Piz...Floarea tigancii...

Cum au ajuns tiganii sa aiba monopol in tara asta la vanzarea florilor (si nu numai)nu stiu.Ei bine,ma uit in jur si constat cu stupoare ca incet-incet parca au aparut meserii si domenii de activitate pt care tiganii sunt de departe cei mai iscusiti....Desi lucrez in vanzari mi se pare usor paradoxal... Ar mai lipsi sa se apuce de cresterea porumbeilor albi sau impletitul cununilor din ramuri de maslin...Spun toate astea pentru ca ador sa ofer flori si in ultima perioada de timp acest gest il fac cu inima deschisa . Pana una alta nu avem de ales si cand vrem sa facem o un mic cadou persoanelor dragi de langa noi ajungem la mana comerciantilor de flori. De-a lungul vremii am stabilit o relatie *buna* cu floraresele tiganci. Vorbesc pe limba lor (la figurat, ca nu stiu tiganeste), le zambesc, le trag cu ochiul, le zic ca-s grase si frumoase si uite asa ma aleg de fiecare data de cate un discount. Au de unde sa lase ...intre noi fie vorba sau sa-i arda pe cei care nu stiu sa negocieze. Dar mie mi-a cam iesit. O negociere i-a placut unei tiganci atat de mult – a scazut firul de trandafir de la o anumita suma la jumatatea ei– incat la sfarsit s-a uitat galesc la mine si mi-a zis:”ma, tu esti tigan…”Mda-am zis eu rasufland usurat...TIGAN BLOND.... Altele se imbujoreaza toate cand le zici din start:”sefa, hai sa ne punem pe negocieri, manca-ti-as!” ...Si lasa *fetele* si la trandafiri, si la jerbera, orhidee sau crini... Degeaba vin ele cu artileria grea din dotare si la orice floare, fie ea si de camp, ma anunta pretentios “florile sunt din Olanda”. Ca si eu o anunt cu mai multa mandrie:”Eu sunt din Ploiesti, ce te faci?!”. ...Si iar o dam pe gluma si iar mai scadem pretul. Negocierea cu tigancile a devenit un sport pe care-l practic din placere, nu neaparat din necesitate,desi trebuie sa recunosc ca nu sunt vreun instarit cu bani de rupt in figuri...printre randuri subliniez ca banii pt mine sunt MACULATURA...hahaha... E mai palpitant ca jocul la pariurile sportive. Nu joc des la pariuri.... Si ma consider bun.... Ma consideram, ca recent am avut parte de o nereusita pierzand ca MUCEA la un meci.... Intamplarea mea incepe cand trebuia sa iau un buchet de flori pt ingerasul meu...era ziua ei in curand si placerea de a-i vedea zambetul bucurandu-se de un buchet dulce de flori era imensa...subliniez insa ca nu ofer flori numai la evenimente de genul asta dar acum...nu putea sa lipseasca.... un buchet frumos... Si ma indrept in mare viteza spre un chiosc de-asta de flori. Sigur pe mine, cu privirea scanteietoare, cu pasul apasat, asa cum se merge inaintea unei victorii sigure. Jur ca mai aveam inca vreo 20 de metri cand tiganca m-a reperat din multime. Astea au ochi pentru fraieri....hehe... Sau si-o fi dat in ghiochi in pauza de masa. Cert e ca m-a simtit... Si inca traversam trecerea de pietoni cand mi-a strigat:”Hai mandrule, sa-ti dau o floare!” Incepeau ostilitatile…

- Te pup pe portofel, minunato, zic io smecher. – Vreau un buchet frumos... da sa fie frumos ca tine! punctez apasat…

- Pai hai sa-ti dau crizanteme, meseriasule! – ma duce ea spre sectiunea dedicata florii respective.

- Lasa-ma cu crizantemele, ca-s de morti... Da si tu ceva frumos, de viata, sa-mi salte inima in pept.

Si vad in chiosc niste trandafiri frumosi. Si-i zic tigancii: – Ia uite frumoaso, un buchet d-ala vreau. Dar cel mai teribil!...e pt iubita mea...

Se duce ea inspre vaza clatindandu-si agale curu urias, ascuns sub vreo sapte fuste, si alege cativa trandafiri, intr-adevar frumosi. Apoi ca si cum imi intindea un chilipir imi zice:...x Lei...(nu are importanta suma-gestul meu vine din suflet ).

- x...(valoarea banilor) de ce? – intreb eu.

- de lei, ca nu de samburi! – zice ea.

- Femeie, e un buchet simplu de trandafiri, nu-i un rinichi, zic io.

- Da, dar sunt din Olanda! – baga ea argumentul suprem.

- Si eu sunt din Ploiesti, ce te faci?! dau lovitura de gratie.

- Iti cer x lei pe flori, asta ma fac! - replica tiganca privindu-ma ager prin ochii negrii asezati pe doi obraji umflati si rosii.

Eram invins. Batut. Umilit. Strivit. Toate farmecele mele se loveau de ea ca de un zid de piatra. Am zis sa mai incerc.

- Da poti sa imi faci un buchet mai frumos?

- Da, deocheatule, uite iti pun niste Floarea Miresii! – alea-s niste floricele albe care-i adevarat ca dau destul de bine in buchet.

- Frumos, stiam eu ca esti Zana Florilor – mai incerc eu – si cu cat imi dai un asa buchet?

- X-LEI

- Ma femeie, tu te-ai stricat la cap! Pai o ramura de Floarea Miresei aproape dubleaza pretul ?

- Vrei iei, nu vrei ia altul! – mai imi trage una-n bot tiganca.

Negocierea era gata...Fusesem tavalit in tarana... Scuipat in ceafa...Avem o fata de caine ce a facut inconstient pipi pe linia de inalta tensiune... Nu mai puteam nici sa marai. Am mai putut sa zic doar atat:”Ok...si am luat buchetul frumos...astazi nereusindu-mi negocierea...nu am dat nici inapoi...si nu din vreo spaima....dar m-am recunoscut invins de arta unui negociator mai bun ca mine...asa invatam...…”

- X LEI…

- Ia-i! si i-am dat.

In acel moment mi-am zis... Nu mai iau flori de la tiganci. Eram usor nervos dar mi-a trecut…placerea unui zambet cald din partea iubitei valoreaza mai mult decat poate oricine sa-mi ofere...asta ma face fericit... Acum realizez (aducandu-mi aminte intamplarea) ca tot la ele voi ajunge... Si nu-mi ramane decat sa incerc din nou sa fiu un negociator bun...mai bun.... Pentru ca ori ajung sa iau floarea tigancii cu reducere, ori risc sa ajung la ….pizda tigancii. (tot o floare-i si aia)...