miercuri, 24 februarie 2010
Miracolul iubirii...Happy Dragobete*s day...
El o zareste si o intalneste cand nici nu se astepta. Se simte strapuns de un fulger , desi in primele lor clipe nici nu isi amintea ca a intalnit-o vreodata.Apoi realizeaza ca destinul ii intinde o mana lui...si poate lor... I se pare cea mai frumoasa femeie pe care a vazut-o vreodata, de o perfectiune desavarsita, o creatura coborata din Ceruri. Ramane pierdut analizand-o prima oara cand se intalnesc dupa cateva zile in care doar si-au vorbit. Ce zambet divin, ce chip luminos, ce sinceritate si ce minte sclipitoare,ce sinceritate...parca se cunosteau de-o viata...ce mister.... E fermecat. Ea il observa si la un moment dat ii zambeste. Ii surprinde privirea si, putin speriata, face un pas inapoi. Revine. Il analizeaza cu un ochi obiectiv si suspicios, dar cu o subtilitate desavarsita. El nici nu realizeaza ca e privit la randu-i. Intr-un final, el isi aduna resursele de curaj pentru a o aborda calm si deschis cu toata faptura sa. Ea ii intinde mana cu aceeasi retinere care a determinat-o sa faca un pas inainte pentru a-l intalni...din nou.... Incep o conversatie timida. Lui i se confirma prima impresie. Ea incepe sa zambeasca, la inceput mai subtil, dupa aceea mai cu incredere. Suspiciunea incepe sa bata in retragere, dar undeva in mintea ei poate ca era atunci o intrebare cu privire la intentiile lui. Vorbeste relaxat, cu detasare, nelasand sa tradeze nici o emotie pe fata ei. Si totusi, suspiciunea pare sa se destrame incet-incet si ea nu poate sa nu admire si sa fie uimita de unicitatea barbatului care ii vorbeste atat de frumos. Si restul e istorie, cum se spune…
Nu m-am putut abtine sa nu va spun o particica din aceasta poveste care imi aduce mereu aminte de inceputurile relatiei pe care o traiesc acum… si din care am tras deocamdata cateva concluzii. In primul rand am remarcat suspiciunea cu care fetele abordeaza baietii si suspiciunea cu care ii intampina cand le abordeaza ei ....sau cand sunt abordati de ele...poate,pentru ca viata a vrut asa.... In al doilea rand, nu cred ca exista femeie pe lumea asta care sa nu se intrebe ce a vazut iubitul ei la ea, de ce a ales-o fix pe ea din atatea femei, ce-l face sa ramana langa ea , etc., etc. Oricat de multa incredere ai avea in tine, cred ca asemenea intrebari tot rasar in capul unei femei la un moment dat.(cum de altfel orice barbat realist si onest e uneori pus pe ganduri si chiar incantat de raspunsurile lor...) Nu-ti vine sa crezi ca poti sa fii totul pentru cineva cand pentru altcineva nu esti nimic, ca poti sa fii vazuta drept cea mai frumoasa femeie din lume de cineva, cand altcineva nu te vede decat ca pe o femeie oarecare. Dar ce pot eu spune ca barbat ? Frumusetea e relativa si fiecare percepe lucrurile diferit. Vorba zicalei, “Beauty is in the eye of the beholder” (”Frumusetea este in ochii celui care priveste”). Sau altfel spus, “nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, iar gusturile nu se discuta, mai ales in dragoste. Si cine poate condamna un barbat indragostit? Poate vi se va parea exagerat ce urmeaza sa spun, dar mie un barbat indragostit mi se pare fascinant de frumos....(stiu...suna aiurea, ca-ci acum laud lumea barbatilor din care fac si eu parte, care stiu sa multumeasca destinului clipa in care s-au indragostit). Ati incercat vreodata sa cititi poezia unui barbat indragostit? Cum ii stralucesc ochii cand cineva aduce in discutie numele EI? Cu cata pofta si admiratie ii priveste fiecare detaliu al chipului si trupului? Cum o apara si o protejeaza cand cineva face un lucru cat de mic sa o supere? Cum i se lumineaza intregul univers cand EA zambeste si e fericita? Iar despre femeia care e astfel iubita nu pot spune decat ca ar trebui sa se considere cea mai norocoasa dintre femei.Toate se vor invartii in jurul acestei relatii atata timp cat ea va exista si amandoi vom crede si vom lupta pentru ea.Asta seara am simtit nevoia sa ma exteriorizez astfel pentru ca sunt un barbat indragostit...de EA....de tine ...tu,cea care citesti si probabil acum zambesti spunandu-ti in gand...Imi lipsesti pisule...sau poate....cine stie,esti chiar linistita ca ne-am intalnit si curioasa sa vezi unde vom ajunge dupa atatea cate construim in fiecare zi...Ei bine,in aceasta seara...Iti multumesc pisoiule pentru ca existi si iti urez *de Dragobete*...LA MULTI ANI... !!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu