Nevoia de bine...Incredere ca rasplata a ceea ce suntem...

Nu am a va spune nimic special in seara asta , dar totusi…Cred ca intr-o buna zi or sa vina vremuri bune (cum au mai fost), pentru mine si pentru voi. Daca acum imi e greu, nu am sa ma las batut. Cred ca in sinea mea sunt un om bun si niciodata nu am fost nevoit sa ma indoiesc de acest lucru...Ba,chiar am fost incurajat sa cred asta si culmea...am primit multumiri pentru acest lucru...nu sunt singur...(cum am facut greseala sa cred uneori)... Ma bucur de lucrurile simple si curate (chiar daca in ultimele saptamani acestea nu au ajuns sa ma mai linisteasca atat cat as vrea)...dar ma bucur pentru ca invat sa cunosc si sa inteleg persoanele dragi mie,oamenii in care cred si pe care ii am in viata mea. In aceste lucruri simple si sincere sta frumusetea si perfectiunea dupa parerea mea.... Uite, cerul e perfect, un copac verde e mirific, soarele e absolut superb, o ploaie sanatoasa are farmecul ei, la fel si un pârţ eliberator poate fi de bine ori un stranut provocat de un cer senin si nu neaparat de gripa porcina poate reduce tensiunea gandurilor , insa......aveti grija pe unde va invartiti si cu cine...hahaha

Iubesc si am nevoie de persoanele dragi mie ca si cum as disparea maine din viata lor sau a noastra a tuturor. Desi poate o voi face peste juma de secol,poate impreuna cu jumatatea care imi va completa viata ,poate o voi face in somn, sau poate amandoi imbratisati...cine stie? Caut sa-i ascult si sa ma bucur de fericire alaturi de cei dragi mai intens decat o faceam vreodata (nu pentru a fi prea grabit, ci pentru a-i intelege si a descoperii pe ei si implicit si pe mine)..., ei sunt puterea mea, renasterea mea in clipele grele. Le iubesc defectele, imperfectiunile, nu numai calitatile....le apreciez chiar si vorbele dure,sau rautacioase pentru ca asta ii face sa fie Ei, oamenii pe care ii apreciez. Nu caut niciodata sa ma indepartez de acesti oameni pe care ii am in viata , pentru ca altimnteri imi va fi ingrozitor de dor de ceea ce ma critica odata,sau ma invata sau poate doar ma asculta si ma intelegea...

Traiesc fiecare zi, ora, minut, cu inima plina. Incerc sa daruiesc cat de mult pot. Din mintea mea, din sufletul meu. Satifsactia mea de a da ceva cuiva drag, e mult mai mare decat cea de a primi... Un zambet recunoscator ori o imbratisare sincera sunt minuni care-mi dau putere. Ma intaresc. Uneori imi este (ca si voua) atat de greu si am momente in care sincer cred ca toate au picat pe mine...dar ma intaresc amintindu-mi singur ca o viata traita cu zambetul pe buze si-n priviri,o viata traita cu speranta si incredere e o viata lunga, sanatoasa si frumoasa....Las la o parte ura, rautatea, incrancenarea,pentru ca aceste lucruri dor si distrug totul in jur. Ura atrage ura, ...scoate sabia si de sabie vei pieri... Nu am luat-o razna si nici nu ma cred Michael Jackson, nu cant Heal the World cand stau pe buda dimineata, dar simt ca asta-i secretul depasirii unor momente mai grele, al unei vieti frumoase,sincere,plina de respect ,vindcarea si rezolvarea problemelor si a necazurilor prevazute sau neprevazute si bucuria unui trai bun alaturi de semenii care ma accepta asa cum sunt...bun sau rau....

Sper ca ceea ce v-am spus nu suna a profetiile unui moş cu un crac in groapa nici a unui prezicator ce anunta Apocalipsa si predica pocainta, izbavirea, tavalirea cu fruntea in tarana. Pastrez in minte destula ura, furie si rautate, zac in mine niste diavoli ce joaca tabinet si asteapta doar un semnal ca sa semene durere si sa arunce involuntar cuvinte grele si negandite insa desi nu e bine ,cumva realizez insa ca imi pot invenina singur viata, in timpul in care o pot face mai buna. Sfarsitul nu e cel prevazut de Maiasi, nu o sa vina in 2012, nu o sa se scufunde continente si nici nu o sa cada avioane....Desi mai cad, dar asta-i deja chestie de inginerie.

Sfarsitul lumii noastre ni-l putem aduce singuri, maine, prin ceea ce facem ori ce gandim,ni-l putem aduce singuri atunci cand suntem plictisiti de ceea ce avem sau suntem nesatisfacuti pe deplin de ceea ce primim de la viata fara sa luptam...Ma gandesc cand spun asta la cei ce nu au nici macar ce am eu...Asadar...merg inainte pentru ca asa trebuie sa fie... Sfarsitul fiecaruia dintre noi (fizic sau psihic)...., daca nu intervine absolut accidental prin caderea unui ghiveci de la etajul 6, il putem aduce chiar noi...singuri pentru ca renuntam (voluntar sau involuntar ) la anumite lucruri sau oameni ,sau pur si simplu ne complacem in durere si suferinta vremurilor nasoale pe care le traversam uneori...nu zic ca ar trebuii sa zburdam zilnic cu zambetul pe buze ,sau sa fim falsi,sau sa plangem tot timpul mintindu-ne ca e bine,sau sa cerem fara sa oferim etc. dar nici sa suferim la nesfarsit...

Asadar,nu am sa ma las batut chiar si singur de as fi pe acest pamant (desi multumesc bunului Dumnezeu ca nu sunt).Voi cauta sa ma bucur de ce m-i se ofera (pentru ca inseamna ca asta merit uneori...si voi astepta sa primesc numai lucruri bune...insa sper sa fiu pregatit si pentru cele rele...sau macar acestea din urma cand vor venii ,sper sa fiu pregatit sa le pot infrunta)...Voi primi cu drag dragii mei,ma voi bucura de o pala rece de vant ce ma va izbii dimineata in frunte,ma voi bucura sincer de o strangere sincera de mana,de sarutul persoanei iubite,de imbratisarea ei si de tot ce-mi poate oferii,ma voi bucura de oamenii care ma vor sustine si care vor crede in mine chiar si criticandu-ma cateodata,ma voi bucura de clipa traita acum...pentru ca fiind langa mine ...inseamna ca ma inteleg, ma apreciaza pentru ceea ce sunt si ma iarta pentru ceea ce cred ca pot sa fiu dandu-mi putere...inseamna ca merit asta...iar ei merita sa simta bucuria mea,drept rasplata la increderea si gesturile lor...

Daca Muprhy zicea “zambeste, maine va fi mai rau!” si dictonul asta mi l-am pus pe coperta caietului universal in clasa a 5-a, acum pot sa spun fara ezitare “zambeste si spera , iar azi imi va fi cu siguranta mai bine!”

Numai bine, oameni buni.