joi, 20 mai 2010

O zi deosebita…19 mai 2010

O zi a contrastelor...negative –participand la cel mai mare miting de protest de dupa decembrie 89 in P-ta Victoriei din Bucuresti si sfarsita in ambianta contrastelor pozitive-avand onoarea sa particip alaturi de muza care ma inspira la premiera filmului Afacerea.…

De ce miting?...Pt.ca sunt roman,penru ca traiesc in aceasta tara si pt ca e dreptul meu sa incerc sa fac ceva pt viata asta pe care o traiesc zi de zi pe pamanturile unde am avut sansa sa ma nasc ...Din mult prea multe motive pe care le simt dar pe care nu am sa le expun aici (nu din lipsa de timp) ci pt ca nu sunt sigur ca le-as acoperi pe toate... oamenii au “invadat” Bucurestiul, satui de minciunile si masurile idioate pe care le-a luat “guvernul portocaliu”. Peste 40.000 de oameni nemultumiti au manifestat in fata Guvernului cu speranta ca lucrurile se vor schimba in Romania. Piata Victoriei a devenit neincapatoare...(am fost unul dintre ei) observand clar disperarea oamenilor care nu vor avea, la propiu, ce pune pe masa, daca se vor lua acele masuri neadecvate anuntate de guvernanti.Am simtit si am trait momentele de ieri (toata ziua) la intensitate maxima...cu emotii si bucurie,cu incredere si respect dar mai ales cu speranta vremurilor bune...Nu stiu daca curand se vor schimba lucrurile dar stiu ca nu am vrut sa-mi refuz dreptul de a fi alaturi de oamenii care inca se mai mandresc ca sunt romani...si lupta pt drepturile lor...Am vazut oameni tristi,am vazut oameni categorici,poate frustrati si fricosi,dar am simtit speranta si dorinta de a obtine ceva pt o viata mai buna...Am cantat imnul,am purtat la gat drapelul cu nostalgie,am strigat si am fluierat,am purtat scutece protestand in felul meu la evenimentele care se petrec sau sunt pe cale sa se petreaca (in vremurile murdare) pe care le traim...Un miting pasnic totusi(ceea ce e bine) la care am participat cu mandrie si curaj...Totul sa terminat apoi (desi sunt sigur ca astfel de evenimente vor continua) si am plecat catre casa purtandu-mi in gand demnitatea si mandria de a fi roman...

Pe seara lucrurile s-au schimbat si evenimentele pozitive mi-au invadat simturile si sufletul...Am participat cu emotie si mandrie la premiera filmului Afacerea regizat de cea mai mare regizoare din sufletul meu...Am cunoscut oameni deosebiti,am simtit emotia si pasiunea lor dar inainte de toate am simtit respectul si profesionalismul regizorului de care m-am indragostit...Am intrat (pt cateva ore) intr-o lume fascinanta de care m-am indragostit instantaneu,am descoperit o parte din oamenii pasionati de arta,de creatie si mai ales iubitori de frumos ,fiind onorat sa ma aflu in compania lor chiar si pt cateva ore..M-am simtit extraordinar interactionand cu acesti oameni si m-am simtit fericit si mandru ca am putut sustine cu incredere si corectitudine femeia alaturi de care imi doresc sa –mi traiesc toata viata ...O experienta unica pe care nu am sa o uit niciodata si pe care cu siguranta o sa-mi doresc sa o traiesc din nou fiind acolo in mijlocul oamenilor care pot face aceste lucruri minunate cu talentul lor...sper din suflet sa mai am aceasta ocazie si pe aceasta multumesc destinului ca mi-a dat ocazia de a fi acolo...Bravo...bravo...bravo si din suflet FELICITARI...Mesajul meu pt tine Andra este urmatorul... Tempoul fericirii contureaza sensul vietii aratandu-ti fericirea din sufletul talentat !... Sper Sa primesti felicitarile mele si niciodata sa nu uiti ca eu cred in tine si imi doresc sa conteze asta…Iti multumesc pentru onoarea acordata,pentru incredere si mai ales pentru respectul si sinceritatea cu care ma invalui in fiecare zi luminandu-mi viata.

Pentru tine... De-or trece anii…

De-or trece anii cum trecură,

Ea tot mai mult îmi va plăcea,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" şi-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vreo scânteie
Din clipa-n care ne-am vazut?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcea;
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" şi-un "nu ştiu cum".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu