Buna seara iubita mea… Azi, m-am intrebat subtil: “de ce esti atat de trista?” Inainte de a-mi raspunde, as vrea, pur si simplu sa-ti multumesc…sa-ti multumesc pentru ca existi...DA...sa nu te miri,pentru ca eu nu o fac si chiar ma bucur pana in maduva oaselor ca te-am cunoscut...si ca te am in viata mea...Am sa indraznesc sa spun ca daca viata mea ar insemna doar iubirea ta asa sincera si deschisa (si cu bune si cu rele...)...nu mi-as dori o alta viata... Intr-o buna zi ( mai demult), am constatat ca in lumea mea nu mai exista ecou. Ca, dintr-o data, fiecare cuvant ce erupea in sunete, se scurgea indecis prin ziduri semi-permeabile, fara a se intoarce insa inapoi… Am atribuit intamplarea hazardului, spunandu-mi in barba “Si maine e o zi, las’ ca vad eu ce si cum” si mi-am lasat gandurile sa ma inunde cu amintiri placute, incercand sa ignor linistea aproape apasatoare.... Apoi am constatat ca lumea mea e plina de umbre, a caror existenta acolo, nu o justifica nici un fel de ratiune. Nimic nu-mi explica de ce, dintr-o data, fiecare contur fusese disociat de trupul sau obiectul caruia apartinea si pribegea inutil printre celulelei trupului meu. Evident, am atribuit si aceasta stare de fapt destinului, spunandu-mi iarasi in minte “Si maine e o zi, las’ ca vad eu ce si cum” si mi-am lasat gandurile sa ma inunde cu amintiri neutre, incercand sa ignor petele semi-obscure ce pareau angrenate intr-un dans, aproape demonic. Atunci am constatat ca lumea mea e definita de iluzii. Ca, dintr-o data, sistemul meu de valori, impunea nevoi si certitudini, care n-aveau nimic de-a face cu referintele vietii la care visam (mi-a luat mult sa inteleg asta...). “Ce-i drept”, aveam sa-mi spun in cap dupa o vreme, “mi-a luat destul de mult timp sa constientizez ca disponibilitatea gandurilor mele de a crede in imposibil, in iubire, m-a transformat intr-un visator al timpului meu”. Si-atunci m-am gandit la fericire,la dragoste, si m-a cuprins o stare de tristete, tipica oricarui barbat incapabil sa ofere inima si sufletul femeii destinate bratelor lui ( cel putin asa credeam atunci...eram trist...eram singur...eram EU cu MINE).Nu cunosteam acea femeie care sa merite intr-adevar asta, dar ceva in mine imi repeta cu putere “E acolo si te cauta”. Nu stiu de ce, dar pe masura ce ma gandeam la asta percepeam – stiu pare o nebunie – ca si pe aceasta femeie o inunda aceeasi tristete si dezamagire… Si-atunci am plecat in lume, prin ploi ce cadeau transversal peste gandurile mele… Nu sa o caut, ci sa o gasesc… Pe drum intalneam mereu si mereu alte brate si alte voci care-mi sopteau: “Ce cauti tu e o himera, nu exista decat in literatura. Stai aici, renunta la vise si ia-ma pe mine, acum Eu sunt prezentul tau, nimeni altcineva nu-ti va oferi vreodata ceea ce-ti ofer eu. Nu lasa sa te inunde ideile despre case albe, cu ferestre mari, care sa dea inspre mare, cu seminee si gradini, cu copii care sa se agate de gatul tau si o femeie care sa doarma pe pieptul tau. Ramai aici langa mine, pentru nopti unice de dragoste nebuna, cafea aromata si muzica buna. Ramai langa mine, pentru ca te vei simti mai bine ca niciodata”. Mai ramaneam un timp, convins fiind ca voi reusi sa transform fiecare dintre aceste brate in ceea ce visam. ..Fara rost… Am plecat mai departe, secatuit de energie si cu sufletul din ce in ce mai ciobit. Am Pasit nehotarat inainte, auzind din spate ecouri de voci care-mi retusau e-ul, pentru a ma transforma in ceva tipic unei lumi, careia nici macar nu-i apartineam. Pe masura ce m-am indepartat de acesta lume, vantul sau cine stie cine, imi aducea vorba despre delictele si trairile pe care, invariabil, mi le alocau bratele din trecut. Am tacut de fiecare data, desi simteam ca trebuie sa ma intorc si sa-mi pledez nevinovatia. Dar imi asumam aceste penitente, pentru ca simteam ca le merit. La urma urmei tradasem ratiunea mea de a fi…(am inteles acum asta)... Acum te-am gasit...si nu as vrea sa te pierd niciodata....dar,cine stie ce va fi ?ce vei dorii si tu,ce va zice destinul despre asta... Lumea, in care am plonjat acum cu un curaj atipic mie, este altfel...de data asta este sonora.,este dulce,este fara griji sau probleme care nu se pot depasii.. Clar, pentru unul ca mine, a fost doar o chestiune de timp pana sa fiu prins in mrejele iubirii la care am visat mereu...Ma intriga puzderia de oameni care fac orice pentru o farama de euforie temporara si, evident sufletul meu fiind suficient de mare..am simtit din nou ca acum e vremea sa DARUIESC,.Am gasit in bratele tale care sa se incolacesc in jurul gatului meu, in ochii tai care sa se inchid incet atunci cand buzele mele te saruta,in lacrimile cu gust de mare pe care le colectez cu pasiune, incet de pe obrajii tai umezi si am gasit in tine pasiunea dulce a inimii mele care inevitabil bate mai cu forta si pulsandu-mi in vene (fiind insetat de atata dragoste) mai multa putere decat am avut vreodata...
Acum (ca tot vorbeam aseara despre zile proaste si evenimente fara rost ce se succed cu repeziciunea ghinionului harazit de catre acest destin )vorbeam despre tristete si coincidente...despre momente bune si momente grele si acum vorbesc despre tristete...Suferi TU,SUFAR SI EU...Mi-ai spus odata intr-un mesaj ca atunci cand nu voi mai avea vorbe,vei spune tu in locul meu,cand nu voi avea lacrimi,vei plange tu si pentru mine,cand nu voi avea forta,imi vei da tu...si acum a venit timpul sa-ti sustin increderea si sinceritatea cu care ma rasplatesti in fiecare zi Andra... Acum,in fata mea se afla monitorul si tastatura pe care imi insir gandurile si incerc sa-mi inving timpul meu pentru ca stiu ca altfel as fi chiar mai trist decat sunt...O scrumiera neagra,o tigara aprinsa si lasata sa arda,gandurile mele ce tii le expun si nelinistea care ma cuprinde gandindu-ma ca iti e greu...Nu am sa-ti spun eu de ce fac sau simt asta...Sti deja de ce...si sunt sigur ca in adancul sufletului tau mare o sti si o simti si tu...Acum mintea iti e bulversata,iti apar ganduri,amintiri,probleme,griji,nevoi si nu te mai poti concentra exact la ordinea lor ...nici macar nu sti sigur de ce esti trista....sti doar (la fel ca mine) ca TREBUIE sa reusesti....si o vei face ...SUNT SIGUR)...Ti-am spus de ce cred toate astea...Fa-ma visator,fa-ma mult prea dulce sau chiar nebun dar fiind ambitios si sincer eu stiu bine in incapatanarea mintii mele ce nevoi am...Am nevoie de tine...indiferent de cum ai fi si unde...Am nevoie sa stiu ca pot fi demn sa merit minunea ca te-am intalnit...vreau sa fiu impacat cu mine stiind ca esti fericita si ca uneori chiar daca astfel de momente te bulverseaza...eu stiu bine ca Tu esti o femeie atat de puternica...In rest,nu am sa enumar calitatile si defectele noastre...mi-ar lua prea mult si nu asta ar fi scopul acestei postari...Fi puternica VEVE...si crede in tine asa cum oamenii din jurul tau cred in ceea ce esti...si care te apreciaza pentru acest lucru... Acum nu vreau sa mai tradez nimic,nici pe mine si nici ceea ce simt...Acum TU esti ecoul meu si oricat de greu ti-ar fi...indiferent de locul sau de timpul care va trece EU voi crede in tine...si te voi respecta si aprecia asa cum voi considera mai bine...
P.S...Timpul e o fiara care are nesfârsita rabdare de a înghiti totul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu