Valeleu.....a venit criza...!!!

Ascundeti-va in gaura de sarpe, fugiti sub casa, in pod, in dulap... (poate dati de amantul nevestei), vine crizaaaaa!

M-am saturat de criza asta pana peste poate. Simt ca fac crize. Crize in sus, crize in jos, americanii sint in criza(sau au fost) si daca sint americanii o sa fie toata lumea. Ca, nu-i asa, ei fac legea, pestele de la cap se impute, a venit criza... O sa fie rau, o sa fie foarte rau, tre’ sa gasim solutii anti criza. presedintele isi ia Logan si mananca rosii romanesti. Cumparati produse romanesti dar totodata fiti ponderati. Nu mai aruncati banii aiurea, s-ar putea sa nu mai dati de altii... Economisiti....(daca aveti de unde dupa ce taie guvernul)...

Gata, am gasit solutia de lupta anti-criza, v-o recomand si voua. Plecam de la doua notiuni de baza. Produse romanesti si economie... Ok.... Stiu perfect ce am de facut. Pentru inceput imi vand masina. In pierdere, normal, ca-i criza, nu mai cumpara nimeni masini. Cu banii pe care ii iau pe ea o sa-mi iau o Dacie veche amarata.... Produs romanesc... Si-mi iau o Dacie d-aia utilitara (Papuc)... Cu bena in spate... Va spui imediat de ce... Pai in primul rand pentru ca acolo, in spate, pot sa fac o mica ferma. Cumpar un porc romanesc dintr-o ferma romaneasca si-l cresc acolo. Langa porc mai bag o oaie, un berbec (sa babardeasca oaia si sa am miei de pasti) si 2-3 gaini. Ce vor face oua, oua romanesti. Imi trag si un stup de (si cu) albine. Sa fie bogatie, miere dulce, aur lichid. De jur-imprejurul cocinii fac niste mici rasaduri. Rosii romanesti din samanta romaneasca. Niste cepe si cateva cuiburi de cartofi. Pamantul il imbogatesc cu caca de la porc, doar e aproape, nu cheltui bani pe transport. Deci am mini ferma, produc, produc chiar mai mult decat consum, pot sa si vand. Dar nu am cui, ca lumea economiseste. Esential e ca produc.

Avand mini ferma in masina am mai rezolvat o problema. Apa. Resursa naturala. Parchez masina pe marginea drumului pe unde zilnic trece masina care spala strada... Da, masina primariei care spala asfaltul si-mi uda mie masina in fiecare dimineata. Deschid usa la bena si am rezolvat mai multe probleme. Dau apa la porc, la gaini, imi ud rasadurile cu rosii, ceapa, si cuiburile de cartofi. In plus pot sa fac si eu dus. Acolo, cu porcul in stanga si gainile in dreapta. Intre rasaduri, nu pe rasaduri, sa nu distrug bunatate de cultura eco. Polenizata de albinutele mele romanesti.

Nu e suficient, asta nu-i iesire din criza. Imi trebuie haine. O fi criza, dar nu sintem in epoca de piatra chiar daca locuiesc mai mult in bena. Am lana, de la oaie. Tund oaia, trebuie sa torc lana. Nu am fuior. Rup coarnele berbecului si-mi fac fus si fuior. Gata, am rezolvat-o si pe asta. Papuci. Nu am papuci. Ma uit la porc. Rumega linistit cartofi. (deja cuiburile produc). Porcul ma vede ca ma uit la el. Simte ca ceva nu-i in regula. Grohaie nelinistit. Incearca sa fuga. Nu are unde, bena-i mica. Il prind.

O ora mai tarziu. Porcului ii lipseste soricul de pe buci... A aflat si el ca-i criza... Americanii sint de vina. Eu mananc fericit rosii romanesti cu curu’ pe stup, leganandu-mi usor picioarele... Picioarele incaltate cu opinci facute din pilea porcului. Incheiate cu sireturi impletite din lana. In cap am caciula din blana de berbec. Ati ghicit, nici berbecul nu mai are blana pe buci. Si el a aflat ca-i criza. Manac rosii la lumina unei lumanari facuta din ceara albinelor.

Am iesit din criza. Si produc. Precum vedeti nu-i deloc greu sa lupti cu criza si chiar sa o invingi. Tranzitie usoara, vorba aia de demult.

HAVE FUN...

Scrisoare deschisa...

O noua dimineata in care timpul parca ne-a accelerat momentele pe care amandoi le detestam.Momentele in care trebuie sa ne despartim...De data asta timpul nu mi-a fost un inamic ,ba din contra ,as putea spune ca mi-a deschis ochii (inca odata) asupra sentimentelor pe care le simt.Am avut din nou momentele mele de (eu cu mine) in care am realizat iarasi cata dreptate ai si cat ma ajuti fiind pur si simplu TU…Complicata de inteles uneori cand taci,rautacioasa si impulsiva cand esti suparata,rabdatoare si intelegatoare cand sunt tantalau dar intotdeauna corecta si sincera cand ma simti linistit si mai putin incapatanat si orgolios...Sti deja ca sentimentele pe care le simt pt tine sunt unice,sincere si pline de mandria de a te avea in viata si in inima mea...sti deja ca dragostea pe care o traim are modul ei dulce de a ne rasfata atunci cand amandoi suntem relaxati si intelegatori...sunt insa momente in care totul devine atat de tensionat si incapatanarea,lipsa timpului,dorul si nelinistea par ca ne ameninta din umbra si atunci sunt incordat...Descopar insa ca nu am dreptate,ma bucur ca intarim ceea ce avem si comunicarea ne ajuta sa depasim astfel de momente...Esti o femeie minunata,o femeie unica si o femeie de caracter ...ma simt mandru ca sunt indragostit de tine si iti multumesc pentru asta...Imi cer scuze inca odata pentru greselile mici pe care le fac si iti multumesc pentru ca ma iubesti si tu...Nu as vrea sa se schimbe asta niciodata si acum ca am realizat (inca odata) cat de gresit gandesc uneori trebuie sa iti multumesc din suflet...Primeste te rog randurile mele desprinse din sufletul meu poate mare,poate zbuciumat si orgolios dar intotdeauna sincer...Vom fi bine pisule...eu am incredere si niciodata nu m-am indoit de asta...trebuie sa-ti multumesc pentru ca existi ...pur si simplu ma completezi intelegand ca micul tau incapatanat te iubeste si pentru ca atat cat o faci ma ajuti sa inteleg unde gresesc...si o fac pisule...pentru ca meriti...

Iti multumesc pentru clipele deosebite pe care mi le oferi in fiecare zi,iti multumesc ca desi suntem la distanta faci ca totul sa fie asa de aproape.Te iubesc pentru ca doar tu imi alungi singuratatea intr-o lume zbuciumata, intr-o lume nebuna si intr-o lume aglomerata.Te iubesc pentru felul in care imi zambesti, pentru felul in care imi spui “TE IUBESC!!!” pentru ca ma alinti, pentru ca ma atingi, ma imbratisezi,pentru cum ma certi,pentru cum ma completezi…si pentru inca mii de motive...Te iubesc pentru ca ma faci sa traiesc fara regrete,pentru ca traiesc o implinire deosebita.Te iubesc pentru ca esti totul meu.Te iubesc pentru viitorul meu si al tau deci implicit al nostru.Pentru ca TU reprezinti tot ce ma inconjoara.Alaturi de tine invat increderea,invat sa lupt pentru ceea ce imi doresc, am invatat sa rabd doar pentru un timp, am invatat sa plang, dar de bucurie pentru ca esti dragostea mea.Timpul ne joaca farse uneori dar ne apropie de 8 luni cum nu credeam vreodata ca o poate face...asta ma face mandru,din sute si mii de motive pentru ca ne avem... Am progresat amandoi in dragostea ce ne leaga si in ceea ce ne-am promis! Cand traim fericirea implinirilor impreuna ,realizez ca nici eu nu mai sunt acelasi, simt ca suferinta si dezamagirile nu mai exista,pentru ca tu ai lucrat la felul meu de-a fi si o faci in fiecare zi iubindu-ma, iar acum sunt cel ce sunt... In slabiciuni, esti puterea mea, in singuratate, tu esti langa mine si ma inconjori cu multa dragoste si pasiune, in tristete, tu esti mangaierea si speranta mea...In toate cate sunt tu esti paradisul meu, locul unde pot sa ma desfatez in multitudinea de vorbe dulci pe care mi le spui, in felul in care ma incojori cu dragoste, in felul cum ma imbratisezi cu multa putere si pasiune... Iti multumesc ca ma iubesti si ma accepti asa cum sunt desi uneori stiu ca iti e greu...si am sa-ti multumesc toata viata...La multi ani pisule...

O zi deosebita…19 mai 2010

O zi a contrastelor...negative –participand la cel mai mare miting de protest de dupa decembrie 89 in P-ta Victoriei din Bucuresti si sfarsita in ambianta contrastelor pozitive-avand onoarea sa particip alaturi de muza care ma inspira la premiera filmului Afacerea.…

De ce miting?...Pt.ca sunt roman,penru ca traiesc in aceasta tara si pt ca e dreptul meu sa incerc sa fac ceva pt viata asta pe care o traiesc zi de zi pe pamanturile unde am avut sansa sa ma nasc ...Din mult prea multe motive pe care le simt dar pe care nu am sa le expun aici (nu din lipsa de timp) ci pt ca nu sunt sigur ca le-as acoperi pe toate... oamenii au “invadat” Bucurestiul, satui de minciunile si masurile idioate pe care le-a luat “guvernul portocaliu”. Peste 40.000 de oameni nemultumiti au manifestat in fata Guvernului cu speranta ca lucrurile se vor schimba in Romania. Piata Victoriei a devenit neincapatoare...(am fost unul dintre ei) observand clar disperarea oamenilor care nu vor avea, la propiu, ce pune pe masa, daca se vor lua acele masuri neadecvate anuntate de guvernanti.Am simtit si am trait momentele de ieri (toata ziua) la intensitate maxima...cu emotii si bucurie,cu incredere si respect dar mai ales cu speranta vremurilor bune...Nu stiu daca curand se vor schimba lucrurile dar stiu ca nu am vrut sa-mi refuz dreptul de a fi alaturi de oamenii care inca se mai mandresc ca sunt romani...si lupta pt drepturile lor...Am vazut oameni tristi,am vazut oameni categorici,poate frustrati si fricosi,dar am simtit speranta si dorinta de a obtine ceva pt o viata mai buna...Am cantat imnul,am purtat la gat drapelul cu nostalgie,am strigat si am fluierat,am purtat scutece protestand in felul meu la evenimentele care se petrec sau sunt pe cale sa se petreaca (in vremurile murdare) pe care le traim...Un miting pasnic totusi(ceea ce e bine) la care am participat cu mandrie si curaj...Totul sa terminat apoi (desi sunt sigur ca astfel de evenimente vor continua) si am plecat catre casa purtandu-mi in gand demnitatea si mandria de a fi roman...

Pe seara lucrurile s-au schimbat si evenimentele pozitive mi-au invadat simturile si sufletul...Am participat cu emotie si mandrie la premiera filmului Afacerea regizat de cea mai mare regizoare din sufletul meu...Am cunoscut oameni deosebiti,am simtit emotia si pasiunea lor dar inainte de toate am simtit respectul si profesionalismul regizorului de care m-am indragostit...Am intrat (pt cateva ore) intr-o lume fascinanta de care m-am indragostit instantaneu,am descoperit o parte din oamenii pasionati de arta,de creatie si mai ales iubitori de frumos ,fiind onorat sa ma aflu in compania lor chiar si pt cateva ore..M-am simtit extraordinar interactionand cu acesti oameni si m-am simtit fericit si mandru ca am putut sustine cu incredere si corectitudine femeia alaturi de care imi doresc sa –mi traiesc toata viata ...O experienta unica pe care nu am sa o uit niciodata si pe care cu siguranta o sa-mi doresc sa o traiesc din nou fiind acolo in mijlocul oamenilor care pot face aceste lucruri minunate cu talentul lor...sper din suflet sa mai am aceasta ocazie si pe aceasta multumesc destinului ca mi-a dat ocazia de a fi acolo...Bravo...bravo...bravo si din suflet FELICITARI...Mesajul meu pt tine Andra este urmatorul... Tempoul fericirii contureaza sensul vietii aratandu-ti fericirea din sufletul talentat !... Sper Sa primesti felicitarile mele si niciodata sa nu uiti ca eu cred in tine si imi doresc sa conteze asta…Iti multumesc pentru onoarea acordata,pentru incredere si mai ales pentru respectul si sinceritatea cu care ma invalui in fiecare zi luminandu-mi viata.

Pentru tine... De-or trece anii…

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcea,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" şi-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vreo scânteie
Din clipa-n care ne-am vazut?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcea;
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" şi-un "nu ştiu cum".

Romania in criza...

Norii negri ce au acoperit lumea si au facut-o sa geama inspaimantata s-au apropiat incet (dar sigur) de Romania. Fulgerele ce au lovit necrutator marile burse si le-au facut cenusa au scuturat deja zdravan si investitorul roman. Bate zvon de saracie... Ce ne facem, ce ne facem?!?! A venit recesiunea, fugiti care incotro, vai de noi... In statii de autobuz si in piete oamenii susotesc ingrijorati... Casele isi pierd valoarea, pamanturile au ajuns o apa si un pamant. Ai vazut ce zice la teveu? Se dau oameni afara, fabricile intra in faliment, ajungem pe drumuri.
Nu mai vin investitorii... Nu mai intra miliarde si miliarde in tara. Ba, mai rau, si romanii plecati in lumea larga sunt trimisi inapoi acasa... Ce ne facem fara banii lor?! Murim de foame. Ba mai bine cerem salarii... Vrem salarii mai mari, mai mari, mai mari! Cu 50%, mai bine cu 100%. Guvernul zice ca nu se poate. Ca daca le da la profesori se duce totul dreacu. Nu avem de unde. Si daca vor profesorii apoi vor vrea si doctorii. Normal, sanatatea si educatia sint cele mai importante intr-o tara, Nu-i drept ca dascalul sa mearga la scoala cu soseta rupta, sa rada elevul ala bogat de el. Cum care elev? Ala de-i tac’su patron ce toarna drum dupa drum. Acelasi drum. Din nou si din nou. Si ii pune si borduri. Si nici nu-i frumos sa lasi medicul sa stea cu mana intinsa, ca-i muritor de foame.
Dar daca primesc si profesorii, daca primesc si medicii, atunci vor vrea si altii. Cum care altii?! Ceilalti... Pai presedintele a zis acum o vreme ca se poate. Ca avem bani...Totul sa schimbat acum si ne simtim iarasi amenintati...de cine?...de ei,de noi,de fmi... Ne mai spunea ca desi sunt bani ei nu-s gestionati cum trebuie. Aha, deci nu a fost o chestie politica asta cu majorarile…Pai...cine ii gestioneaza...ca eu si omul de rand nu am cum...ca i-as gestiona...Astia care fac ratingurile de tara ne spun ca tocmai l-au scazut pe al nostru. Si cica din cauza asta nu o sa mai vina investitori. Ca avem economie fragila. Ca atarnam la banii altora. Ca avem moneda sperioasa. Da, auzi tu, cica leul nostru ar fi serios si labil. Pai asta cam asa e. Abia ce ne-au scazut astia ratingul si in cateva minute a si luat-o razna. Parca a dat strechea in el, leu nebun.
Pai ce ne facem daca se duce tot in jos? Cum cine, leul puternic. Si va fi tot mai slab, si mai slab, biata pisica jigarita. Pai,va trebuii sa ne descurcam...Ca ne taie astia tot (provizoriu cica) . Zice Basescu ca se poate trece peste criza si ca vom reusi sa depasim aceste momente fiind uniti si chibzuiti...Pe bune?...nu serios acum...noi suntem prosti???...va intreb si eu ca omul de rand ce sunt...astia cred ca suntem prosti si ne trateaza ca atare...Fratilor ...situatia e gravida si prezinta umflaturi,nu stiu sigur ce ar trebui sa facem dar stiu sigur ca nu ar trebuii sa ne lasam calcati in picioare...am facut asta de prea multe ori,am renuntat la mandria si respectul nostru doar pt.ca am crezut in minciuni si vise de Europa ce vrea sa ne ajute...Acum situatia e cum e...Impreuna vom reusi...dar cum?...Sa-i punem pe ei sa traiasca asa cum traiesc unii dintre noi...sa le dam si sa le taiem exact asa cum fac ei cu noi...Sunt sigur ca or sa se planga si ei... nu or sa mai fie asa de optimisti... Tinerii sunt calcati in picioare si tratati (nu ca pe vremuri pe ideea ca ei reprezinta viitorul si trebuiesc incurajati) cu dezinteres si cu dispret...maresc chiar si taxele pt facultati si distrug micile idei de afaceri inventand taxe,legi si acte pt a ne descuraja...Ce-i de facut???...Nu stiu...

O ducem rau. Ne-a lovit criza...Pe strazi circula mai multe bmw-uri x6 decat in Bavaria. Ce-i ala x6? Cum adica ce-i ala x6?! Ultima fita. SUV-ul coupe. Nu ai, nu existi. Masinile ieftine nu se mai vand. Ca-i criza. Nici la ultimul targ imobiliar nu s-a vandut nimic. Lumea asteapta sa se mai ieftineasca nitel casele. Sa se injumatateasca preturile. Ba poate sa ajunga la un sfert. Ca nu mai dau bancile credite. Si maresc si comisioanele. Ca-i criza in lume. Lsa ca facem rost din Romania de bani. Dar romanii au bani? Pai nu ziceai ca nu se mai vinde nimic pe acolo? Ba stai ca s-a vandut ceva. Unde? Acolo, la targul ala imobiliar, ultimul. Ce? Au avut unii vreo 12 apartamente de vanzare. Scump, doamna, scump. Cat de scump? Pai cam la un milion de euro bucata. Si sa nu-mi zici ca s-au dat…Ba da, s-au rezervat toate 12. Si alea ieftine? Alea nu. E criza. E piata blocata. Ce, tu nu ai auzit?!....

Cand eu sunt TU...Cand eu sunt EU...

Camera se lumineaza de torta vie, care esti tu...In urma ta raman pasii de dans arzand iar imbratisarea ce creste'n inima ta e de'o caldura patrunzatoare...Apartamentul tau intreg pare a adaposti o stea, atunci cand eu sunt tu...Noaptea a luat cu ea focul...Primele raze ale soarelui vibreaza in cer ca niste corzi de mandolina, dar soarele nu este galben, nici macar portocaliu...Soarele e cum vrei tu...Pe geam, respiratia'ti adormita acopera cu roua ei calda imaginea trista a diminetii.Cand eu sunt tu, tu ai soarele de partea ta si cate zile vrei tu sa ai...Ai lacrimi in mana stanga, un buchet de flori de cactus in cea dreapta si zambete de'un rosu perfect aruncate'ntamplator in coltul gurii.Ai un ocean de fericire ascuns in buzunarul drept, partitura noptii ce'a trecut si rima celor ce vor urma in cel stang.Ai atingerea zilelor de maine adanc in ochii tai ca marea si nebunia'ntiparita pe zambetul de'o fericire molipsitoare...Porti tatuat pe frunte primul sarut, dansezi cu timpul pana noaptea tarziu si pictezi fericirea in palmele mele, atunci cand eu sunt tu...

Dar spune-mi, cand eu sunt eu, ma crezi ca te iubesc?

Voi desena clipiri adanci in ochii nostrii de-un sinceritate grava...Apoi impreuna vom canta sclipirile fericirii, fiind acompaniati de-un sunet cald si suav;...Vom colora, razand, calde primaveri in inimile noastre primitoare.Si vom trai jocul placerii si al dragostei cu rugatoarele priviri de 'nu vreau sa mai pleci';...Vom dori soptit dorinţe, alungandu-ne-ntristarea...Ne-om imprieteni cu luna, chemand si cantand visarea dorintelor noastre implinite si ce vor urma...;Vom bea fericirea din sufletele noastre pana in zori, cu-nghitituri repezi din cani albastre...Si-apoi, cand sa plecam, ne vom propti iubirile din sufletele noastre pline de dragoste...Caci noi,amandoi...cei a caror umbre zugravesc placere in tot ceea ce facem,simtim si traim impreuna...V-om lasa peste timp ca ramas bun, imagini ce saruta in tacere fericirea si respectul ce le simtim...,Vom picta impreuna cerul cu nenumarate stele puiule...

Te iubesc...!!!

Pretul timpului...trebuie pretuit secunda cu secunda...

Te-ai intrebat vreodata cat costa timpul?... Mai ales cat costa timpul tau? ...Cat valoreaza fiecare ora din viata ta, minut, secunda?... Eu am inceput sa ma intreb.... Sa ma intreb daca-mi valorez (valorific)suficient timpul, daca-l respect ... Timpul meu e viata mea... Fiecare secunda ce trece ma apropie (trist, sec si adevarat) de acel sfarsit de drum .... Dar am si o veste buna. ..Putem lupta cu timpul, putem castiga, putem indeparta momentul inevitabil la care cu totii vom ajunge intr-o zi …. Cum? Maxima cugetare la sfarsitul postarii... Ca acum incerc sa-mi evaluez un pic trecerea timpului...


Cand eram bebelus (cica am fost un bebelus foarte reusit, ma mira extrem avand in vedere ca am ajuns ce am ajuns...hehe) timpul nu prea avea mare valoare...Il petrceam doar datorita (sau din cauza) foamei... Scanceam, una buna venea mama, imi proptea titza in gura si timpul isi pierdea din nou sensul... Noapte-somn – eventual un caca in scutece (nu existau pampersi pe atunci) venea ziua, scanceam, primeam tzitzta de vreo 2-3 ori, caca, somn.

In copilarie timpul era bine punctat de momentele de joaca sau momentele de invatatura. Nu existau zile bune sau proaste, ci perioade ale zilei... Dimineata avem scoala, dupa-amiza teme, seara se lua curentul doua ore, timp in care ma jucam, venea curentul, imi terminam temele, iar ma jucam... Nu, nu mai doream tzitza de la mama si nici nu mai aveam scutece... Vacantele erau timp valoros. Super timp. Timp de timp. Tin minte si acum acele timpuri, eheeee…ce calculatoare ?,ce psp-uri,ce televiziune prin cablu sau alte alea ?...nu tatutu...joaca pe maidan,crescuti cu cheia de gat printre blocuri,scoala si alte activitati mult mai antrenante fata de viata pe care o au unii copii in ziua de azi...


Nici in vremea adolescentei nu am perceput trecerea timpului drept clipe pierdute ce nu se vor mai intoarce... Le-am trait cu placere si voiosie, m-am bucurat cand am facut 16 ani, ma credeam grozav la 17 ani, oficial barbat la 18, nebun la 19, nebun delegat la 20-21-22, a inceput maturizarea la 22-23... (caci na...barbatii se maturizeaza mai greu)...A aparut dragostea si acum o traiesc pe deplin iubind cea mai minunata femeie care mi-a deschis orizontul sufletului meu facandu-ma sa fiu asa cum am fost inzestrat de natura......cu bune si cu rele dar mai ales acceptandu-ma asa cum sunt...Da, in toti acesti ani timpul si-a pierdut sensul, valorea, intelesul. Cateodata am muncit atat de mult incat nu mai stiam ce zi e. Si nici nu mai conta. Munca, munca, ceva mancare si iar munca... Ani trecuti. Ani...Ani in care doar am muncit ca sa ajung cine sunt acum, sa castig ceva si de acum incolo vor mai urma si alte incercari...acum insa,am si o muza care sa ma inspire si am alaturi oamenii deosebiti care mi-au lipsit atata vreme care imi dau puterea si increderea in mine ...nu neaparat pt ca as fi fost un om slab ci pt ca nu aveam curajul si sansa sa-mi dovedesc mie insumi ca pot fi un om bun...Acum am aceasta sansa...si voi profita de ea la maxim,pt tot ceea ce va urma si pt tot ceea ce vom putea realiza,crede si traii impreuna...cat de minunat suna...IMPREUNA... Acum muncesc, visez,sper,am incredere ,imi trebuie putina sansa si noroc si stiu ca voi reusii...vom reusi.... Acu’ sa le zicem si pe alea bune ca sa nu incepem saptamana tristi.... Cred ca am fost un bebelus fericit... Cu tot cu scutecele alea ingrozitoare. Un copil fericit, cu amintiri frumoase. Un tanar nebun dar fericit. Acum ,am devenit un barbatel pasionat de ce face, de meseria lui... Apreciat si respectat acolo unde merg chiar daca sunt un simplu om...Tot ce fac imi vine din suflet,imi place si ma straduiesc.... Timpul e bun cu mine daruindu-mi clipe frumoase,ma urecheaza cateodata dar ma si incearca uneori cu clipe de emotie si tristete....aratandu-mi pana la urma ca asa trebuie traita VIATA... cu siguranta imi arata ca nu a trecut degeaba si desi am invatat ceea ce stiu acum ,mai am atatea de invatat...si voi primi cu atentie si incantare tot ceea ce imi este pregatit...


Asta-i secretul sa invingi timpul. Sa incerci sa faci in fiecare secunda ceea ce-ti place, cu inima deschisa si impreuna de oamenii alaturi de care iti place... Iar timpul va fi bun cu noi pana la urma...Asta cred...Vom imbatrani greu, incet, frumos. Si vom trai mult si cu bune si cu rele.... Atat de mult incat chiar nu-i cazul sa ne gandim la clipele de la sfarsit. Vom primi toti asa cum meritam...Tot ceea ce putem face e sa traim cu mandrie si incredere in ceea ce ne va pregatii timpul asta in fiecare zi...


Dedic aceasta postare unei femei deosebite care ma ajuta sa descopar timpul asa cum nu l-am cunoscut niciodata...Iti dedic aceasta postare tie...Andra...Cu respect si admiratie...

Cearta ...Dorul si nevoia de Impacare...

Cuplurile care nu se cearta nu sint cupluri. De fapt sint sigur ca nu exista cupluri care nu se cearta...Si Noi ne certam... Nu des, dar ne certam. In general de la chestiuni minore...Din cauza distantei,din cauza stresului si a nevoilor de zi cu zi,din cauza ca ea e trista cand ziua nu i-a fost buna si nu are chef nici macar de mine,din cauza ca uneori nebunia din mine ia totul prea personal si altele... Nu avem probleme mari,nu avem probleme de nedepasit si majoritatea se pot explica si linisti dupa o discutie,o imbratisare si un sarut...Imi pica lumea in cap cand trebuie sa fim amandoi capcauni si ambitiosi (fiecare cu dreptatea lui si cu punctul lui de vedere) dar important e ca pana la urma totul trece si se termina cu bine . Sintem insa personalitati puternice... Eu Fecioara(Fecior) ambitiosa si incapatanata, ea Berbec (Berbeaca) impulsiv si temperamentala...Apar discutii,desincronizari,nervi si ganduri,situatii neprevazute si nevoia de libertate dar toate se rezolva cu incredere si liniste...Recunosc ca mi-e destul de greu (barbat fiind) ca uneori sa pot spune exact ceea ce trebuie si aceste situatii de multe ori degenereaza pt ca defapt gandesc ceva pasnic si iese pe gura (cu flacari cu tot) prostia interioara si nerumegata destul...si asta tocmai pentru ca sunt o fire sincera si ambitioasa...Apoi incep explicatiile,apare focul si revolta si degeaba incerc sa explic cum ca situatia respectiva este privita la general ca-ci totul ia o turnura inexplicabila pt doi oameni normali ca noi...(e bine totusi ca ne revenim la timp)...De aici discutia ia o alta dimensiune, pentru ca s-a pronuntat cuvantul “general”. Care include automat toate problemele... Deja sintem nervosi, nimeni nu mai spera la o discutie rationala in care pot fi rezolvate “problemele”. Desi sintem doi oameni inteligenti (ne place sa credem), in astfel de momente incinse nu sintem decat doi copii. Hotariti sa-si sustina punctul de vedere. Prin nervi, ton ridicat, poate chiar si usoare jigniri...Ideea care m-a facut sa scriu aceste randuri este ca atunci cand trebuie sa incerc sa fiu rational si echilibrat...se intampla ceva si...pac-pac (m-ai inteles)...atunci nu sunt...deci....e vina mea???...poate !!!...insa sa fiu echilibrat acum,cred totusi ca e vina amandurora sau totodata vina nimanui ...doar ca momentele de acest gen uneori nu pot fi evitate fara vreo mica cearta...si nu....nu ne-am saturat de bine doar ca...uneori cred ca amandoi suntem usor (mai mult) masochisti...Eu (sa ma refer strict la mine) cu siguranta sunt...imi place rautatea constructiva,atentia exagerata,dorul nestavilit,dragostea nebuna si aventura traita alaturi de ea...cea care imi acompaniaza zi de zi si clipa de clipa viata...chiar si de la distanta...

Cred ca sint usor si nebun...dar cu siguranta si masochist.... Daca ma enerveaza o chestie, insist asupra ei. Parca ma hranesc din starea neplacuta pe care mi-o da chestia respectiva, imi alimentez si imi cresc neplacerea.

Cand eram mic si-mi juleam genunchii, nu asteptam ca buba sa se vindece. Trageam de coaja aia care se forma si o rupeam inainte de vreme. Firesc, imi dadea sangele. Imi savuram durerea si imi admiram rana.

Cand ma durea maseaua, o bazaiam non stop. Cu cat ma durea mai tare cu atat o bazaiam mai rau. Parca o pedepseam pe ea ca ma doare, nu pe mine ca sufeream din ce in ce mai mult...Asa e si cu cearta aparuta din orice atunci cand nimik nu o prevestea...asa e cu problemele imaginare din mintea mea atinsa de suspine si de dor..M-i sa spus ca dorul meu se manifesta intr-un fel aparte...Am intrebat...Cum asa?...Se manifesta intr-un mod vulcanic,irational cateodata si mai ales violent...in exprimare totusi...Asta sunt...nu caut scuze sau probleme atunci cand nu exista doar ca nebunia uneori ma copleseste nereusind sa ma calmez la timp...Poate...sa ne calmam la timp...E clar....e vina noastra pana la urma dar privind partea buna a lucrurilor....Impacarea e dulce....Incercati si voi...

Piz...Floarea tigancii...

Cum au ajuns tiganii sa aiba monopol in tara asta la vanzarea florilor (si nu numai)nu stiu.Ei bine,ma uit in jur si constat cu stupoare ca incet-incet parca au aparut meserii si domenii de activitate pt care tiganii sunt de departe cei mai iscusiti....Desi lucrez in vanzari mi se pare usor paradoxal... Ar mai lipsi sa se apuce de cresterea porumbeilor albi sau impletitul cununilor din ramuri de maslin...Spun toate astea pentru ca ador sa ofer flori si in ultima perioada de timp acest gest il fac cu inima deschisa . Pana una alta nu avem de ales si cand vrem sa facem o un mic cadou persoanelor dragi de langa noi ajungem la mana comerciantilor de flori. De-a lungul vremii am stabilit o relatie *buna* cu floraresele tiganci. Vorbesc pe limba lor (la figurat, ca nu stiu tiganeste), le zambesc, le trag cu ochiul, le zic ca-s grase si frumoase si uite asa ma aleg de fiecare data de cate un discount. Au de unde sa lase ...intre noi fie vorba sau sa-i arda pe cei care nu stiu sa negocieze. Dar mie mi-a cam iesit. O negociere i-a placut unei tiganci atat de mult – a scazut firul de trandafir de la o anumita suma la jumatatea ei– incat la sfarsit s-a uitat galesc la mine si mi-a zis:”ma, tu esti tigan…”Mda-am zis eu rasufland usurat...TIGAN BLOND.... Altele se imbujoreaza toate cand le zici din start:”sefa, hai sa ne punem pe negocieri, manca-ti-as!” ...Si lasa *fetele* si la trandafiri, si la jerbera, orhidee sau crini... Degeaba vin ele cu artileria grea din dotare si la orice floare, fie ea si de camp, ma anunta pretentios “florile sunt din Olanda”. Ca si eu o anunt cu mai multa mandrie:”Eu sunt din Ploiesti, ce te faci?!”. ...Si iar o dam pe gluma si iar mai scadem pretul. Negocierea cu tigancile a devenit un sport pe care-l practic din placere, nu neaparat din necesitate,desi trebuie sa recunosc ca nu sunt vreun instarit cu bani de rupt in figuri...printre randuri subliniez ca banii pt mine sunt MACULATURA...hahaha... E mai palpitant ca jocul la pariurile sportive. Nu joc des la pariuri.... Si ma consider bun.... Ma consideram, ca recent am avut parte de o nereusita pierzand ca MUCEA la un meci.... Intamplarea mea incepe cand trebuia sa iau un buchet de flori pt ingerasul meu...era ziua ei in curand si placerea de a-i vedea zambetul bucurandu-se de un buchet dulce de flori era imensa...subliniez insa ca nu ofer flori numai la evenimente de genul asta dar acum...nu putea sa lipseasca.... un buchet frumos... Si ma indrept in mare viteza spre un chiosc de-asta de flori. Sigur pe mine, cu privirea scanteietoare, cu pasul apasat, asa cum se merge inaintea unei victorii sigure. Jur ca mai aveam inca vreo 20 de metri cand tiganca m-a reperat din multime. Astea au ochi pentru fraieri....hehe... Sau si-o fi dat in ghiochi in pauza de masa. Cert e ca m-a simtit... Si inca traversam trecerea de pietoni cand mi-a strigat:”Hai mandrule, sa-ti dau o floare!” Incepeau ostilitatile…

- Te pup pe portofel, minunato, zic io smecher. – Vreau un buchet frumos... da sa fie frumos ca tine! punctez apasat…

- Pai hai sa-ti dau crizanteme, meseriasule! – ma duce ea spre sectiunea dedicata florii respective.

- Lasa-ma cu crizantemele, ca-s de morti... Da si tu ceva frumos, de viata, sa-mi salte inima in pept.

Si vad in chiosc niste trandafiri frumosi. Si-i zic tigancii: – Ia uite frumoaso, un buchet d-ala vreau. Dar cel mai teribil!...e pt iubita mea...

Se duce ea inspre vaza clatindandu-si agale curu urias, ascuns sub vreo sapte fuste, si alege cativa trandafiri, intr-adevar frumosi. Apoi ca si cum imi intindea un chilipir imi zice:...x Lei...(nu are importanta suma-gestul meu vine din suflet ).

- x...(valoarea banilor) de ce? – intreb eu.

- de lei, ca nu de samburi! – zice ea.

- Femeie, e un buchet simplu de trandafiri, nu-i un rinichi, zic io.

- Da, dar sunt din Olanda! – baga ea argumentul suprem.

- Si eu sunt din Ploiesti, ce te faci?! dau lovitura de gratie.

- Iti cer x lei pe flori, asta ma fac! - replica tiganca privindu-ma ager prin ochii negrii asezati pe doi obraji umflati si rosii.

Eram invins. Batut. Umilit. Strivit. Toate farmecele mele se loveau de ea ca de un zid de piatra. Am zis sa mai incerc.

- Da poti sa imi faci un buchet mai frumos?

- Da, deocheatule, uite iti pun niste Floarea Miresii! – alea-s niste floricele albe care-i adevarat ca dau destul de bine in buchet.

- Frumos, stiam eu ca esti Zana Florilor – mai incerc eu – si cu cat imi dai un asa buchet?

- X-LEI

- Ma femeie, tu te-ai stricat la cap! Pai o ramura de Floarea Miresei aproape dubleaza pretul ?

- Vrei iei, nu vrei ia altul! – mai imi trage una-n bot tiganca.

Negocierea era gata...Fusesem tavalit in tarana... Scuipat in ceafa...Avem o fata de caine ce a facut inconstient pipi pe linia de inalta tensiune... Nu mai puteam nici sa marai. Am mai putut sa zic doar atat:”Ok...si am luat buchetul frumos...astazi nereusindu-mi negocierea...nu am dat nici inapoi...si nu din vreo spaima....dar m-am recunoscut invins de arta unui negociator mai bun ca mine...asa invatam...…”

- X LEI…

- Ia-i! si i-am dat.

In acel moment mi-am zis... Nu mai iau flori de la tiganci. Eram usor nervos dar mi-a trecut…placerea unui zambet cald din partea iubitei valoreaza mai mult decat poate oricine sa-mi ofere...asta ma face fericit... Acum realizez (aducandu-mi aminte intamplarea) ca tot la ele voi ajunge... Si nu-mi ramane decat sa incerc din nou sa fiu un negociator bun...mai bun.... Pentru ca ori ajung sa iau floarea tigancii cu reducere, ori risc sa ajung la ….pizda tigancii. (tot o floare-i si aia)...