Cuplurile care nu se cearta nu sint cupluri. De fapt sint sigur ca nu exista cupluri care nu se cearta...Si Noi ne certam... Nu des, dar ne certam. In general de la chestiuni minore...Din cauza distantei,din cauza stresului si a nevoilor de zi cu zi,din cauza ca ea e trista cand ziua nu i-a fost buna si nu are chef nici macar de mine,din cauza ca uneori nebunia din mine ia totul prea personal si altele... Nu avem probleme mari,nu avem probleme de nedepasit si majoritatea se pot explica si linisti dupa o discutie,o imbratisare si un sarut...Imi pica lumea in cap cand trebuie sa fim amandoi capcauni si ambitiosi (fiecare cu dreptatea lui si cu punctul lui de vedere) dar important e ca pana la urma totul trece si se termina cu bine . Sintem insa personalitati puternice... Eu Fecioara(Fecior) ambitiosa si incapatanata, ea Berbec (Berbeaca) impulsiv si temperamentala...Apar discutii,desincronizari,nervi si ganduri,situatii neprevazute si nevoia de libertate dar toate se rezolva cu incredere si liniste...Recunosc ca mi-e destul de greu (barbat fiind) ca uneori sa pot spune exact ceea ce trebuie si aceste situatii de multe ori degenereaza pt ca defapt gandesc ceva pasnic si iese pe gura (cu flacari cu tot) prostia interioara si nerumegata destul...si asta tocmai pentru ca sunt o fire sincera si ambitioasa...Apoi incep explicatiile,apare focul si revolta si degeaba incerc sa explic cum ca situatia respectiva este privita la general ca-ci totul ia o turnura inexplicabila pt doi oameni normali ca noi...(e bine totusi ca ne revenim la timp)...De aici discutia ia o alta dimensiune, pentru ca s-a pronuntat cuvantul “general”. Care include automat toate problemele... Deja sintem nervosi, nimeni nu mai spera la o discutie rationala in care pot fi rezolvate “problemele”. Desi sintem doi oameni inteligenti (ne place sa credem), in astfel de momente incinse nu sintem decat doi copii. Hotariti sa-si sustina punctul de vedere. Prin nervi, ton ridicat, poate chiar si usoare jigniri...Ideea care m-a facut sa scriu aceste randuri este ca atunci cand trebuie sa incerc sa fiu rational si echilibrat...se intampla ceva si...pac-pac (m-ai inteles)...atunci nu sunt...deci....e vina mea???...poate !!!...insa sa fiu echilibrat acum,cred totusi ca e vina amandurora sau totodata vina nimanui ...doar ca momentele de acest gen uneori nu pot fi evitate fara vreo mica cearta...si nu....nu ne-am saturat de bine doar ca...uneori cred ca amandoi suntem usor (mai mult) masochisti...Eu (sa ma refer strict la mine) cu siguranta sunt...imi place rautatea constructiva,atentia exagerata,dorul nestavilit,dragostea nebuna si aventura traita alaturi de ea...cea care imi acompaniaza zi de zi si clipa de clipa viata...chiar si de la distanta... Cred ca sint usor si nebun...dar cu siguranta si masochist.... Daca ma enerveaza o chestie, insist asupra ei. Parca ma hranesc din starea neplacuta pe care mi-o da chestia respectiva, imi alimentez si imi cresc neplacerea.
Cand eram mic si-mi juleam genunchii, nu asteptam ca buba sa se vindece. Trageam de coaja aia care se forma si o rupeam inainte de vreme. Firesc, imi dadea sangele. Imi savuram durerea si imi admiram rana.
Cand ma durea maseaua, o bazaiam non stop. Cu cat ma durea mai tare cu atat o bazaiam mai rau. Parca o pedepseam pe ea ca ma doare, nu pe mine ca sufeream din ce in ce mai mult...Asa e si cu cearta aparuta din orice atunci cand nimik nu o prevestea...asa e cu problemele imaginare din mintea mea atinsa de suspine si de dor..M-i sa spus ca dorul meu se manifesta intr-un fel aparte...Am intrebat...Cum asa?...Se manifesta intr-un mod vulcanic,irational cateodata si mai ales violent...in exprimare totusi...Asta sunt...nu caut scuze sau probleme atunci cand nu exista doar ca nebunia uneori ma copleseste nereusind sa ma calmez la timp...Poate...sa ne calmam la timp...E clar....e vina noastra pana la urma dar privind partea buna a lucrurilor....Impacarea e dulce....Incercati si voi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu