “zambeste, maine va fi mai rau!” si dictonul asta mi l-am pus pe coperta caietului universal in clasa a 5-a, acum pot sa spun fara ezitare “zambeste si spera , iar azi imi va fi cu siguranta mai bine!”

Numai bine, oameni buni.

Fericirea, alergam după ea tot timpul dar uneori nu ne dam seama când avem parte de ea…o invatam impreuna

Fericirea o găseşti şi în cele mai simple lucruri, lucruri de care nu eşti conştient pe moment că sunt clipe de fericire, clipe de fericire de care îţi dai seama că aşa au fost abia când treci prin clipe mai grele, treci prin momente mai grele atunci când îţi dai seama că iubeşti cu adevarat, iubeşti cu adevarat când fericirea o gaseşti şi în cele mai simple lucruri.
Ne dăm seama că suntem fericiţi abia când trecem si prin aceste stari, şi al dracului dacă nu ne place să cădem şi să rămanem acolo.
Alergăm după fericire dar uităm după ce alergăm cateodata. ..Ce este fericirea in dragoste?

Fericirea este atunci când ea te ţine în braţe, fără să-i ceri asta, şi nu vrei să-ţi mai dea drumul niciodată. Fericirea este atunci când ea te sună dimineaţa pe la cinci, cu toate că ştie că dormi şi s-ar putea să te superi, şi doar îţi spune că îi este dor de tine şi apoi închide. Fericirea este atunci când se cuibăreste la pieptul tău şi îţi ascultă bătăile inimii. Fericirea este atunci când doarme în hainele tale, si mai ales când îţi cere bluza aia purtata de tine sa o imbratiseze. Fericirea este atunci când, te superi pe ea, nu vă vedeţi o zi iar când vă-ntalniţi, îţi spune:”Mi-a fost dor de tine, tontule!” Fericirea este atunci când îţi trimite mesaje de 2-3 caractere, fâră să o facă din politeţe sau pentru a nu te simţi ignorat. Fericirea este atunci când adormiţi împreună îmbrăţişaţi si dimineaţa vă treziţi în aceeasi poziţie ca atunci când aţi adormit, şi nu multora li se întamplă asta. Fericirea este atunci când ca doi nebuni vă apucaţi să vă număraţi săruturile dintr-o zi, şi dacă uitaţi o luaţi de la capat. Fericirea este atunci când insişti să cânte la telefon cu toate că ea crede că are o voce groaznică, dar nu e aşa-din contra e cel mai bun live pe care îl auzi, îţi cântă să te simţi fericit. Fericirea este atunci când ea nu iese în oraş dar vine la tine când, suparat fiind, o suni să îi spui că vrei să vină să aibă grijă de tine,sau macar sa o auzi. Fericirea este atunci când ea doarme dar simte că te-ai ridicat din pat şi te cheamă înapoi să o cuprinzi în toată anvergura braţelor tale. Fericirea este atunci când îţi spune că e foarte ocupată şi nu poate ieşi iar apoi te trezeşti cu ea la uşă, cu toate că pentru unii e nefericire. Fericirea e atunci când îţi ajunge să o priveşti ca să simţi cât îţi e de dragă. Fericirea e atunci când nu ai somn şi nu te mai saturi să o priveşti când doarme. Fericirea e atunci când ai mai multa grijă de ea decât ai avut vreodată de tine. Fericirea e atunci când te gandeşti doar la ea şi în acele clipe primeşti un mesaj cum că îi e dor de tine. Fericirea e atunci când vorbeşti ore la telefon cu ea fără să-ţi dai seama iar când închizi vrei să o suni iar că mai ai ceva de spus. Fericirea e atunci cand va ciondaniti si ea iti spune ce simte si ca nu vrea sa te piarda... . Fericirea e atunci când simţi toate astea şi iubeşti mai mult decât ai iubit vreodată şi mai mult decât vei iubi vreodată. Fericirea e atunci când tu razi la toate chestiile astea dar in adâncul tău îţi este dor de ea. Fericirea se afla în multe alte lucruri simple, ca acestea, doar că nu avem ochi să le vedem şi nu le spunem pentru că trebuie să ne dam seama singuri...

Ar fi multe de spus dar pentru moment trebuie sa intelegem ce simtim si ce simtim trebuie sa ne bucure...si cel mai important trebuie sa fie atunci cand ne bucuram de dragoste sa o si impartasim partenerului de cuplu,oricat si oricand bucurandu-ne de dragoste...fie ea cu momente bune sau rele...

V-am salutat...si sper sa va bucurati si voi de ea ,asa cum o simt si eu...

Marea asfaltare sau cum sa va ingrijiti masina pe timp de iarna...

Ehe…Iata ca am revenit iarasi alaturi de voi dragi prieteni ,de aceasta data nu stiu daca subiectul meu va capta atentia voastra dar simt pur si simplu ca trebuie sa ma descarc…Dupa orele de program ,am dat o fuga repejor cu masina mea de zeci de mii de euro (cine stie cunoaste…) pana in oras (ca-ci azi am luat sacul de bani drept salariu cu taraita de la seful meu) sa cumpar ceva pentru unul dintre prietenii mei care zilele trecute si-a serbat ziua de nastere...Mergeam eu tiptil –tiptil cu 20-30 km/ora prin orasul meu de vis si am descoperit cu surprindere ca pur si simplu acest minunat oras arata ca dupa bombardament...E drept ca sambata seara am fost in Bucuresti ,dar nu-mi amintesc sa fi dat astia bomba de la Hiroshima la Ploiesti in week-end sau ceva de genul...Ahhh...mi-am adus aminte....Tocmai ce sa topit zapada cazuta iarna asta si pe care autoritatile noastre au avut grija sa o topeasca fortat cu fel de fel de solutii platite din banii nostri publici...si au aparut de sub omat aceste cratere pe care oricum ai merge cu masina ,pur si simplu nu ai cum sa le eviti...Acum,o sa spuneti ca trebuia sa faca asta (marea dezapezire)ca doar masinile trebuie sa mearga pe carosabil si acesta trebuie sa fie in stare buna ...Sunt perfect de acord ca-ci sunt si eu sofer in jungla asta de pe soselele patriei(orasului in care fac slalom printre gropi) dar fratilor,cu respect va informez ca dupa parerea mea,asa cum zapada trebuie inlaturata cu grija si la timp de pe sosele,asa si soselele trebuiesc ingrijite astfel incat aceste situatii in care ne rupem pur si simplu masina mergand chiar cu viteza ochilor de mort...sa fie evitate.

Străzi în care s-au investit zeci de miliarde de lei vechi arată acum ca după niste transee facute ori de armata pentru a preintampina ofensiva unui potential inamic ,ori de niste *Doreii* pusi pe fapte mari dupa vreo cateva sticle de Unirea la o caterinca generala facand parca misto de toti soferii ce incearca sa evite distrugerea propriilor carute cu motor incercand sa ajunga la destinatie, iar partea cea mai gravă este că s-au distrus străzile mediatizate atat de intens in marea campanie electorala de alegere a primarului acestui minunat municipiu...V-am spus toate astea pentru ca (intamplator sau nu) acum cateva saptamani am strambat o janta intr-o bordura nesemnalizata la timp (dar si ne-observata de mine din cauza ca nu aveam premergatoarele la masina aprinse) dar si pentru ca in curand se va apropia Inspectia periodica la masina (pe care sincer voi incerca sa o rezolv fara sa mai trec pe la mecanic)...Spun asta pentru ca oricum la situatia actuala a drumurilor ,sunt constient ca azi repar masina....si maine e la fel...Oricum ar fi aveti grija dragi soferi si daca inca nu v-ati montat motoare ce va ridica masina exact ca o perna de aer la cativa cm de sosea,incercati sa mergeti prudent si incercand sa evitati (daca aveti ce) distrugerea masinilor proprii si personale...

DRUM BUN PRIETENI...

Timpul...imaginea mobila a eternitatii imobile

Buna seara iubita mea… Azi, m-am intrebat subtil: “de ce esti atat de trista?” Inainte de a-mi raspunde, as vrea, pur si simplu sa-ti multumesc…sa-ti multumesc pentru ca existi...DA...sa nu te miri,pentru ca eu nu o fac si chiar ma bucur pana in maduva oaselor ca te-am cunoscut...si ca te am in viata mea...Am sa indraznesc sa spun ca daca viata mea ar insemna doar iubirea ta asa sincera si deschisa (si cu bune si cu rele...)...nu mi-as dori o alta viata... Intr-o buna zi ( mai demult), am constatat ca in lumea mea nu mai exista ecou. Ca, dintr-o data, fiecare cuvant ce erupea in sunete, se scurgea indecis prin ziduri semi-permeabile, fara a se intoarce insa inapoi… Am atribuit intamplarea hazardului, spunandu-mi in barba “Si maine e o zi, las’ ca vad eu ce si cum” si mi-am lasat gandurile sa ma inunde cu amintiri placute, incercand sa ignor linistea aproape apasatoare.... Apoi am constatat ca lumea mea e plina de umbre, a caror existenta acolo, nu o justifica nici un fel de ratiune. Nimic nu-mi explica de ce, dintr-o data, fiecare contur fusese disociat de trupul sau obiectul caruia apartinea si pribegea inutil printre celulelei trupului meu. Evident, am atribuit si aceasta stare de fapt destinului, spunandu-mi iarasi in minte “Si maine e o zi, las’ ca vad eu ce si cum” si mi-am lasat gandurile sa ma inunde cu amintiri neutre, incercand sa ignor petele semi-obscure ce pareau angrenate intr-un dans, aproape demonic. Atunci am constatat ca lumea mea e definita de iluzii. Ca, dintr-o data, sistemul meu de valori, impunea nevoi si certitudini, care n-aveau nimic de-a face cu referintele vietii la care visam (mi-a luat mult sa inteleg asta...). “Ce-i drept”, aveam sa-mi spun in cap dupa o vreme, “mi-a luat destul de mult timp sa constientizez ca disponibilitatea gandurilor mele de a crede in imposibil, in iubire, m-a transformat intr-un visator al timpului meu”. Si-atunci m-am gandit la fericire,la dragoste, si m-a cuprins o stare de tristete, tipica oricarui barbat incapabil sa ofere inima si sufletul femeii destinate bratelor lui ( cel putin asa credeam atunci...eram trist...eram singur...eram EU cu MINE).Nu cunosteam acea femeie care sa merite intr-adevar asta, dar ceva in mine imi repeta cu putere “E acolo si te cauta”. Nu stiu de ce, dar pe masura ce ma gandeam la asta percepeam – stiu pare o nebunie – ca si pe aceasta femeie o inunda aceeasi tristete si dezamagire… Si-atunci am plecat in lume, prin ploi ce cadeau transversal peste gandurile mele… Nu sa o caut, ci sa o gasesc… Pe drum intalneam mereu si mereu alte brate si alte voci care-mi sopteau: “Ce cauti tu e o himera, nu exista decat in literatura. Stai aici, renunta la vise si ia-ma pe mine, acum Eu sunt prezentul tau, nimeni altcineva nu-ti va oferi vreodata ceea ce-ti ofer eu. Nu lasa sa te inunde ideile despre case albe, cu ferestre mari, care sa dea inspre mare, cu seminee si gradini, cu copii care sa se agate de gatul tau si o femeie care sa doarma pe pieptul tau. Ramai aici langa mine, pentru nopti unice de dragoste nebuna, cafea aromata si muzica buna. Ramai langa mine, pentru ca te vei simti mai bine ca niciodata”. Mai ramaneam un timp, convins fiind ca voi reusi sa transform fiecare dintre aceste brate in ceea ce visam. ..Fara rost… Am plecat mai departe, secatuit de energie si cu sufletul din ce in ce mai ciobit. Am Pasit nehotarat inainte, auzind din spate ecouri de voci care-mi retusau e-ul, pentru a ma transforma in ceva tipic unei lumi, careia nici macar nu-i apartineam. Pe masura ce m-am indepartat de acesta lume, vantul sau cine stie cine, imi aducea vorba despre delictele si trairile pe care, invariabil, mi le alocau bratele din trecut. Am tacut de fiecare data, desi simteam ca trebuie sa ma intorc si sa-mi pledez nevinovatia. Dar imi asumam aceste penitente, pentru ca simteam ca le merit. La urma urmei tradasem ratiunea mea de a fi…(am inteles acum asta)... Acum te-am gasit...si nu as vrea sa te pierd niciodata....dar,cine stie ce va fi ?ce vei dorii si tu,ce va zice destinul despre asta... Lumea, in care am plonjat acum cu un curaj atipic mie, este altfel...de data asta este sonora.,este dulce,este fara griji sau probleme care nu se pot depasii.. Clar, pentru unul ca mine, a fost doar o chestiune de timp pana sa fiu prins in mrejele iubirii la care am visat mereu...Ma intriga puzderia de oameni care fac orice pentru o farama de euforie temporara si, evident sufletul meu fiind suficient de mare..am simtit din nou ca acum e vremea sa DARUIESC,.Am gasit in bratele tale care sa se incolacesc in jurul gatului meu, in ochii tai care sa se inchid incet atunci cand buzele mele te saruta,in lacrimile cu gust de mare pe care le colectez cu pasiune, incet de pe obrajii tai umezi si am gasit in tine pasiunea dulce a inimii mele care inevitabil bate mai cu forta si pulsandu-mi in vene (fiind insetat de atata dragoste) mai multa putere decat am avut vreodata...

Acum (ca tot vorbeam aseara despre zile proaste si evenimente fara rost ce se succed cu repeziciunea ghinionului harazit de catre acest destin )vorbeam despre tristete si coincidente...despre momente bune si momente grele si acum vorbesc despre tristete...Suferi TU,SUFAR SI EU...Mi-ai spus odata intr-un mesaj ca atunci cand nu voi mai avea vorbe,vei spune tu in locul meu,cand nu voi avea lacrimi,vei plange tu si pentru mine,cand nu voi avea forta,imi vei da tu...si acum a venit timpul sa-ti sustin increderea si sinceritatea cu care ma rasplatesti in fiecare zi Andra... Acum,in fata mea se afla monitorul si tastatura pe care imi insir gandurile si incerc sa-mi inving timpul meu pentru ca stiu ca altfel as fi chiar mai trist decat sunt...O scrumiera neagra,o tigara aprinsa si lasata sa arda,gandurile mele ce tii le expun si nelinistea care ma cuprinde gandindu-ma ca iti e greu...Nu am sa-ti spun eu de ce fac sau simt asta...Sti deja de ce...si sunt sigur ca in adancul sufletului tau mare o sti si o simti si tu...Acum mintea iti e bulversata,iti apar ganduri,amintiri,probleme,griji,nevoi si nu te mai poti concentra exact la ordinea lor ...nici macar nu sti sigur de ce esti trista....sti doar (la fel ca mine) ca TREBUIE sa reusesti....si o vei face ...SUNT SIGUR)...Ti-am spus de ce cred toate astea...Fa-ma visator,fa-ma mult prea dulce sau chiar nebun dar fiind ambitios si sincer eu stiu bine in incapatanarea mintii mele ce nevoi am...Am nevoie de tine...indiferent de cum ai fi si unde...Am nevoie sa stiu ca pot fi demn sa merit minunea ca te-am intalnit...vreau sa fiu impacat cu mine stiind ca esti fericita si ca uneori chiar daca astfel de momente te bulverseaza...eu stiu bine ca Tu esti o femeie atat de puternica...In rest,nu am sa enumar calitatile si defectele noastre...mi-ar lua prea mult si nu asta ar fi scopul acestei postari...Fi puternica VEVE...si crede in tine asa cum oamenii din jurul tau cred in ceea ce esti...si care te apreciaza pentru acest lucru... Acum nu vreau sa mai tradez nimic,nici pe mine si nici ceea ce simt...Acum TU esti ecoul meu si oricat de greu ti-ar fi...indiferent de locul sau de timpul care va trece EU voi crede in tine...si te voi respecta si aprecia asa cum voi considera mai bine...

P.S...Timpul e o fiara care are nesfârsita rabdare de a înghiti totul

Din ciclul intamplarilor proaste sau fara rost...momentele cand totul pare ca nu merge bine

In viata fiecarui om de pe aceasta planeta exista pe tot parcursul vietii zile (momente) bune si zile (momente)proaste...In aceasta seara am simtit nevoia sa incerc a ajuta pe cineva foarte drag mie care a avut o zi proasta si asa cum cu totii am trecut de multe ori prin astfel de zile incerc sa-mi expun si eu parerea despre astfel de situatii.Sunt oameni care de cum se trezesc dimineata pasesc cu incredere si intensitate in misterul zilei care va urma,gandindu-se cu interes ...oare ce va urma sa se intample azi ?... sau pur si simplu sunt oameni care au curiozitatea de a lasa misterul sa le dezvaluie ceea ce destinul le-a rezervat azi fara sa se gandeasca decat probabil la rezolvarea diferitelor situatii care pot aparea...sunt de asemenea si oameni care stiu bine ce au de facut si experienta si puterea in propriile puteri ii fac sa reuseasca sa-si faca clipele dupa cum ei doresc...aceasta categorie asumandu-si si riscul de a nu fi tocmai satisfacuti de rezultatele ce vor aparea...Ma rog,nu despre asta e vorba aici...Spuneam de zile proaste sau zile bune...Cand apar zile bune (de care ne amintim mereu cu drag) de bucurie,cu evenimente care ne induc in suflet anumite stari de liniste si siguranta suntem incantati si in functie de personalitatea fiecaruia simtim bucuria in stilul propriu...Am lamurit problema cu astfel de zile dar eu imi propun acum sa vedem cum putem rezolva sau trece cu bine peste zilele proaste care inevitabil vin peste noi (fie ca vrem sau nu) pentru a ne mai trezii din visare uneori sau pentru a ne arata si aceasta fata din viata asta prin care trecem zi de zi pe acest pamant...

Asadar...Cum supravietuiti unei zile extrem de proaste? Ma refer la acele zile in care nimic nu merge inca de dimineata, totul se agraveaza pe masura ce trece timpul, ghinionul e la el acasa pe strada noastra, ne apuca migrenele, orice facem sa ne calmam are efect invers etc. Si unde mai punem ca inca ziua nu s-a terminat?

Simtim ceva cand suntem tristi?e doar o stare de spirit?o senzatie?De-a lungul timpului sunt ferm convins ca multe persoane au ajuns la un moment dat la o astfel de intrebare.De ce suntem tristi?Ce este fericirea?Cum simtim dragostea?...atatea intrebari imi vin in minte...si inca una...Ce simtim cand suntem tristi?Nu e o intrebare existentiala,dar e una al carui raspuns sigur ne-ar fi inutil.Si totusi continuam sa ne intrebam singuri,sa ne oferim raspunsuri imaginare,sa ne pacalim uneori pe noi insine.
Ce simtim cand suntem melancolici sau tristi?simtim un gol interior ,un tremur al trecutului,o vapaie rea ce ne-a fost data candva si nu gasim alinare cand ne pierdem in toate detaliile unor imagini pierdute in trecerea timpului...sau,poate doar ni se pare ca asta simtim...poate fiecare are alta idee despre melancolie sau tristete .unii plang,altii ofteaza si,uneori,altii chiar sufera si sunt nervosi.Sunt nervosi ca au trait acele clipe...sunt furiosi pentru ca in aceste zile proaste avem impresia ca tot ce e legat de trecut si tot ce nu ne produce bucurie se aduna sa ne enerveze sau sa ne faca sa detestam atat de mult oamenii,faptele lor si chiar diferitele momente din viata traita pana acum...Toate acest momente par (sau chiar sunt) niste coincidente aparute fara scop in astfel de zile si care nu au decat darul de a ne arata ca uneori apar si astfel de situatii...sau poate chiar nu exista astfel de coincidente pentru ca sincer sa fiu eu nu cred in astfel de coincidente neplacute...cred ca trecand prin starile de discomfort provocate de aceste situatii si zile neplacute incercam sa le adunam pe toate la un loc punandu-le pe seama intamplarilor ce s-au adunat sa ne scoata din minti...Cred totusi ca astfel de coincidente (gen vazut o anumita persoana,facand ceva la o anumita perioada de timp,discutand cu persoane care ne pun bete in roate cand credeam ca totul va fi bine etc etc)se pot intampla si in zilele cand starea noastra de spirit e alta si nu suntem inconjurati de atatea evenimente neplacute...Cred ca atunci cand suntem mai linistiti si fericiti decat in zilele (momentele) noastre proaste astfel de situatii trec fara sa le bagam prea mult in seama sau atunci cand se intampla pur si simplu le enumeram si le punem pe seama simplului ghinion si trecem mai usor peste situatia aparuta fiind doar simple evenimente...la cateva zile,saptamani,luni,ani...Se intampla ca aceste stari sa vina toate in aceiasi zi ceea ce poate fi si bine dar si rau...(bine caci coincidentele neplacute se intampla AZI si apoi va rasarii soarele ca inainte si starea de stres va trece...dar si rau pentru ca aceste coincidente apar toate la un loc,exact cand nu ne asteptam...desi simtim intr-o anumita zi lucrurile nu vor merge bine...avem o intuitie,o anumita stare ...poate fi un semn sau poate suntem prea tensionati ?...simtim atunci ca cerul ne pica in cap si ne iesim din fire exteriorizandu-ne cum fiecare dintre noi stim.

Eu unul incerc sa ma linistesc ,sa ma gandesc la aceasta zi proasta doar ca la o simpla zi grea si atat...imi spun in minte ca maine va fi o zi mai buna...imi impart tristetile si parerile impreuna cu jumatatea sufletului meu care e dispusa sa ma asculte si sa ma sustina in continuare crezand in mine si acesta situatie ma linisteste...acum depinde si de personalitatea si nevoile fiecaruia dintre noi...

Ca de obicei mi-am expus simplele pareri si va incurajez sa veniti cu idei si comentarii ....asta ca sa fiu sigur ca neuronul meu a realizat sau interpretat corect (sau gresit) acest subiect...Sper totusi ca aceasta postare va ajutat cumva si mai sper ca ideile mele despre astfel de momente sa ne ajute pe toti sa trecem cu bine peste orice situatie ,oricat de nasoala ar fi ea...

Aveti grija de voi...

Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-ipohondri.... adica pentru noi...

Stateam si imi pandeam neuronul din cap incercand sa-l prind la cotitura si sa-l intreb ce are de gand cu mintea mea…si atunci cand l-am prins m-am apucat sa scriu asta…Sper sa va placa…

Se spune ca in fiecare zi trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C,o jumatate de pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul !De asemenea in fiecare zi trebuie sa bem doi litri de apa (si apoi sa asteptam timp dublu decat timpul pe care l-am pierdut ca sa bem).In fiecare zi trebuie sa mancam Activia sau iaurt, pentru a avea 'L.Cassei Defensis', care nu stim exact ce este(desi suna bine), dar se pare ca, daca nu bem un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepem sa vedem lumea cam tulbure.In fiecare zi trebuie sa luam o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin negru, pentru acelasi lucru,altul de vin alb, pentru sistemul nervos precum si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era(am sa-mi intreb un prieten care serveste bere zilnic...probabil ca e pentru ten...). In sfarsit ,daca le bem pe toate impreuna, chiar si daca facem o congestie,nu ne mai preocupam si probabil nici nu ne mai intereseaza aspectul…ce dracu,suntem oameni maturi !!! In fiecare zi trebuie sa manancam fibre. Multe, foarte multe fibre.Trebuie sa mancam intre 4-6 mese zilnic,usoare, fara sa uitam a mesteca de 100 de ori fiecare inghititura. Facand un mic calcul, doar pentru a manca,ne cam ia cam 5 ore.Ahhhh,era sa uit…dupa fiecare mancare trebuie sa ne spelam pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii...si asa mai departe, (daca avem dinti) fara sa uitam sa folosim firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax...(Mai bine umplem cada si punem muzica, pentru ca intre apa, fibre si dinti, ne vom petrece cateva ore aici, inauntru). Daca dormim 8 ore si lucram alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21.Ne raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil.Dupa statistici, ne uitam 3 ore zilnic la televizor.Ei bine, deja nu se mai poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergem cel putin o jumatate de ora (adica sa ne intorcem dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers).VAI…CE COMPLICATA SI AGLOMERATA NE E VIATA…Trebuie sa ne pastram prieteniile, pentru ca sunt ca plantele:(trebuie udate zilnic). Si cand plecam in vacanta deasemenea.Pe langa asta trebuie sa fim bine informati, asa ca trebuie sa citim cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia. Ahhh !, trebuie sa facem sex zilnic, dar fara sa ajungem sa facem din acest *sport*o rutina: trebuie sa fim inventivi, creativi, sa reinnoim seductia si sa mentinem flacara aprinsa zilnic...Asta ne ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!! (cu respect va amintesc: dupa fiecare mancare, trebuie sa ne spalam dintii !)-nebunatic apropo...hahaha.... De asemenea trebuie sa ne facem timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si, nu mai zic, daca avem caine, sau alt animal... Copiii???...Doamne… In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic.Ouupppsss…!!!Cum dracu sa le facem pe toate fratilor???...Hmmm…Singura posibilitate care-mi trece prin minte alergandu-mi neuronul cu pliciul de muste, este sa facem mai multe lucruri deodata, de exemplu: ne facem dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bem cei 2 litri de apa. In timp ce iesim din baie cu periuta de dinti in gura, ne ducem sa facem amor (tantric) in picioare, cu perechea noastra, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce matura sau baga aspiratorul…Ne-a ramas o mana libera? Ne cheamam prietenii. Si parintii !!! Bem vinul (dupa ce ne chemam parintii va fi nevoie). Iaurtul cu mar ni-l poate da partenerul (a) noastra de viata, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbam rolurile.Frumoasa miscare ce mentine armonia in cuplu foarte intensa si imprevizibila in fiecare zi (parerea mea)…:D ...Deoarece deja am crescut, cel putin nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calciu in fiecare zi(hmmm...iarasi un apropo nebunatic...)...Uuuf!!! Dar daca ne raman 2 minute, ne reamintim de un telefon la prieteni (pe care trebuie sa-i udam ca pe plante), in timp ce luam o lingurita de cereale cu fibre,(care fac foarte bine ...).Cam astea au fost parerile mele traznite pentru seara asta…sper ca am fost amuzant si ca ve-ti trage (ca de obicei) concluziile bune si folositoare care va vor ajuta (sau nu) pentru fiecare in parte dintre voi.Acum va las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea , primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la wc urgent.Ahhhh (era sa uit…), o sa profit si imi voi lua periuta de dinti... Sper din suflet ca nu v-am plictisit,dar daca totusi am facut-o…IMI CER SCUZE pentru ca am uitat ca pe voi lucrurile astea va pot stresa daca nu aveti timp sa cititi toate prostiile mele... ESTE DIN CAUZA BOLII ALZHEIMER, IN CIUDA ATATOR INGRIJIRI, NU AM PUTUT SA O COMBAT...

Aveti grija de voi si astept comentarii daca simtiti nevoia sa ma ajutati… P.S….Apropo,Sunt perfect sanatos,mi-au spus vocile din capul meu…

Curajosii vremurilor noastre...

Sunt dezamagit de oamenii falsi si care se ascund in spatele propriilor defecte. Nu brusc, nu din senin. Oamenii tind sa puna propriile lor frustrari in spatele altora fara sa aiba scrupule sau un pic de respect chiar si pentru ei (ca sa nu mai vorbesc de persoanele pe care incearca sa le puna intr-o oarecare LUMINA PROASTA). Exemple sunt multe, prefer sa ma abtin, le stim pe de rost, dar pe mine ma intriga de fapt altceva: DE CE PUN PROBLEMA ASA CAND EI NU STIU DE FAPT CUM STAU LUCRURILE?SI NICI NU AU DEMNITATEA NECESARA SA ACCEPTE CA UNEORI POT FACE SI GRESELI . Acesti oameni nu stiu ce vor,care e defapt situatia dar incerca sa mascheze asta cumva fiind atat de frustrati de ei ,doar pentru ca la un moment dat nu au stiut sa aprecieze ceva ce au avut langa ei si chiar nu au stiut sa inteleaga fenomenul secundelor fericite care te fac atat de implinit atunci cand ai un ideal si sti ce vrei de la viata.Acest lucru dragii mei consider ca poate fi o lectie pe care cu totii ar trebuii sa o invatam mai devreme sau mai tarziu si daca avem putina minte ar trebuii sa ne descopere propriile noastre defecte si calitati si adevaratii oameni de langa noi care ne vor binele ajutandu-ne si chiar deschizandu-ne capul ,tocmai pentru ca ne acorda incredere si ne sustin neconditionat si nu sa le accentueze facandu-ne sa picam in mediocritatea dura a tampeniei dusa pana la extrem.
Toti suntem uneori superficiali, toti avem impresia ca suntem cei mai buni, ce mai experimentati, cei mai cei, insa, regret sa anunt parerea mea, dar nu prea suntem, de aceea frustrarile proprii si etichetele puse gresit trebuiesc evitate. Si eu pun etichete, si eu sunt ipocrit, si eu gresesc,si eu ajut,si eu am fost ajutat,si eu (la fel ca si voi toti) am fost dezamagit de anumite persoane in viata care mi-au aratat ca nu merita respectul meu si mai ales mi-au aratat ca am pierdut timpul traind inconjurat de falsitate sau minciuna si am realizat apoi ca am asistat la un simplu TEATRU IEFTIN,dar cel putin am amabilitatea sa nu fac pe Maica Tereza,merg de fiecare data inainte pastrandu-mi cu intelepciune (parerea mea) frustrarile proprii in cutia mea craniana incercand sa-mi dau singur raspunsurile la toate ideile gresite pe care le intampin si accept intotdeauna parerea constructiva a celor care consider ca imi vor binele...

Ca de obicei am sa va vorbesc despre dragoste si am sa-mi si explic ura fata de anumiti oameni,aceiasi ura care in aceasta seara m-a inspirat si ma facut sa scriu aceste randuri…Asadar,urasc oamenii care se cred suficient de maturi pentru a sti cum sa iubeasca, nu indeajuns de curajosi pentru a sti pe cine sa iubeasca.Pe cei care se cred peste tot si toate si se inseala cand se gandesc ca intr-o zi isi vor gasi jumatatea si se vor putea desprinde din jocul marsav in care s-au lasat prinsi sau pe care ei insisi l-au initiat. Urasc oamenii care au ales compromisul mult mai des decat fericirea, dar care se simt mult prea mandri pentru a recunoaste si de a se intoarce din drum. Ei nu stiu ca, cu fiecare pas, cu fiecare secunda se indeparteaza mai mult de adevaratul lor suflet .Cu chipul trist, cu mintea nehotarata, dar cu fetele pictate de ipocrita fericire si implinire, pozeaza in oameni rationali, experimentati ce stiu cum si cand e cel mai bine sa te expui exact ca un zeu crezand ca daca ii fac sa para pe ceilalti mici (in capul lor prost ) ,ei vei fi atotputernici,visand la nemurirea sufletului fara sa faca nimic. Regulile si principiile lor devin sfinte, dar ajung sa ii indeparteze de ceilalti, de realitate, pentru ca ele nu sunt decat un scut pentru momentele lor de framantare sau de singuratate in 2.Urasc oamenii care trec pe langa alti oameni,refuzandu-si siesi sentimentele sincere doar pentru ca ascultarea unui sfat intelept si nu mincinos nu e suficient de sigur pentru etape pline de reguli si comoditati.Urasc acesti oameni care refuza, pleaca, dorindu-se a fi oameni impliniti, dar neintelesi, strangand in suflet mai multe regrete decat oricare alt om “nebinecuvantat” cu o intelepciune “solida”.
Acum stiu de ce sunt atatia oameni tristi pe strada. Le inteleg mersul greoi, privirea lasata si grimasele de pe frunte. Cand gandurile si faptele ii strang tot mai tare, incorsetandu-i si taindu-le respiratia, deja este mult prea tarziu. De-abia atunci isi dau seama ca vor fi toata viata victima propriei lor greseli, a propriei lor mediocritati, pe care o acceptat-o tot timpul, dar pe care au “castigat-o” nevrand sa isi asculte creierasul atotstiutor si sentimentele sincere care i-ar fi putut salva la un moment dat.
M-am saturat de falsuri. Haideti sa revenim la realitate si sa scapam de niste conceptii gresite, cat mai avem timp.Haideti sa ne ghidam dupa vorbele din batrani ce spun ca mai intai trebuie sa vedem barna din ochiul nostru si apoi paiul din ochii altora... Daca nu, cea mai grava urmare va fi: o viata mediocra, o constiinta mediocra, o personalitate mediocra si o viziune puritana pana in adancul iadului.

Aveti grija de voi prieteni...